Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

GOD DAMN! nu mai pot
scuzati-mi greselile honeyz <3
Sunt moarta acum, so kissez

Capitolul XXXI

Imi simtisem inima stransa de spaima, ca si cum eram incoltit, insa data fiind problema, stiam sigur care avea sa fie alegerea mea, totusi nu ma gandeam ca avea sa vina atat de repede...
-Kyan... Normal ca vreau sa continuam... Mi se pare absurd sa ma intrebi asa ceva chiar acum, rostisem eu, incruntandu-ma usor la gandul ca nu avea incredere in sentimentele mele.
Dar atunci... oare eu i-am dat o baza a lor pentru a se putea increde in ele? Nu o facusem, pentru ca imi fusese teama, si totusi era dreptul sau sa se indoiasca.
-Nu e absurd, Tyler! cand la orice colt, tie iti e teama sa nu fii vazut de cineva. Eu nu ma ascund si vreau sa ma sarut cu tine cand vreau si unde vreau, fara sa ma tem ca ai sa te superi, sau ca intr-o buna zi ai sa te saturi pur si simplu sa te ascunzi si ai sa cauti pe altcineva cu care nu va fi nevoie sa stai non-stop intre patru pereti, replica el, imediat, putin aprins.
-Acum chiar vorbesti absurditati...
-Serios? spune-mi o singura data in care nu ne-am certat din cauza fricii tale de media si pierderea carierei mele? Daca am spus o data "Da-o dracului" atunci nu am sa imi schimb parerea peste o luna sau doua. Aici e vorba de ceea ce vrei tu, pentru ca eu cu siguranta stiu.
-Si eu stiu ce vreau... mormaisem, coborandu-mi privirea in pamant.
-Ah, serios? intreba el, neincrazator si ironic. Si ce anume vrei? continua apoi, indepartandu-si bratele de corp, cu palmele in sus, pentru a-si arata incertitudinea
-Pe tine.
Ii vazusem bratele cazandu-i pe langa corp, iar trupul greoi, dezlipindu-i-se de marginea bufetului pentru a face doi pasi spre mine.
Imi ridicasem privirea spre el, stiind ca era in zadar sa imi ascund roseata din obraji, insa el deja era obisnuit cu mine astfel, chiar daca eu eram stanjenit de asta...
-Ce altceva as putea sa vreau, Kyan...? venise intrebarea mea inceata, gatuita de emotia care ma cuprinse atat de brusc...
Mana lui mare, cu degetele lungi, imi cuprinse obrazul cald, iar fierbinteala palmei sale imi cerea parca sa stau lipit de ea. Inchisesem ochii pentru cateva secunde, cand aflasem sa si o astfel de simpla atingere imi creea placere, facandi-mi inima sa imi salte bucuroasa, iar pielea sa mi se infioare.
-Atunci de ce niciodata nu mi-ai aratat asta? intreba calm, pe tonul lui jos si placut.
Mai sovaisem putin pana sa ii raspund... Parca eram o pisica ce tanjea dupa mangaierea stapanului ei...
-Am fost o data al tau, iti amintesti? Chiar in casa asta...
-Da, si pentru mine a fost incredibil, dar dupa aceea ai plecat ca din pusca de aici si nici nu ai mai vrut sa imi vorbesti...
-Imi era rusine, intervenisem eu, lasandu-mi privirea sa-mi cada spre podea, prinzandu-ma cu mana stanga de bratul lui drept ce-i era intins spre chipl meu. Parca voiam sa caut siguranta ca el nu avea sa plece de acolo...
-De ce? De cine?
-De tine Kyan, pentru ca imi era rusine sa te privesc in ochi si sa-ti vorbesc la fel ca inainte... Muream de rusine cand abia te vedeam si intreaga fiinta imi reactiona, iar eu nu stiam ce sa fac pentru a nu parea disperat...
El tacu pentru cateva secunde, apoi isi cobora degetele spre barbia mea indemnandu-ma sa imi ridic privirea si chipul spre el.
-Uita-te la mine, Tyler. Ti se pare ca sunt mai breaz? Dar eu nu incerc sa fug de ceea ce simt. Te vreau... mai mult decat o nenorocita de cariera. Stii asta deja...
-Stiu... oftasem eu, strangandu-i usor antebratul ca o alta confirmare a ceea ce ii spusesem.
El tacu din nou, iar apoi se aplecase asupra mea, lipindu-si buzele de ale mele, pentru un sarut scurt, privindu-ma pe urma hotarat.
-Vreau sa dormi aici in seara asta, ceru el, parca fara a-mi oferi sansa de a respinge ideea.
-Kyan, nu... nu cred ca e indicat... incercasem eu sa refuz, de indata ce simtisem cum sangele incepuse a-mi clocoti in vene.
-Nu poti sa ma refuzi, sopti el, cand isi lipise buzele de tampla mea pentru a urma apoi drumul spre ureche, facandu-mi trupul sa reactioneze acelei atingeri fine care imi infiorase intreaga piele.
