Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

ca sa vedeti ca nu va mint si ca am de gand sa raman pe aici mult timp next ^^

Capitolul XLI

Studioul in care urma sa aibe loc sesiunea foto parea a fi o scena gata pentru filmat. Un locsor inconjurat de lumini albe, calculatoare si multe aparate foto atragea atentia in mod special, acolo fiind zona in care aveau sa fie facute pozele.
Parca ma lasau picioarele. Nici nu stiam ce ar fi trebuit sa fac. O femeie vorbea cu Kyan deja de zece minute. Nu o ascultasem in ciuda faptului ca era chiar in stanga actorului, iar eu in dreapta lui, tinandu-ma strans de camasa sa. Deja ma simteam pierdut si inima o luase la trap.
-Ei bine, dragii mei, urmati-ma. Make-up artista noastra se va ocupa de voi intai, apoi va las pe mana stilistei, spuse doamna aceea, facandu-ne sa mergem dupa ea pana ce fuseseram intampinati de doua fete, cel mai probabil cele doua mentionate, si, deloc surprinzator, asa fusese. Amandoua ne-au zambit prieteneste insa ni se adresau cu "dumneavoastra".
"Dumneavoastra? Cand ma gandesc ca nici in club nu as avea voie sa intru pentru ca ma considera minor..." gandisem in strafundul fiintei mele, urand faptul ca persoanele erau atat de formale, ca si cum as fi avut patruzeci de ani. Trebuia sa recunosc ca ambele erau la fel de dragute precum pareau dupa modul de a vorbi, insa ma deranja faptul ca imi vorbeau la fel ca lui Kyan.
Abia dupa ce se ocupara de noi, venise si fotograful: un tip subtire, imbracat stramt, cu un tricou in dungi albe si negre, care aproape ca i se ridica mai sus de buric, pantaloni de culoare violet cu o talie mult prea joasa, iar parul negru si zburlit incandra un chip parca mereu vesel, insa... m-a speriat putin si trebuia sa recunosc acest lucru. Uitandu-ma in jos, ii observasem si tenesii viu colorati cu un roz fosforescent care imi furase ochii imediat, socandu-ma oarecum. Nu parea parea a fi un fotograf excelent, insa intelesesem de la Kyan ca se clasa undeva printre primii cei mai buni din tara..
Doar eu facusem cunostiita cu el, deoarece Kyan il mai intalnise la alte sedinte foto. Brian, desi parea putin exagerat, cu siguranta stia sa se simta bine in pielea sa si in acele culori atat de tipatoare. Pot spune ca era chiar foarte amuzant, facand pe oricine sa se simta in largul sau alaturi de el.
-O.K dragii mei! spuse pe un ton ridicat, batand o data din palme. Pregatiti-va pentru "durere"! Urmati-ma! ceruse pe un ton vioi, mergand inaintea nostra si facandu-ne semn cu degetul aratator spre a ne lasa indrumati in locul acela alb, inconjurat de multe lumini. Tu, maricelule, incepuse, prinzand cu un deget de gulerul lui Kyan, si tragandu-l dupa el. Vei sta chiar aici! continua apoi, lasandu-l in mijlocul "peisajului". Iar tu, scumpule, in dreapta lui.
"Maricel?.. Il prinde de guler? Ce fel de atitudine mai e si asta?" ma intrebasem revoltat in sinea mea, incercand sa nu arat asta la suprafata, deoarece nu era nici locul si nici momentul. Parea mult prea familiar cu el, daca nu chiar atras...
Simteam ca iar dadeam in ganduri paranoice, asa ca ma scuturasem putin, apoi ma concentrasem pe faptul ca eram inconjurat de atatea lumini. Brusc, impietrisem, nestiind ce anume ar fi trebuit sa fac.
-Ei haide, nu sta asa, imi ceru brunetul pe un ton plangacios, indreptandu-se spre aparat.
-Kyan... nu stiu ce sa fac, soptisem atat de incet, incat numai eu cred ca ma auzisem.
-Poftim? intrebase actorul,aplecandu-se usor spre mine.
