05-02-2011, 10:00 PM
Capitolul 1: Deschide ochii…
Am fost trezită de ceasul care începuse să sune, l-am oprit repede nu vroiam să îl trezesc pe Matt care dormea atât de frumos. Am coborât încet şi m-am îndreptat spre baie unde mi-am facut repede siesta de dimineaţă după care am mers spre bucătărie şi m-am apucat să pregătesc micul dejun. Mă simţeam vinovată deoarece aseară ne certasem din nou, iar asta era un mod bun de mă revanşa faţă de el. Trecuse déjŕ jumatate de ora, aşa că trebuia să mă grabesc altfel aveam să întarzii la şcoală, aproape terminasem nu mai aveam decât să fac curăţenie în bucătărie şi eram gata. Imediat după ce am terminat m-am întors în dormitor de unde mi-am luat nişte haine cu care aveam să mă îmbrac astazi şi m-am îndreptat spre baie imi luasem o pereche de blugi negri o bluza alba o geaca şi eram gata, parul blond şi putin carlionţat il aveam lasat liber. Nu am mai stat să îmi fac altceva ci m-am întors în dormitor se pare ca Matt nu se trezise, am luat geanta şi telefonul şi am plecat. Nu puteam să mai stau să mai aştept , m-am încălţat cu o pereche de balerini negri şi eram gata. Când am ieşit din bloc aerul rece al dimineţii mi-a lovit faţa făcându-mă să tremur.
Aveam noroc totuşi drumul spre liceu nu era foare lung, iar în mai puţin de douazeci de minute am ajuns în faţa unei cladiri înalte de trei etaje vopsită într-un verde deschis. Deodată mi-am îndreptat privirea spre curtea liceului care era plină de elevi, pe unii îi cunoşteam, pe alţii îi ştiam doar din vedere, dar asta era mai puţin important. Tot ce îmi doream era să o gasesc pe Anita care era defapt singura mea prietenă, mai avusesem şi alţi prieteni dar Matt ma făcut să înţeleg că nu erau decât nişte prefăcuţi.
- Hei Asusena aici sunt. M-am auzit strigată de prietena mea care statea pe o bancă sub un cireş şi se uita la mine. M-am îndreptat spre ea salutând-o însă când am vrut să mă aşez am auzit clopoţelul care anunţa începerea orelor, aşa că m-am resemnat şi ne-am îndreptat amândoua spre calsă.
Aveam ora de spaniolă cu doamna Ramires o femeie foarte de treabă de aproximativ treizeci şi ceva de ani, cred ca asta era singura oră interesantă pe ziua de azi, pentru ca restul orelor au fost foarte plictisitoare, noroc că aveam pauză între ele şi pe Anita că altfel cred că aş fi murit. Deobicei îmi placea să stau la şcoală dar acum vroiam să ajung acasă şi să îl vad pe Matt, dar cred că mai putea să aştepte mai întâi de toate aveam să trec pe la orfelinat.
Imediat cum l-am auzit pe profesor că suntem liberi am plecat, pe acelaşi drum pe care îl ştiam de ataţia ani, cu aceeaşi oameni grabiţi pe care îi întâlneam zi de zi, cu aceleaşi cladiri vechi şi obosite de timpul care a trecut peste ele, Se pare că ajunsesem în faţa orfelinatului unde imediat cum am întrat în curtea acestuia am fost întâmpinată ca de fiecre dată de copii, aceiaşi copii incenţi şi nevinovaţi care speră cu fiecare zi ce trece să facă parte dintr-o nouă familie. Îi cunoşteam pe toţi, ştiam fiecare poveste, care era mereu o poveste tristă rostiată la nesfârşit de fiecare dintre ei.
Am mers mai întâi şi am vazut-o pe doamna directoare Frida Roberts o femeie destul de învarstă, cu parul alb prins intr-un coc, cu faţă brăzdată de riduri, cu privirea aspra şi glasul împunator, cu aceiaşi rochie neagra şi ponosită de trecerea timpului, dar o femeie de treabă dacă ajungeai să o cunoşti. Am stat de vorbă cu ea mai bine de două ore apoi m-am întors la copiii cărora le-am citit poveşti, m-am jucat cu ei încât nici nu am realizat când a trecut timpul, se facuse déjŕ ora nouasprezece seara, era foarte tarziu aşa că mi-am luat la revedere de la toţi şi am plecat.