Stransesem mai tare de antebratul lui, insa de acea data pentru a ma asigura ca nu aveam sa ma clatin pe propriile picioare, apoi inghitisem cu greu cand imi simtisem pulsul grabit al inimii, care cerea cu disperare sa accept.
-Bine... dar...
Fusesem obligat sa scap un simplu sunet indescifrabil in locul cuvintelor atunci cand buzele se lipira din nou de ale mele, de acea data prelungindu-l cand limba i se strecurase in lacasul meu umed. Il primisem fara eziare, deja tanjind dupa aroma inconfundabila a gurii lui care imi acaparase toate simturile, indemnandu-ma sa ma agat cu ambele maini de camasa sa si sa o strang in pumni.
-Kyan, incepusem eu, de indata ce reusisem sa ma adun pentru cateva secunde. Dar... promite-mi... promite-mi...
-Da... promit, mormai el cu jumatate de gura, probabil nici macar constientizand la ce anume voiam sa ma refer... si cel mai probabil, pentru a-mi inchide gura din nou.
Totusi, ma multumisem cu atat chiar daca in realitate nu imi promisese nimic...
-Lawsooon! se auzi brusc o voce nervoasa de barbat ce striga cu toate puterile, facand ca usa tratita de perete sa nu mai fie auzita datorita glasului puternic.
Fusesem socat si ma retrasesem brusc din bratele actorului, cand observasem cum Kyan scapa cateva cuvinte deloc dragute la adresa invadatorului.
-Vreo cunostinta? intrebasem, privind ingriorat directia de unde se auzise urletul.
-Oh, ar fi fost dragut sa fie asa. Isi intorsese capul spre usa bucatariei, asteptand destul de calm, furtuna... E Chris, adauga apoi cand zgomotul unei usi trantite se auzi din nou, de acea data mult mai puternic, facand in acelasi timp un curent de aer rece care parcursese incaperea.
-Tu! striga barbatul care navalise in bucatarie, oprindu-se inaintea lui Kyan. Erau amandoi cam de aceeasi inaltime. Chris era saten, cu parul dat pe spate, aranjat vizibil cu mult gel, ochii ingusti si caprui iar chipul mult prea ridat pentru anii lui. Pareau a fi de aceeasi varsta, insa viata isi lasase mai mult amprenta asupra lui Chris care in acel moment era atat de incruntat incat ridurile lui se adancisera, conturandu-i expresia deloc incantata. Cum adica "Nu trebuia sa te obosesti sa le cumperi, Chris" ?! Cum adica "Oricum nu ma intereseaza" ?! Eu imi bat curu' degeaba ca sa poti tu sa-l batucesti si mai mult?! Esti nebun?!
-Usor Chris, ia un loc, venise imediat vocea calda si totusi amuzata a blondului care se dadu usor la o parte pentru a-i arata un scaun.
-Nu ma lua cu atitudinea ta de "Stiu ca esti suparat, dar daca fac cumva sa iti inchid gura, m-am scos"! Ei bine, nu si acum! se rasti satenul, evitand orice altceva inafara de chipul actorului.
-Umm... ma scuzati, intervenisem eu, facand doi pasi pana cand ajunsesem proptit intre ei, cu spatele la actor, insa cu privirea urcata spre ochii parca de neinduplecat ai satenului. Stiu ca sunteti suparat, si aveti tot dreptul... dar presupun ca il cunoasteti deja pe Kyan si stiti ca atunci cand nu are chef de ceva, nu se streseaza pe subiectul acela oricat l-ati intarata... pe scurt, e prea incapatanat...
Barbatul pe care il vazusem pentru prima oara in viata mea, ramasese nemiscat cateva secunde, cu privirea coborata spre mine, usor surprinsa si curioasa in acelasi timp.
Obrajii mi se colorara instantaneu cand realiasem cat de nepoliticos a fost din partea mea sa intervin si imi lasasem privirea in pamant, simtind cum deveneam din ce in ce mai stanjenit.
-Baiatul e un geniu! Mi-au trebuit trei ani nenorociti ca sa imi dau seama cum ma fraiereai! "Linisteste-te, Chris... ia un loc"! si eu credeam ca esti doar politicos!
Satenul ofta, apoi urma indemnul blondui de a se aseza pe un scaun. Amandoi prinsera de spatarul primului scaun pe care il vazura, tragandu-l incat sa fie asezate fata in fata. Parca erau o imagine in oglinda. Au luat loc amandoi, in acelasi timp, cu picioarele departate, coatele pe genunchi si mainile impreunate.
Chris ma privi pret de cateva momente apoi isi muta ochii in dreapta mea, la Kyan. Imi sprijinisem mana de spatarul scaunului, vrand sa raman cat mai aproape.
-El e cel din poze, constata imediat, cand parca brusc, se calma.
-In carne si oase, replica actorul, indreptandu-si spatele si strecurandu-si mana pe la spatele meu, inconjurandu-mi talia, pentru a ma trage si mai aproape.