-Nu stiu ce sa fac... soptisem la fel de incet, tinandu-mi capul plecat.
-Nu inteleg nimic din ce spui.
De indata ce ajunse la inaltimea mea, il prinsesem de materialul alb ce-i acoperea umerii si ma apropiasem de urechea lui spre a-i repeta ceea ce zisesem de alte doua ori inainte.
El zambise, apoi imi cuprinse obrazul in palma dreapta, indepartandu-se doar cativa centimetrii de chipul meu, cat pentru a ma privi in ochi.
-Doar simte-te in largul tau. Nu esti dat la televizor, asa ca nu trebuie sa iti fie frica de nimic...
-Gata! ne intrerupse vocea lui Brian. Duceti-va sa va schimbati.
-Poftim? tresarisem surprins, privindu-l pe fotograf mai mult decat incurcat.
-V-am facut deja poze.
-Dar...
-Hei, nu degeaba sunt bun. Stiu sa prind momentul frumos mai bine decat stie o musca sa-mi deranjeze somnul. Acum hai! mai ales tu, micule pisoias, tu trebuie neaparat sa porti altceva. Am o idee magnifica.
Il privisem confuz pe Kyan in timp ce brunetul ma tragea de brat pentru a ma tara intr-una din cabine unde eram asteptat de o femeie care imi pusese in brate ceea ce trebuia sa port.
-Cred ca glumesti... spusesem aproape marait, privind ideea "magnifica" a lui Brian

-Dragutule, ce iti ia atat? auzisem vocea fotografului, care striga de pe partea cealalta a usii.
-Imi pare rau, dar nu voi iesi intr-o astfel de imbracaminte!
-Tyler, ce poate fi asa rau? intevenise Kyan. Vor fi numai cateva poze.
-Tu stiai de asta?! intrebasem rastit, insa putandu-se simti o nota aproape tremurata in glas.
-Nu stiu ce trebuie sa porti, dar nu are ce sa fie atat de rau. Haide, am sa te astept.
Oftasem descurajat si apoi inspirasem adanc, incercand sa imi fac curaj.
-Lasa-ma putin...
Oftasem din nou, simtindu-mi deja chipul inrosindu-se cu fiecare secunda cu care ma gandeam cum trebuia sa ies in vazul lumii, apoi imi aruncasem mana pe clanta, tragand aer in piept pentru a prinde curaj, insa nu reusisem sa o apas.
Mai cugetasem cateva secunde, insa cu aceeasi ezitare deschisesem usa, pasind afara.
Kyan era la cativa metri, discutand cu Brian, insa de cum isi aruncase privirea in partea mea, parca ramase blocat, si eu la fel, resimtind o rusine mai mare decat propria-mi persoana.
Intrasem repede inapoi in cabina, inchizand usa in urma mea, si sprijinindu-ma de ea in caz de tentativa cuiva de a ma deranja si imi privisem reflexia in oglinda imensa din fata. Cum era posibil ca tipul ala sa se astepte sa ies imbracat doar intr-o camasa... una care semana exact cu cea care mi-o daduse Kyan chiar in prima noapte pe care o petrecusem la el acasa...in patul lui. O camasa alba care imi ajungea pana aproape de genunchi, iar manecile imi treceau de degete.
-Tyler, lasa-ma sa intru, auzisem vocea calma a actorului care apasase pe clanta, asteptandu-se a-i da permisiunea de a ma vedea astfel.
-Nu! Nu intra... Nu pot sa fac astfel de poze!
-De ce? ai mai fost imbracat asa o data in fata mea, replicase Kyan, dupa care ii permisesem a intra, insa doar pentru a-i putea respinge argumentul.
-Am fost si dezbracat in fata ta, dar asta nu inseamna ca trebuie sa vada toata lumea lucrul asta!
Ramasese tacut pentru o secunda, apoi inchise usa in urma lui, zambind in coltul gurii.
-Normal ca nu, si nici nu au sa vada atata timp cat eu traiesc.
Imi simtisem din nou chipul incalzindu-mi-se puternic, apoi voisem a-i vorbi, insa nu imi daduse oportunitatea.