Mergeam grabită pe stradă încercând să ajung cât mai repede, dar am ajuns după o jumatate de oră. Am intrat grabită în bloc, dupa care încet în apartament unde nu se vedea nici o lumina nimic probabil Matt nu venise aşa că m-am dus în dormitor unde acelaşi întuneric mă întampină, însă înainte să aprind lumina o voce ma oprit făcându-mă să tresar era Matt.
- Unde ai fost? Vocea lui suna atât de rece încât îmi dadea fiori. Ramasesem blocată nu ştiam ce să raspund, cuvintele parcă nu vroiau să iasă.
- Cu cine ai fost ? Ai fost cu el nu ? Raspunde! Continuă brunetul care începuse să ridice tonul, nu puteam să îl văd dar puteam să presupun că era furios, atat de furios încât îmi era teamă să îi răspund, iar faptul că mai era beat îmi accentua şi mai mult acea teamă.
- Tu crezi că eu stau să te aştept ca prostul pentru ce? Pentru ce? Nu ti se pare că aştept demult? Şi zicând asta am simţit cum sunt trasă de braţ şi aruncată la propriu pe pat, un sentiment de panică pusese stăpânire pe mine făcându-mă să tremur. Acea teama nu o mai simţisem niciodată, eram atât de îngrozită la fel ca un copil mic care se pirduse de mama lui. Nu ştiam unde era Matt nu puteam să îl vad dar ştiam că era undeva acolo în acel întuneric care îmi devenise duşman.
Stăteam şi aşteptam în tăcere îmi era teamă să spun ceva sau să fac ceva. Atunci am simţit cum trupul meu este ,,strivit’’ de trupul brunetului, am simţit cum sunt sarutată atât de brutal încat îmi venea să o iau la fugă. Cu fiecare secundă ce trecea el devenea tot mai violent şi mai rapid ca un animal ce îşi încolţise prada şi acum se pregatea să atace. Încet sfârşise şi cu acest joc, plictisit probabil şi dornic să treacă mai departe, iar atunci când a început să îmi rupă rând pe rând hainele, m-am speriat şi mai tare.
- Matt te rog opreşte-te nu face asta, te rog. Îi spuneam sperând să se oprească, dar totul era inutil nici măcar nu părea să mă audă, parcă toate aceste cuvinte treceau pe lânga el. Lacrimile începuseră să curgă pe obraji, iar acel sentiment de teamă se accentua cu fiecare minut. Degeaba încercam să ma zbat era prea puternic iar în momentul în care ma patruns o durere insuportabilă pusese stăpânire pe corpul meu, dar nu se compara nici pe departe cu durerea care pusese stapânire pe sufletul meu, aceasă durere nu avea să fie alinată de nimeni vreodată.
După două ore acest chin luase sfârşit brunetul cazând epuizat. Vroiam să ridic, dar îmi era teamă să nu îl trezesc, îmi era frică de reacţia pe care ar fi putut să o aibă eram prea şocată pur şi simplu îmi era frică de el. Era o linişte de mormânt, doar câte un suspin singuratic scapat fără voia mea se mai auzea din când în când. Nu ştiam cât timp trecuse sau de când stateam aşa, vroiam să plec dar corpul nu mă asculta, nu eram în stare să fac nici un pas dar parcă mintea mea ramasese blocată.
Încet m-am îndreptat spre baie, după multe momente de contrazicere avem nevoie de un duş, mă simţeam murdară, folosită, o cârpă aruncată la gunoi, caci asta fusesem pentru Matt o nenorocită de cârpă. Simţit cum picăturile reci îmi loveau pielea alba, făcându-mă să tremur, dar nu de frig ci de frică mă întrebam ce aveam să fac un lucru era cert aveam să plec, dar unde? aceasta era întrebarea care ma chinuia.
Ştiam că trebuie să plec, chiar in aceasta noapte doar că nu ştiam unde sau cui să îi cer ajutorul. Acum îmi dau seama câtă dreptate aveau fraţii mei şi cât de proastă am fost că nu i-am ascultat, ei nu îmi vroiau decât binele, tot ceea ce mi-au spus s-a adeverit. Aş fi putut să încerc să îi sun, să îi rog să mă ierte însă nu aş fi făcut decât să îi îngrijorez şi mai tare sau chiar mai rau să îi fac să îndeplinească ceea ce au spus.
