Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Thanks 4 teh comments sweeties
Kissez ^.^

Capitolul XXXII

Trecuse mult timp de cand Chris statea pe acelasi scaun, si Kyan la fel, vorbind despre atat de multe lucuri care uneori ma faceau sa zambesc, iar alteori ma faceau curios.
Nu imi dadu voie sa iau un alt scaun pentru a ma aseza langa el... asta pentru ca ma trasese pe piciorul lui, indemnandu-ma sa ma asez acolo de parca aveam zece ani, nu optsprezece...
Ma simtisem stanjenit cateva minute stand astfel, insa vazand ca nu avea in minte sa imi dea drumul, ma conformasem, sprijinindu-ma de el.
Cand privisem la ceasul mare de pe perete, acul indica deja ora unsprezece si se parea ca nici unul din noi nu realizase acel lucru. Chris putea fii un adevarat comediat si parea in largul lui chiar daca se afla in fata unui cuplu format din doua persoane de acelasi sex.
-Rupe-mi-as capu'! se alarma imediat satenul cand isi intorsese si el privirea spre ceas. Hristoase! Theresa ma va tortura! spuse pe urma, ridicandu-se in graba de pe scaun. Mi-a parut bine sa te cunosc, Tyler, dar daca nu decolez acum, raman fara cap... Oricare din ele. Ciao!
Ramasesem nemiscat, surprins fiind, cand Kyan incepuse a rade zgomotos.
-Ai grija de ala de jos! Acolo te ataca cel mai des! striga el, in urma barbatului care o luase la fuga.
Chis ii aruncase o injuratura inainte de a inchide usa in urma lui, fugind disperat spre masina parcata nu foarte departe de casa.
-Sotia lui? intrebasem inca surprins si nemiscat de pe picioarele blondului.
-Nu... aia e Ashley. Theresa e cateaua lor.
Ma incruntasem atat de nedumerit, incat nici nu mai stiam ce ar fi trebuit sa intreb si cu siguranta aveam o privire ciudata...
-Ce...? reusisem sa ingan pana la urma.
-Cateaua aia e nebuna. Nu lasa pe nimeni sa intre in casa dupa ora... asta. Inafara de Ashley si copiii... pe Chris il ataca precum o sotie geloasa. Si e un rotweiller...
Am ras scurt, imaginandu-mi-l pe bietul barbat fugind de propriul caine, apoi in mod involuntar, cascasem, reusind sa imi acopar buzele cu antebratul, inainte de a creea o imagine neplacuta. Imediat dupa aceea, clipisem des pentru a-mi alunga lacrimile ce se stransera la colturile ochilor.
-Gata. In pat cu tine! ordona actorul, indemnandu-ma sa cobor de pe el si sa merg in directia camerei lui, fiind urmat indeaproape.
Cand pasisem in incapere, vazand imaginea atat de cunoscuta, inghitisem cu greu odata ce amintiri atat de jenante imi revenira ca un taifun...
-Cred ca ar fi mai bine sa dorm pe canapea... rostisem incet, facand cale intoarsa, pentru a iesi din camera... insa usa era blocata de Kyan care isi tinea bratele incrucisate la piept si ridicase suspicios o spranceana.
-Kyan, stii la fel de bine ca si mine de ce nu ar trebui sa dormim in acelasi pat... spusesem serios, evitand alte detalii.
-Chiar nu stiu... Ilumineaza-ma, te rog, ceru ironic si cu zambetul pe buze.
-Kyan, te rog! stii foarte bine despre ce vorbesc. Sa dormim in acelasi pat... nu e indicat. Daca... Daca tu incepi ceva, ai sa continui fara sa ai vreun punct de oprire, si... Si eu nu as fi in stare sa te opresc.
Vazusem o stralucire puternica in ochii lui care ma alarmase imedita dupa ce imi terminasem propozitia, si inghitisem cu greu inainte sa continui...
-In bucatarie, asta am vrut sa imi promiti... Ca daca avem sa dormim in acelasi pat, nu vei incerca nimic, dar ai facut asa incat ideea aia sa-mi dispara din cap mai repede decat un glonte. Si acum...
-Si acum ai sa intri acolo, sub plapuma aia, ma intrerupse el, indicandu-mi cu degetul patul care se afla in spatele meu.
-Kyan, nu fii copil...