Ma cuprinse in bratele sale, coborandu-si numaidecat mana spre fundul meu, reusind a ma surprinde indeajuns incat sa tresar si sa imi lipesc involuntar trupul de al sau. Nu obisnuia sa faca asta...
-Acum, daca preferi sa stau aici cu tine, e posibil sa ma excit foarte tare si sa nu raspund de faptele mele... sau vom iesi sa facem pozele alea nenorocite, apoi plecam acasa, unde ma pot desfasura in voie.
Pulsul imi crescuse mai tare decat ar fi facut-o dupa trei ture de teren de fotbal, alergate la viteza maxima si ma cutremurasem scurt la auzirea vorbelor sale si la simtirea mainilor care incepura a mi se plimba pe trup.
-Poti sa alegi, aici sau acasa, dar nu ai mult timp la dispozitie, pentru incep sa...
-Bine, bine! Am sa ies pentru poze, in regula...?
-Am sa te astept acolo, rostise el inainte de a-mi oferi uinul din saruturile sale care mereu reuseau a ma lasa fara respiratie. Imediat dupa aceea, iesise, lasandu-ne singuri, pe mine si gandurile mele. Speram doar ca nu realizase cat de mult ma aprinse micuta noastra "discutie"... Nu eram mai presus de el... Ma simteam la fel de frustrat.
Respirasem puternic de cateva ori, incercand a-mi recapata acel curaj de dinainte, apoi iesisem la privirile care se atintira spre mine. Ma simteam... violat. Singurul lucru care ma facea sa uit de asta, era Kyan, iar el ma astepta acolo inconjurat de toate acele lumini, avand camasa desfacuta.
"De ce astfel?!" ma intrebasem in adancul meu, simtindu-ma mai mult decat jenat de situatia in care eram pus.
-Pentru ca va iesi ceva foarte sexi! venise si raspunsul fericit al brunetului, care parca imi citise gandurile. Stiu ca asta te intrebi, adaugase apoi zambindu-mi larg. Nu trebuie sa te rusinezi, am sa termin repede, promit.
Nu era ca si cum cuvintele sale m-ar fi ajutat enorm, insa m-au facut sa vreau ca totul sa se termine cat mai repede.
Inaintasem descult sub privirea insistenta a actorului care imi aruncase un zambet fermecator, facandu-ma sa imi feresc ochii jenat.
De cum ajunsesem in bataia tuturor luminilor acelora, el ma privise cateva momente, apoi isi inclestase degetele mainii drepte intre ale mele, inconjurandu-mi talia cu celalalt brat pentru a ma trage aproape.
-Arati nemaipomenit, imi soptise, fixandu-si privirea albastra in a mea si facandu-ma sa incremenesc cateva secunde pana cand imi coborasem chipul, usor rusinat.
-Cred ca e putin cam exagerat, spusesem cu sinceritate insa pe un ton soptit. Astfel de aparitii...
-Brian stie ce face si totul se va termina relativ repede. Esti fotogenic din orice unghi e luata poza. Trebuie doar sa te relaxezi.
Isi lipise fruntea de a mea,zambindu-mi cald si cuprinzandu-mi mijlocul cu ambele maini in timp ce eu imi coborasem bratele, lasandu-mi mainile una peste cealalta, lipite de corpului meu.
-Te iubesc, imi soptise inainte de a-mi saruta usor fruntea, facandu-ma sa zambesc in mod involuntar cand inima imi tresarise in cel mai placut mod posibil.
-Si asta a fost! auzisem vocea aceea vioaie care imi reamintisem unde ma aflam. Pentru cateva secunde uitasem de faptul ca era un aparat de fotografiat care ne surprindea orice miscare. Nu a fost asa greu, nu? Intrebase Brian, apropiindu-se multumit. Sunt deja aproximativ patruzeci de poze.
-Patruzeci?! Cand? Cum? intrebasem surprins, neputand realiza cand anume ar fi reusit face atatea...