Fleshback
- Asusena ascultă nu te încurca cu el o să îţi pară rau. Este mai mare în timp ce tu nu eşti decât o copilă. Îmi spuse Eric când i-am spus că vreau să mă mut cu Matt.
- Ce ştiţi voi sunteţi doar invidioşi. Le-am raspuns. El mă iubeşte cu adevărat, voi nu sunteţi decât nişte egoişti, nu vă gandiţi decât la voi am continuat.
- Asculta noi nu îţi dorim răul ba din contră noi nu vrem să suferi. Interveni şi Mark
- Atunci, lăsaţi-mă să fiu fericită cu Matt, înţelegeţi îl iubesc şi el mă iubeşte simt asta. Le-am raspuns sperând că o să îi înduplec.
- Îl iubeşti?! Dar nu îl ştii decât de doua săptămâni, pentru Dumnezeu. Gândeşte-te. Ce ar spune mama şi tata. Zise din nou Eric.
- Nu îi amesteca în discuţie şi înţelege voi nu sunteţi ei. I-am spus raspuns ţipând.
- Foarte bine Asusena, da că tu îl alegi pe el în locul nostru aşa să fie. Însă ţine minte un lucru: dacă chiar şi o singură dată te loveşte sau te raneşte în vreun fel şi eu aflu indiferent de cine este vinovat, chiar dacă tu eşti vinovată, pentru mine Matt este un om mort. Pricepi mort. Îmi spunse Eric şi plecă.
Endback
Asta a fost ultima discuţie pe care am avut-o cu fraţii mei, de atunci nu am mai pastrat legatura. Îmi era aşa de dor de ei. Cât de mult putusem să greşesc nu mă gândisem cât de egoistă am fost până acum sau cât de mult am putut să îi ranesc. Acum, când îmi amintesc de trecut mă apucă plansul şi să îmi spun în gand: am fost o proastă.
Am ieşit din baie mi-am luat un halat pe mine şi m-am îndreptat spre dormitor în cea mai mare linişte posibilă, tot ce trebuia să fac era să intru să i-au hainele din şifoner plus celelalte lucruri ale mele şi gata. Paşeam încet având grijă pe unde călcam, nu vroiam să fac zgomt şi să risc să fiu descoprită.În câteva minute am luat tot ceea ce era al meu sau mă rog aproximativ tot şi m-am îndreptat spre sufragerie, de unde mi-am pus lucrurile într-un geamantan negru lasând doar câteva haine cu care aveam să mă îmbrac. Celelalte lucruri le-am pus întru-un alt geamantan mai mic împreună cu carţile eram aproape gata. Şi deşi nu îmi revenisem din şoc ştiam că trebuie să plec cât mai repede, aşa că m-am îmbracat cu hainele alese la nimereală, mi-am luat o pereche de blugi, o bluză şi un hanorac negru. Părul blond care era ravaşit din cauza a ceea ce s-a întamplat mai devreme mi l-am lasat liber acoperindu-l cu gluguşul hanoracului. Eram aproape gata, aşa că mi-am dus bagajele pe hol, după care m-am întors am cautat o foaie şi un pix şi i-am scris o scrisore brunetului pe care sigur avea să o citească când se va trezi sau cel puţin aşa speram. Acum eram gata să plec. Am mai privit încă odată încaperea pentru ultima dată după care m-am uitat la ceasul care indica ora patru dimineţa, nu era o ora prea bine aleasă dar având în vedere situaţia în care mă aflam nu prea aveam altă alternativă şi în plus ce putea să mi se mai întample ce fusese mai rau se întamplase deja.
Deşi îmi era greu şi deşi nu doream să o fac am plecat. Când am ieşit în stradă un aer rece ma întâmpinat nu aveam nici cea mai vagă idee unde aveam să merg nu aveam o direcţie anume pur şi simplu mergeam încet târând după mine toate acele bagaje care deveneau tot mai grele pe măsură ce mergeam. Nu ştiam când şi cum ajunsesem într-un parc care parea pustiu nu era nimeni eram singură. M-am aşezat pe o bancă vroiam să mă liniştesc şi să mă gândesc la ce aveam să fac de acum înainte nu aveam un plan concret probabil aveam să stau aici pană dimineaţă.