Ma simteam jenat se situatie si eram sigur ca sangele ce imi fierbea in vene nu avea sa se raceasca atat de repede, pentru ca inima il pompa cu o rapiditate generoasa, facandu-mi obrajii sa ia foc. Simteam totodata si o oarecare teama... probabil ca era teama de a nu fi nevoit sa aud criticile barbatului asupra relatiei noastre. Desi erau manager si actor, pareau a fi totodata prieteni foarte buni... Influenta prietenilor mereu e puternica, iar acest lucru ma framanta ingrozitor de mult in acel moment.
Cum nu voisem sa par nerespectos, imi invinsesem rusinea si facusem un pas spre Chris, afisand un zambet la fel de stanjenit.
-Eu sunt Tyler... Tyler Kannes, spusesem aproape soptit, intinzand mana spre barbatul care imi cerceta chipul cu o privire deloc suparata, ci mai mult... atrasa de ceva.
-Chris Haze, rosti barbatul, zambind in coltul gurii si strangandu-mi mana in acelasi timp.
Imediat dupa ce mainile ni se despartisera, Kyan ma trasese inapoi langa el, inconjurandu-mi talia din nou cu bratul sau stang, iar eu ma agatasem cu mana dreapta de umarul lui, strangandu-i camasa, ca un punct de sprijin.
Ma simteam atat de mic... Poate pentru ca stateam intre doua persoane cu mult mai inalte decat mine, care pana si stand asezati pe scaun aproape ca ma intreceau la subiectul "inaltime" ... dar de fapt, nu era aceea problema, ci disconfortul meu moral.
-Deci, Chris, vorbeste, indemna blondul facand o miscare usoara din cap.
-Cati ani are? e macar major? pedofilule!
-Are optsprezece ani, cretinule!
-Si de ce e baiat?!
-Pentru ca nu e fata?... Ce intrebare e aia?!
-Kyan, prietene, incepu satenul, incet, parca pregatindu-ne pentru o critica de toata frumusetea. Stii perfect ca nu am nimic impotriva faptului ca e baiat, dar... ii arunca o privire pe ascuns blondului, ca un semn pe care doar ei doi il cunosteau, apoi astepta reactia.
-Da, sunt foarte sigur. Si poti spune orice, fara semne. Atata timp cat Tyler nu e deranjat, eu nu am nimic impotriva sa fiu vazut cu el. Intelegi?
-O intrebare: e fratele Samanthei Kannes, "actuala" ta iubita?
-Da.
-Pentru numele lui Dumnezeu, Kyan!
-Am sa anunt ca ne-am despartit.
-Stii ca va fi expus... paparazzi, camere de filmat, interviuri, reporteri... comentarii...
-Cred ca sunt destul de mare sa le fac fata, intervenisem imediat, privindu-l pe manager cu hotarare.
-Si tu esti sigur ca vrei asta? privirea lui se indrepta serioasa spre mine inainte de a continua. Vor fi aduse multe comentarii la adresa ta si a lui Kyan si stiti ca exista de asemenea si discriminarea.
Instinctiv, stransesem mai tare de camasa blondului, cel mai mult din cauza sentimentului de teama ce fusese instaurat in acel moment in mintea mea cand din nou revenisem la ideea pierderii carierei.
Voisem sa vorbesc, insa Kyan mi-o luase inainte.
-Nu il mai speria. Oricum isi face prea multe griji cu nenorocita mea de cariera!
-Chris are dreptate...
Desi simtisem ca fusesem lovit de un tren care imi facuse o gaura in inima ca un glonte, trebuia sa recunosc ca pana la urma, ceva tot trebuia sa existe ca sa imi readuca starea anterioara de nesiguranta.
-Nu, nu are! Comentariile si remarcile rautacioase le bagi in seama doar cand vrei! Daca nu vrei sa le auzi, pur si simplu nu le asculti. Pentru ca oricand, oriunde, cineva va fi acolo sa comenteze. La oricine si orice cuplu! E o regula acolo, Tyler. Se comenteaza despe toti si toate, iar daca unii sunt prosti, comenteaza inapoi, ca sa se scoata si mai multe remarci la adresa lui sau ei. In schimb, altii ignora si nu patesc nimic. Nimeni nu are sentinta la moarte pentru asta... trebuie doar sa fii inteligent si sa nu bagi in seama. Punct.
-Kyan, nu ma intereseaza ce zic despre mine...
-Nici pe mine ce au de zis la adresa mea, asa ca nu vad care e problema. Tyler, cariera mea nu e legata de tine... Eu sunt! Kyan Lawson, cel de aici, nu actorul ala...
Ramasesem tacut, coborandu-mi privirea in pamant, insa nu fusesem lasat astfel, pentru ca, in aceeasi secunda Kyan imi prinsese barbia, lipidu-si buzele de ale mele cand Chris tusise fals.
-Bine, m-am lamurit. In mod logic, e alegerea voastra si am sa o sustin si respect... In mare parte pentru ca baiatul asta e prea simpatic, asa ca nu te flata, Lawson!
Blondul a ras zgomotos, apoi ii simtisem mana din jurul taliei strangandu-ma mai tare, dupa care isi lipise fruntea de pieptul meu, replicand pe un ton impacat:
-Ai dreptate, e prea bun pentru mine...