-Vezi? Nici nu stii cat de repede trece timpul pentru voi, si cate poze am eu timp sa fac. Sunteti cuplul cu care am lucrat cel mai natural pana acum. Faptul ca Tyler aici de fata nu are nicio experienta, a facut totul sa fie mai simplu. Vreau ca lumea sa se simta in largul lor, iar tu, Kyan ai reusit sa faci asta cu el fara ca macar sa isi dea seama.
Obrajii imi capatara deja acea nuanta rozalie insa nu imi ferisem privirea, si cu toate acestea, nu stiam ce trebuia sa spun. Am fost indemnat sa ma duc sa imi imbrac hainele in timp ce Kyan ar fi ales pozele care urmau sa fie publicate.
Ma simtam atat de usurat incat in interiorul meu ma bucuram intr-un asemenea mod incat imi venea sa urlu pentru ca trecusem in viata peste asta. Pentru mine a fost o prea mare provocare. Una mai mare decat cinci teste date in aceeasi zi...
De cum iesisem pe usa, imbracat in propriile-mi haine, inspirasem fericit si ma indreptasem spre Kyan, care privea monitorul unui calculator alaturi de Brian.
-Priveste... Asta va ajunge pe coperta revistei, spuse fotograful, lasandu-ma sa vad poza in care blondul isi tinuse fruntea lipita de a mea, zambind atat de frumos pe cat numai el putea. Uite cat de rosu esti! constatase Brian intr-o fericire maxima, cand observasem si eu acelasi lucru. Acolo, privirea mea parea pierduta in a actorului. Eu nici macar nu imi mai aminteam totul atat de clar. Parca imi furase mintile.
-Asta... va ramane asa? intrebasem nesigur.
-Nu chiar. O voi taia astfel incat sa va surprind numai fetele si putin mai jos de umeri, iar la tine nu ma lasa inima sa modific culoarea aia asa frumoasa din obraji, dar poate o fac mai putin proeminenta si totusi, inca vizibila.
O alta poza care imi aratase fusese una dintre primele facute, in care eu ii sopteam ceva lui Kyan si ma tineam strans cu pumnul de camasa lui alba, parand nelinistit. Nu puteam sa neg ca arata intr-adevar dragut modul in care parca ma agatam de el, si ma rusina gandul acesta fara niciun motiv anume.
-Iar asta va fi cea care va ocupa o pagina intreaga, si pe care jur ca o pun in rama, spuse Kyan multumit, aratandu-mi poza in care buzele sale imi sarutau fruntea iar eu zambeam usor timid, cu privirea coborata.
-Chiar trebuie...? intrebasem putin ingrijorat. Asa intreaga, pare ca si cum am fi...
-Facut dragoste inainte? intervenise Kyan ca de obicei fara ocolisuri, facandu-ma sa vreau sa ma ascund dupa un scaun.
Dar asa parea. Camasa aceea lunga ce a trebuit sa o port, si cea defacuta a lui Kyan numai la asta putea duce cu gandul pe orice persoana.
-Ce conteaza? Asta e frumusetea, spuse brunetul. Dar niciunul din voi nu si-a dat seama cat de absorbiti sunteti unul de celalalt in pozele astea. De aceea am zis ca ati fost cei mai naturali, cu tot cu emotiile lui Tyler.
-Oh, habar nu ai, Brian, mormaise blondul, privindu-ma apoi peste umar cu subinteles. Vreau sa imi trimiti pozele astea prin e-mail, bine? Trebuie sale am pe toate, adaugase apoi, ridicandu-se in picioare, indemnandu-l pe fotograf sa faca acelasi lucru.
-A fost o placere sa lucrez din nou cu tine, si desigur, si cu Tyler.
-Placerea a fost de partea noastra.
Cei doi isi stransera mainile prieteneste, apoi Kyan imi facuse un semn pentru a-l urmari.
Salutasem si eu cat mai surazator, apoi fugisem pe urmele actorului, care imi ciufulise parul de indata ce ajunsesem in drepta lui.
-Mai mergem undeva? Intrebasem entuziasmat de cum inchisesem portiera masinii.
-Da, raspunse direct chiar cand motorul masinii incepuse a se auzi. In Paradis, continuase, aruncandu-mi un ranjet si o privire aluziva, ce imi facu inima sa se cutremure cu putere.