***
- Ah, ce mă doare capul. Unde sunt?!
Am fost trezită de ceasul care începuse să sune, l-am oprit repede nu vroiam să îl trezesc pe Matt care dormea atât de frumos. Am coborât încet şi m-am îndreptat spre baie unde mi-am facut repede siesta de dimineaţă după care am mers spre bucătărie şi m-am apucat să pregătesc micul dejun. Mă simţeam vinovată deoarece aseară ne certasem din nou, iar asta era un mod bun de mă revanşa faţă de el. Trecuse déjŕ jumatate de ora, aşa că trebuia să mă grabesc altfel aveam să întarzii la şcoală, aproape terminasem nu mai aveam decât să fac curăţenie în bucătărie şi eram gata. Imediat după ce am terminat m-am întors în dormitor de unde mi-am luat nişte haine cu care aveam să mă îmbrac astazi şi m-am îndreptat spre baie imi luasem o pereche de blugi negri o bluza alba o geaca şi eram gata, parul blond şi putin carlionţat il aveam lasat liber. Nu am mai stat să îmi fac altceva ci m-am întors în dormitor se pare ca Matt nu se trezise, am luat geanta şi telefonul şi am plecat. Nu puteam să mai stau să mai aştept , m-am încălţat cu o pereche de balerini negri şi eram gata. Când am ieşit din bloc aerul rece al dimineţii mi-a lovit faţa făcându-mă să tremur.
Aveam noroc totuşi drumul spre liceu nu era foare lung, iar în mai puţin de douazeci de minute am ajuns în faţa unei cladiri înalte de trei etaje vopsită într-un verde deschis. Deodată mi-am îndreptat privirea spre curtea liceului care era plină de elevi, pe unii îi cunoşteam, pe alţii îi ştiam doar din vedere, dar asta era mai puţin important. Tot ce îmi doream era să o gasesc pe Anita care era defapt singura mea prietenă, mai avusesem şi alţi prieteni dar Matt ma făcut să înţeleg că nu erau decât nişte prefăcuţi.
- Hei Asusena aici sunt. M-am auzit strigată de prietena mea care statea pe o bancă sub un cireş şi se uita la mine. M-am îndreptat spre ea salutând-o însă când am vrut să mă aşez am auzit clopoţelul care anunţa începerea orelor, aşa că m-am resemnat şi ne-am îndreptat amândoua spre calsă.
Aveam ora de spaniolă cu doamna Ramires o femeie foarte de treabă de aproximativ treizeci şi ceva de ani, cred ca asta era singura oră interesantă pe ziua de azi, pentru ca restul orelor au fost foarte plictisitoare, noroc că aveam pauză între ele şi pe Anita că altfel cred că aş fi murit. Deobicei îmi placea să stau la şcoală dar acum vroiam să ajung acasă şi să îl vad pe Matt, dar cred că mai putea să aştepte mai întâi de toate aveam să trec pe la orfelinat.
Imediat cum l-am auzit pe profesor că suntem liberi am plecat, pe acelaşi drum pe care îl ştiam de ataţia ani, cu aceeaşi oameni grabiţi pe care îi întâlneam zi de zi, cu aceleaşi cladiri vechi şi obosite de timpul care a trecut peste ele, Se pare că ajunsesem în faţa orfelinatului unde imediat cum am întrat în curtea acestuia am fost întâmpinată ca de fiecre dată de copii, aceiaşi copii incenţi şi nevinovaţi care speră cu fiecare zi ce trece să facă parte dintr-o nouă familie. Îi cunoşteam pe toţi, ştiam fiecare poveste, care era mereu o poveste tristă rostiată la nesfârşit de fiecare dintre ei.
Am mers mai întâi şi am vazut-o pe doamna directoare Frida Roberts o femeie destul de învarstă, cu parul alb prins intr-un coc, cu faţă brăzdată de riduri, cu privirea aspra şi glasul împunator, cu aceiaşi rochie neagra şi ponosită de trecerea timpului, dar o femeie de treabă dacă ajungeai să o cunoşti. Am stat de vorbă cu ea mai bine de două ore apoi m-am întors la copiii cărora le-am citit poveşti, m-am jucat cu ei încât nici nu am realizat când a trecut timpul, se facuse déjŕ ora nouasprezece seara, era foarte tarziu aşa că mi-am luat la revedere de la toţi şi am plecat.