-Nu sunt copil. Sunt adult si asta spune tot, nu-i asa? Uite, nu pot sa zic "Nu o sa se intample nimic"... Pentru ca asta m-ar face un mincinos, nu-i asa? intreba el ridicand din umeri, cu o expresie nevinovata.
Stiam asta, dar nu voiam sa o spuna... pentru ca o consideram ca o mica sansa. Adevarul era ca simteam o oarecare teama, pentru ca prima experienta fusese dureroasa, dar in acelasi timp doar gandul de a-l simti din nou pe Kyan ma infiora in cel mai necurat mod... nu stiam de fapt ce voiam.
Imi ridicasem barbia, privindu-l hotarat si din nou inghitisem greu inainte de a-i vorbi.
-Am sa dorm in acelasi pat cu tine. Dar acum eu sunt cel care spune ca nu se va intampla nimic. Intelegi?
Tonul meu serios nu il afectase cu nimic, ci doar il facuse sa se aproprie amenintator de mult cu pasii lui mari si lenesi.
-Facem concurs de autoritate? intreba, aplecandu-se spre mine.
-Nu... dar vreau sa intelegi...
-Nu am ce sa inteleg mai mult... incepu el soptit, strecurandu-si mana in parul meu si tinandu-si buzele aproape lipite de urechea mea, acel gest facandu-mi genunchii sa fie pe punctul de a ceda. Inafara de faptul ca te iubesc, adauga apoi cand pulsul imi crescuse considerabil. Nu am nevoie de altceva, incheiase el, cand ochii mei erau deja pierduti, privind in gol, pe jumatate inchisi.
Imi sarutase tampla, apoi isi indreptase spatele, facand ca ochii mei sa il urmareasca ametiti.
-Ar trebui sa te pui in pat, sugera el, dupa care isi indreptase pasii spre baie.
Ca si cum nu aveam de ales, ma intorsesem, privind asternuturile albe ale patului ca pe o sentinta la moarte, apoi cand ma apropiasem, intreg trupul mi se incalzise incet...
Ma asezasem cu grija pe suprafata moale, si oftasem neajutorat. Era inutil sa ma feresc de gandurile care imi reveneau in minte si nu voiau sa imi dea pace sub nicio forma... Camera aceea era de vina.. patul... si acel parfum care il invaluia, strigand cu putere un singur nume: Kyan...
Inspirasem puternic, apoi imi desfacusem blugii, stiind ca nu as fi putut sa dorm cu ei, apoi ii asezasem pe un scaun din apropierea patului, pentru ca apoi sa ma grabesc sa ajung sub plapuma. Cu putin noroc aveam sa adorm si el sa creada ca imi era prea somn...
Stransesem in pumni asternutul alb, apoi il trasesem peste cap, ghemuindu-ma acolo cand simtisem raceala cearceafurilor. Tremurasem scurt, cand Kyan nici macar nu era langa mine... dar ii auzisem pasii care se apropiau.
Fosnetul hainelor sale se facu repede cunoscut, apoi impediat, scartaitul usor al patului care ma facu sa imi tin respiratia, iar inima sa isi grabeasca ritmul.
El nu intrase sub plapuma, ci se asezase peste ea, ceea ce ma calmase putin si expirasem usurat.
Imediat insa, ii sunase telefonul la care raspunse pe un ton care ii trada irascibilitatea.
-Ce vrei?
Recunoscusem apoi vocea surorii mele care intrebase de mine, iar actorul, pe acelasi ton ii spusese o minciuna.
-Nu-i aici. Si nu-l mai dadaci, ca e baiat mare.
-Cum sa nu fiu aici?! sarisem eu imediat de sub ascunzatoare, vazandu-l pe el, imbracat doar o pereche de boxeri, stand in sezut, sprijinit de tablia patului si cu telefonul la ureche. Ma privise cu coada ochiului, avand o expresie serioasa, apoi zambise ironic.
-Oh! ia te uita... greseala mea. Se pare ca este aici...
Vocea ii fusese la fel de falsa precum zambetul, iar atunci ma intrebasem daca nu cumva se suparase pe mine...
Imi intinsese micutul aparat, pe care il luasem repede, nevrand sa o las pe Sam sa astepte.
In timp ce eu ii vorbeam surorii mele si ii explicam de ce nu o anuntasem din timp, Kyan luase in mana o telecomanda de la care aprinse televizorul cu plasma, incadrat in peretele din stanga usii. Nici macar nu stiusem ca avea un televizor in camera...
Schimba haotic canalele, parca nervos pe ceva. Si simteam ca eu eram vinovatul...
