Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Nieeext xD

Capitolul XX

Taxiul oprise in fata casei actorului, iar dupa ce platisem, pasii mei m-au condus lent spre poarta mare de fier, pe care o deschisesem urmand calea spre intrarea in locuinta.
Am ezitat iniante sa apas butonul soneriei, insa dupa ce o facusem, ii auzisem vocea lui Kyan care se certa cu cineva.
-Nu Chris, n-am chef astazi, la dracu! Da-o naibii de revista! Putin ma intereseaza!
Usa s-a deschis, facand ca zgomotul vocii lui sa fie si mai strident. Imi lasasem capul plecat, iar Kyan ii transmisese managerului sau ca aveau sa vorbeasca mai tarziu. Si-a varat telefonul in buzunarul blugilor, apoi s-a sprijinit de tocul usii, asteptand sa vorbesc.
-Pot intra? intrebasem eu jenat, fara a-mi ridica privirea spre el.
Kyan s-a dat la o parte din usa, facandu-mi un semn cu mana, iar eu am pasit inauntru, urmandu-l spre living.
-Ascult, spuse el, sprijinindu-se pe perete, tinandu-si bratele incrucisate.
-Am venit... sa imi cer scuze, am rostit eu incet, aranjandu-mi ochelarii, dupa care mi-am ridicat capul spre a-l privi pe cel dinaintea mea. Stiu ca ceea ce am spus eu nu a sunat deloc frumos.
-Oh, a sunat al dracului de urat, intervenise el, dupa care ma lasase sa continui.
-Imi pare rau. Nu voiam sa spun asa ceva, dar... m-ai provocat, si am spus un lucru neadevarat.
Imi simtisem mainile reci si ude si am inceput sa le frec incet intre ele, spre a le incalzi.
-Si atunci ce voiai sa spui? intrebase el, lasandu-si bratele pe langa corp, si apropiindu-se de mine.
-Nu stiu... Cert e ca nu voiam in niciun caz sa spun un asa adjectiv.
-Si atunci cu ce alt adjectiv ai descrie sentimentele tale fata de mine?
Inghitisem cu greu, lasandu-mi din nou capul plecat, simtitndu-mi obrajii infierbantandu-se.
-Imi e imposibil sa descriu...
-De ce?
Oftasem si mi-am intors jenat chipul, evitandu-i privirea.
-Iti e rusine, remarca el, asezandu-si muchia degetului aratator sub barbia mea, indemnandu-ma sa imi intorc capul spre el.
As fi vrut sa ma arunc sub patul care se vedea in camera alaturata a carui usa era deschisa, numai ca sa imi ascund jena.
-Te rog, nu fi suparat pe mine, rostisem eu incet, abia atunci privindu-l.
-Nu sunt.
Zambetul ce ii aparuse pe buze fusese sincer, iar inima mea salta odata ce il observasem.
-Bei ceva? ma intrebase el, facandu-mi semn cu capul spre bucatarie.
Am dat afirmativ din cap, apoi il urmasem. M-am asezat pe un scaun de la masa, iar imediat dupa ce spusesem ce anume doream sa beau, acesta imi pusese un pahar cu suc natural in mana, in timp ce el isi pusese whisky cu gheata.
Chiar atunci cand voia sa imi spuna ceva, ii sunase telefonul. Acesta il scoase maraind cateva cuvinte urate, apoi raspunse nervos.
Eu imi pusesem paharul pe masa, dupa ce sorbisem de cateva ori din lichidul portocaliu, si asteptasem ca acea convorbire a lui Kyan cu managerul lui sa ia sfarsit. Dar devenea din ce in ce mai nervos, iar discutia se aprindea.
-La dracu, Chris! Esti nebun? Am spus ca nu!
Striga nervos, plimbandu-se de colo-colo, si parea decis ca dupa acea convorbire sa isi arunce telefonul pe geam.
Dupa un sir de injuraturi, Kyan isi daduse ochii peste cap, adus deja in culmea disperarii. Se putea auzi vocea lui Chris, strigand si el.
-Asculta-ma! Nu! Sunt stresat! Nu am chef! Punct! Nicio revista, nicio reclama! Nu azi! La dracu! Nu ma intereseaza! Vin si alte contracte! De ce mai insisti daca ti-am spus ca nu vreau?
La urmatoarea injuratura, acesta lovise cu pumnul in masa atat de puternic, incat masa se cutremurase, iar paharul meu de suc cazuse, varsandu-si intreg continutul pe tricoul si pantalonii mei.
-Drace! striga el, dupa care isi inchise telefonul, aruncandu-l pe bufet. Scuza-ma, n-am vrut sa se intample asta.
-Nu e nimic, am spus eu, ridicandu-ma in picioare, lovind cu palmele pe suprafata tricoului ud.
Acesta expirase descurajat, apoi imi ceruse sa il urmez. Ajungand in camera sa, acesta incepuse a scormoni prin dulap.
-Kyan nu trebuie... am sa ma duc acasa.