Mergeam grabită pe stradă încercând să ajung cât mai repede, dar am ajuns după o jumatate de oră. Am intrat grabită în bloc, dupa care încet în apartament unde nu se vedea nici o lumina nimic probabil Matt nu venise aşa că m-am dus în dormitor unde acelaşi întuneric mă întampină, însă înainte să aprind lumina o voce ma oprit făcându-mă să tresar era Matt.
- Unde ai fost? Vocea lui suna atât de rece încât îmi dadea fiori. Ramasesem blocată nu ştiam ce să raspund, cuvintele parcă nu vroiau să iasă.
- Cu cine ai fost ? Ai fost cu el nu ? Raspunde! Continuă brunetul care începuse să ridice tonul, nu puteam să îl văd dar puteam să presupun că era furios, atat de furios încât îmi era teamă să îi răspund, iar faptul că mai era beat îmi accentua şi mai mult acea teamă.
- Tu crezi că eu stau să te aştept ca prostul pentru ce? Pentru ce? Nu ti se pare că aştept demult? Şi zicând asta am simţit cum sunt trasă de braţ şi aruncată la propriu pe pat, un sentiment de panică pusese stăpânire pe mine făcându-mă să tremur. Acea teama nu o mai simţisem niciodată, eram atât de îngrozită la fel ca un copil mic care se pirduse de mama lui. Nu ştiam unde era Matt nu puteam să îl vad dar ştiam că era undeva acolo în acel întuneric care îmi devenise duşman.
Stăteam şi aşteptam în tăcere îmi era teamă să spun ceva sau să fac ceva. Atunci am simţit cum trupul meu este ,,strivit’’ de trupul brunetului, am simţit cum sunt sarutată atât de brutal încat îmi venea să o iau la fugă. Cu fiecare secundă ce trecea el devenea tot mai violent şi mai rapid ca un animal ce îşi încolţise prada şi acum se pregatea să atace. Încet sfârşise şi cu acest joc, plictisit probabil şi dornic să treacă mai departe, iar atunci când a început să îmi rupă rând pe rând hainele, m-am speriat şi mai tare.
- Matt te rog opreşte-te nu face asta, te rog. Îi spuneam sperând să se oprească, dar totul era inutil nici măcar nu părea să mă audă, parcă toate aceste cuvinte treceau pe lânga el. Lacrimile începuseră să curgă pe obraji, iar acel sentiment de teamă se accentua cu fiecare minut. Degeaba încercam să ma zbat era prea puternic iar în momentul în care ma patruns o durere insuportabilă pusese stăpânire pe corpul meu, dar nu se compara nici pe departe cu durerea care pusese stapânire pe sufletul meu, aceasă durere nu avea să fie alinată de nimeni vreodată.
După două ore acest chin luase sfârşit brunetul cazând epuizat. Vroiam să ridic, dar îmi era teamă să nu îl trezesc, îmi era frică de reacţia pe care ar fi putut să o aibă eram prea şocată pur şi simplu îmi era frică de el. Era o linişte de mormânt, doar câte un suspin singuratic scapat fără voia mea se mai auzea din când în când. Nu ştiam cât timp trecuse sau de când stateam aşa, vroiam să plec dar corpul nu mă asculta, nu eram în stare să fac nici un pas dar parcă mintea mea ramasese blocată.
Încet m-am îndreptat spre baie, după multe momente de contrazicere avem nevoie de un duş, mă simţeam murdară, folosită, o cârpă aruncată la gunoi, caci asta fusesem pentru Matt o nenorocită de cârpă. Simţit cum picăturile reci îmi loveau pielea alba, făcându-mă să tremur, dar nu de frig ci de frică mă întrebam ce aveam să fac un lucru era cert aveam să plec, dar unde? aceasta era întrebarea care ma chinuia.
Ştiam că trebuie să plec, chiar in aceasta noapte doar că nu ştiam unde sau cui să îi cer ajutorul. Acum îmi dau seama câtă dreptate aveau fraţii mei şi cât de proastă am fost că nu i-am ascultat, ei nu îmi vroiau decât binele, tot ceea ce mi-au spus s-a adeverit. Aş fi putut să încerc să îi sun, să îi rog să mă ierte însă nu aş fi făcut decât să îi îngrijorez şi mai tare sau chiar mai rau să îi fac să îndeplinească ceea ce au spus.