De cum incheiasem conversatia, ii inapoiasem telefonul actorului care nu isi mutase privirea de la ecranul acela. Simteam cum atmosfera devenea mai apasatoare...
-E ceva in neregula? intrebasem incet, observand apoi cum el isi lasase jos mana ce tinea telecomanda, pentru ca apoi sa isi intoarca chipul spre mine la fel de serios.
-Oare e vreodata ceva in regula?
-Ce vrei sa spui...?
-Nimic, raspunse scurt, inchizand televizorul in acelasi timp. Culca-te, ceru apoi, intinzandu-si trupul pe pat si intorcandu-se pe o parte... cea opusa mie.
Simtisem atunci o durere neplacuta in piept care ma indemnase sa oftez, stiind cu siguranta ca din nou facusem ceva sa il supere... si cel mai probabil era din cauza acelei nopti.
-Kyan... de ce esti suparat? intrebasem cu o usoara nota de regret in glas dupa care el se rasucise, ajungand pe spate. Ce am facut si de data asta? rostisem pe urma, putin mai incet.
-Inafara faptului ca te ascunzi de mine ca si cum ti-as vrea raul, nimic mai mult. Nu stiu... parca eu as fi personajul negativ aici. Daca ai putea, te-ai baricada sub nenorocita asta de plapuma!
-Kyan... Nu intelege gresit...
-Atunci da-mi o alta varianta veritabila pentru ce vad, ma intrerupse el, privindu-ma neincrezator.
-Eu... stiu ca nu imi vrei raul si da, ma ascundeam, dar nu... adica nu de tine.
-Pai, nu vad pe altcineva misunand pe aici.
-Nu... nu asa.. Aaa...
Imi acoperisem chipul cu mainile, simtind cum incepeam sa ma pierd prin propriile ganduri, apoi oftasem dupa ce imi plecasem jenat capul, jucandu-ma agitat cu degetele prin parul meu care crescuse in ultima vreme...
-Doar ca... imi e putin teama, reusisem eu sa spun cand el se incrunta nelamurit.
-De mine?
-Nu! nu... nu de tine! Ad... Adica... E vorba de... de ceea ce s-a intamplat o data...Noi...
-...Am facut dragoste, continua barbatul cand eu realizasem ca nu puteam fi la fel de direct ca el.
Ma trecuse brusc un fior, facandu-mi trupul sa se cutremure iar sangele sa imi invadeze obrajii. Imi coborasem privirea, dand afirmativ din cap, apoi revenindu-mi cu greu dupa ce parca incepusem sa ii simt din nou trupul peste al meu, buzele lui dezmierdandu-mi pielea si punand stapanire pe tot ceea ce mai puteam sa insemn...
-Da... rostisem eu gatuit, ducandu-mi doua degete la tampla si inchizandu-mi ochii pentru a incerca sa scap de acele ganduri.
-Te-am ranit! sari el, ridicandu-se din nou in sezut, usor panicat.
-Nu! Kyan... adica... Stiu ca nu vrei sa ma ranesti si stiu... cat de bland ai fost cu mine si atent, dar... Imi e teama sa resimt durerea aceea de la inceput, reusisem sa spun incet, plecandu-mi capul, jenat.
Tacuse ca si cum nu stia ce ar fi trebuit sa spuna, apoi ii simtisem palma asezata pe obrazul meu si auzisem tonul placut al vocii sale joase.
-Imi pare rau... sopti el, indemnandu-ma sa imi ridic privirea spre el, surprins. Imi pare rau ca nu am stiut sa am grija de tine asa cum meriti...
-Nu... Nu trebuie sa iti para rau! Kyan...
Inainte ca eu sa imi pot tremina propozitia, el isi presase buzele ferme peste ale mele, ducandu-si mana spre spatele capului meu, apoi zambise discret.
-Hai sa dormim acum, sugera blondul, dupa care imi sarutase fruntea si apuca plapuma pentru a se baga sub ea.
Se intinse pe-o parte, pe suprafata moale, iar eu facusem acelasi lucru, asezandu-ma foarte aproape de el, cu bratul drept sub cap.
-Noapte buna, spuse incet, ferindu-mi in acelasi timp suvite de par de pe frunte si cercetandu-mi chipul cu privirea sa albastra...
Repetasem acele cuvinte pe care mi le adresase el, apoi oftasem descurajat cand el isi inchisese ochii. Inca aveam impresia ca ceva nu era bine...