-Abia ai venit si nu te pot lasa sa pleci asa. Voi avea eu grija de hainele tale. Momentan ia astia.
Imi daduse o pereche de pantaloni. Ma asezasem pe pat, scapand de panatalonii mei, insa cand ii imbracasem pe cei ai lui Kyan, pe langa mine, mai putea intra inca o jumatate de persoana in ei.
Am ras, insa cuvintele lui Kyan imi stersese zambetul.
-Astia erau cei mai mici pe care ii aveam.
-Vorbesti serios?
-Eu asa cred. Nu-i nimic. Am o camasa care e destul de lunga...
Dupa ce mai scormonise inca putin, imi aruncase o camasa alba, iar eu scapasem de tricoul ud, pentru a o imbraca. Era intr-adevar lunga. Imi ajungea pana aproape de genunchi, iar manecile imi treceau de degete.
De cum ma ridicasem in picioare, pantalonii largimi mi-au cazut la picioare, si am strambat din gura privindu-i. Am trecut peste ei, aplecandu-ma si luandu-i in mana pentru a-i inapoia proprietarului.
Acesta imi luase pe urma tricoul si pantalonii uzi si a disparut cu ele in baie.
In timpul acela, eu imi verificam tinuta deloc decenta. Camasa avea nasturi doar pana la jumatatea pulpelor mele, si nu pana aproape de genunchi, unde imi ajungea de fapt materialul. Parul imi era usor deranjat, iar ochelarii mici cu rama subtire, pareau a da o aura... ciudata. Sau mai bine spus, chiar perversa.
La acea imagine a mea, imi simtisem sangele invadandu-mi obrajii, incalzindu-i puternic. Mai bine imi luam hainele inapoi si plecam acasa. Cand am intrat pe usa baii, l-am observat pe Kyan care tocmai imi aseza pantalonii complet uzi pe calorifer... atunci imi pierise orice idee de a pleca din casa lui. Fara pantalonii mei, nu aveam unde sa ma duc.
Privirea lui se oprise asupra mea, masurandu-ma din cap pana-n picioare, apoi isi trecuse limba peste buze inainte de a incepe sa-mi vorbeasca.
-Termin imediat.
-Dar va dura foarte mult pana cand hainele mi se vor usca...
-Voi da drumul la centrala ca sa se usuce mai repede pe calorifer.
Am ridicat din umeri, apoi m-am intors in camera. Atunci observasem biblioteca de pe peretele stang si fara ca macar sa mai gandesc, mi-am bagat nasul pe acolo, cautand ceva pentru a citi.
M-am asezat pe pat pe indata ce am luat o carte de pe un raft mult mai inalt decat mine, si incepusem a o rasfoi.
Ma cufundasem in randurile autorului Gaston Leroux, pana cand din spatele meu venise Kyan, facandu-ma sa tresar atunci cand ii auzisem vocea.
-Hainele sunt spalate, iar centrala pornita. In cateva ore hainele tale vor fi ca noi.
I-am zambit usor, apoi inchisesem cartea si m-am ridicat pentru a o pune la loc in raft. Cand m-am intins pentru a ajunge la cel de sus, nu am bagat de seama cum camasa mi se ridica mai sus de pulpe... insa Kyan isi drese glasul.
-Am sa o pun eu... la loc, spuse el, apropiindu-se si luandu-mi cartea din mana.
-A, bine, rostisem eu, privind cum o aseza la locul ei fara niciun efort. Chiar porti camasa asta? pare cam mare, am spus eu, privind in jos spre materialul ce ma acoperea.
-De fapt ma strange la spate si brate. Dar e destul de lunga.
Ochii lui coborara, studiindu-mi din nou tinuta. Privirea lui ma agita.
-Ar trebui sa imi cer scuze pentru deranj, am spus eu, ridicandu-mi mana in dreptul buzelor, lasandu-mi narile sa fie invadate de parfumul camasii lui Kyan.
Ca si cum nu m-a auzit, acesta ramasese cu privirea atintita spre mine. Abia cand imi miscasem mana intr-o parte si alta inaintea ochilor sai, acesta clipise des.
-Ce spuneai? intrebase el, parca abia coborat pe pamant.
-Ca ar trebui sa imi cer scuze pentru deranj.
-Nu e niciun deranj...
Mana lui dreapta i s-a asezat pe o jumatate a fetei, expirand puternic.
-S-a intamplat ceva? intrebasem eu, privindu-l curios.
-La naiba Justin... Poate nu a fost o idee buna sa vii aici.
-Poftim? De ce? intrebasem eu dezamagit.
-Pentru ca nu iti dai seama ce faci.
-Nu inteleg, rostisem eu dezorientat, jucandu-ma cu manecile camesii care imi era mult prea larga.
Acesta imi prinsese ambele maini ridicandu-le la nivelul chipului meu, deoarece atentia mea era indreptata spre ele si manecile lungi. Privirea mea a intalnit-o brusc pe a lui.
-Ma provoci, spuse el, moment in care ochii albastri ii sclipira puternic.