Fleshback
- Asusena ascultă nu te încurca cu el o să îţi pară rau. Este mai mare în timp ce tu nu eşti decât o copilă. Îmi spuse Eric când i-am spus că vreau să mă mut cu Matt.
- Ce ştiţi voi sunteţi doar invidioşi. Le-am raspuns. El mă iubeşte cu adevărat, voi nu sunteţi decât nişte egoişti, nu vă gandiţi decât la voi am continuat.
- Asculta noi nu îţi dorim răul ba din contră noi nu vrem să suferi. Interveni şi Mark
- Atunci, lăsaţi-mă să fiu fericită cu Matt, înţelegeţi îl iubesc şi el mă iubeşte simt asta. Le-am raspuns sperând că o să îi înduplec.
- Îl iubeşti?! Dar nu îl ştii decât de doua săptămâni, pentru Dumnezeu. Gândeşte-te. Ce ar spune mama şi tata. Zise din nou Eric.
- Nu îi amesteca în discuţie şi înţelege voi nu sunteţi ei. I-am spus raspuns ţipând.
- Foarte bine Asusena, da că tu îl alegi pe el în locul nostru aşa să fie. Însă ţine minte un lucru: dacă chiar şi o singură dată te loveşte sau te raneşte în vreun fel şi eu aflu indiferent de cine este vinovat, chiar dacă tu eşti vinovată, pentru mine Matt este un om mort. Pricepi mort. Îmi spunse Eric şi plecă.
Endback
Asta a fost ultima discuţie pe care am avut-o cu fraţii mei, de atunci nu am mai pastrat legatura. Îmi era aşa de dor de ei. Cât de mult putusem să greşesc nu mă gândisem cât de egoistă am fost până acum sau cât de mult am putut să îi ranesc. Acum, când îmi amintesc de trecut mă apucă plansul şi să îmi spun în gand: am fost o proastă.
Am ieşit din baie mi-am luat un halat pe mine şi m-am îndreptat spre dormitor în cea mai mare linişte posibilă, tot ce trebuia să fac era să intru să i-au hainele din şifoner plus celelalte lucruri ale mele şi gata. Paşeam încet având grijă pe unde călcam, nu vroiam să fac zgomt şi să risc să fiu descoprită.În câteva minute am luat tot ceea ce era al meu sau mă rog aproximativ tot şi m-am îndreptat spre sufragerie, de unde mi-am pus lucrurile într-un geamantan negru lasând doar câteva haine cu care aveam să mă îmbrac. Celelalte lucruri le-am pus întru-un alt geamantan mai mic împreună cu carţile eram aproape gata. Şi deşi nu îmi revenisem din şoc ştiam că trebuie să plec cât mai repede, aşa că m-am îmbracat cu hainele alese la nimereală, mi-am luat o pereche de blugi, o bluză şi un hanorac negru. Părul blond care era ravaşit din cauza a ceea ce s-a întamplat mai devreme mi l-am lasat liber acoperindu-l cu gluguşul hanoracului. Eram aproape gata, aşa că mi-am dus bagajele pe hol, după care m-am întors am cautat o foaie şi un pix şi i-am scris o scrisore brunetului pe care sigur avea să o citească când se va trezi sau cel puţin aşa speram. Acum eram gata să plec. Am mai privit încă odată încaperea pentru ultima dată după care m-am uitat la ceasul care indica ora patru dimineţa, nu era o ora prea bine aleasă dar având în vedere situaţia în care mă aflam nu prea aveam altă alternativă şi în plus ce putea să mi se mai întample ce fusese mai rau se întamplase deja.
Deşi îmi era greu şi deşi nu doream să o fac am plecat. Când am ieşit în stradă un aer rece ma întâmpinat nu aveam nici cea mai vagă idee unde aveam să merg nu aveam o direcţie anume pur şi simplu mergeam încet târând după mine toate acele bagaje care deveneau tot mai grele pe măsură ce mergeam. Nu ştiam când şi cum ajunsesem într-un parc care parea pustiu nu era nimeni eram singură. M-am aşezat pe o bancă vroiam să mă liniştesc şi să mă gândesc la ce aveam să fac de acum înainte nu aveam un plan concret probabil aveam să stau aici pană dimineaţă.
***
- Ah, ce mă doare capul. Unde sunt?!