Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Next, my sweethearts ^^

Capitolul XVIII

Luasem sticluta cu uleiul in mana, de indata ce Kyan terminase a-mi intinde lichidul alunecos pe piele, si continuasem singur prin a il pulveriza pe picioare, la fel cum facuse si el. Daca mai continua sa ma atinga asa, ar fi fost extrem de stanjenitor cand trupul meu se agita mult mai tare decat era deja. Se ridicase in picioare, intinzand pe brate uleiul ce i-a mai ramas pe palme, apoi si-a aruncat privirea peste oceanul intins din fata noastra.
Oricine l-ar fi vazut in toata splendoarea lui, cu trupul si ochii stralucind, iar parul blond sclipind pentru razele puternice ale soarelui, ar fi gandit ca vazuse un zeu. De aceea privirea mea fusese intepenita in directia lui.
Cand in sfarsit am avut ocazia sa inot, am profitat din plin. M-am aruncat in apa limpede si calda, scaldandu-ma in minunea transparenta si uda ce ma inconjura.
Nu dupa mult timp, mi se alaturase Kyan. Au trecut zeci minute de cand ne aflam in apa, insa nu am observat cum trecusera pe langa noi. Radeam si ne simteam bine, ne stropeam si mai spuneam cate o gluma. Era magnific.
Dupa ce am iesit din apa, ne-am intins pe rogojinile noastre, asteptand ca trupurile sa ne fie uscate de soarele care inca isi mai arunca razele spre noi. Insa nu pentru mult timp, deoarece dupa atata inot si soare, ni se facusera foame.
Ne-am imbracat corespunzator pentru a merge la un restaurant din apropiere, insa cat timp am petrecut acolo razand si mancand in acelasi timp, soarele fusese inlocuit deja cu maiestoasa luna, si de micutele faclii arzatoare.
-Ei? te-ai hranit cum trebuie? intrebase Kyan de cum am intrat pe usa casei.
-Sunt plin, am spus eu, zambind si asezandu-mai mainile in solduri.
-Acum am sa dorm mai rau decat un urs, rostise el, indreptandu-se spre camera. Insa amandoi ne-am oprit de cum am intrat in dormitor. Da, trebuia sa dormim in acelasi pat. Eu cerusem aia, nu-i asa?
Ca si cum nu a bagat de seama, Kyan incepuse a se dezbraca. Si-a aruncat camasa pe un scaun, apoi pantalonii, ramanand in boxerii albi.
S-a trantit in pat, intinzandu-se asa incat picioarele lui aproape nu mai incapeau. Facea patul sa para atat d mic pentru el, si totusi era mare pentru mine.
-N-ai de gand sa vii? Cred ca iti face cu ochiul, spuse acesta batand perna din dreapta lui.
Am dat afirmativ din cap, si m-am indreptat spre marginea patului, pe care m-am asezat, insa pe masura ce ma dezbracam... ma si imbracam. Cand mi-am dat tricoul jos, imi luasem altul imediat, apoi pantalonii i-am inlocuit cu altii, scurti si rosii.
-Noapte buna, rostisem eu inainte sa ma arunc sub plapuma subtire, stand cu spatele la Kyan.
Rostise acelasi lucru mai incet, apoi auzisem cearceafurile fosnind, semn sa si el s-a invelit in plapuma.
Era atat de greu sa inchid un singur ochi, stiindu-l atat de aproape... Incercam sa nu ma foiesc, si sa raman in aceeasi pozitie, insa parca devenea chinuitor. Fiecare lucru ma deranja: un fir de par ce-mi cazuse pe ochi, plapuma care ma acoperea parca era groasa, chiar daca era al naibii de subtire... ma simteam cald.
Tot asa au trecut si urmatoarele ore in care nu am reusit nici macar sa adorm pe jumatate. Era aproape ora doua, iar eu stateam agitat si totusi nemiscat sub plapuma.
Abia ce imi inchisesem ochii, si am incercat sa fac abstractie de ceea ce ma inconjura, am auzit cum trupul lui Kyan se misca pe salteaua ce scartaia sub greutatea lui. Bratul lui greu se asezase peste mine, iar din gatul lui se auzise un geamat inabusit si lung.
Am tresarit dupa care am ramas inlemnit. Nu puteam sa il vad, insa imi imaginam ca dormea si credea ca are cine stie ce partenera langa el. De aceea probabil ma si trase mai aproape, lipindu-mi spatele de pieptul sau gol ce se misca deodata cu ritmul lui de a respira.
De atunci puteam spune cu siguranta ca in acea noapte, ochii mei nu aveau sa se mai inchida...
Imi simteam obrajii atat de calzi, la fel cum imi era si trupul, iar inima isi accelerase pulsul atat de tare incat imi era teama sa nu il trezeasca pe Kyan. As fi vrut sa plang! Ma durea atat de tare pieptul, care parca imi era strans de o mana mai mare decat propriul meu trup, si am inceput sa tremur, odata ce fiorii treceau prin corpul meu, parasindu-l la fel de repede, pentru ca apoi sa revina.
Toate acele ore au trecut atat de greu, incat nu stiam ce Dumnzezeu sa mai fac. Nici macar nu ma miscam. Abia de dimineata, am reusit sa ma dau jos din pat, deoarece Kyan isi luase bratul de pe mine, intorcandu-s epe cealalta parte. M-am dus incet spre bucatarie.
Dupa ce mi-am facut o cafea, m-am asezat la masa, insa cum imi tineam mana lipita de ceasca de pe suprafata de lemn, asa imi era si capul, lipit de bratul intins, cu fata in jos, si cu ochii inchisi. Cred ca cel mai potrivit cuvant pentru acea stare a mea era "rupt!". As fi adormit chiar acolo, daca nu il auzisem pe Kyan care aparuse din senin in pragul usii.
-'Neata, spuse el cascand, si parand la fel de obosit ca si mine.
Am tresarit speriat, incercand sa imi tin ochii deschisi.
-Da, 'neata... Vrei o cafea?
-Cred ca am nevoie... Cum ai dormit? ma intrebase el, de indata ce m-am ridicat de pe scaun.
-Aaa... bine, am mintit eu, ridicandu-ma de pe scaun pentru a ma indrepta spre bufet. Tu?
-De fapt nu ai dormit. De ce minti? dupa ce te-am adus mai aproape de mine puteam sa vad clar cum iti miscai genele in sus si-n jos, clipind.
Am ramas nemiscat si cu gura intredeschisa in timp ce incercam sa imi gasesc o scuza... bine ca nu imi vedea expresia, pentru ca eram cu spatele la el.
-Bine, nu am dormit, am recunoscut eu, intinzandu-ma dupa cafeaua din dulapior. Poti te rog sa imi aduci ochelarii? am uitat sa ii iau...
Ca si cum nu a auzit ce l-am rugat, acesta continuase.
-De ce nu ai dormit?
-Cred ca era luna plina.
-Nu, nu a fost.
-De unde stii?
-Pentru ca nici eu nu am dormit, iar luna o vedeam clar pe geam.
Ah! imi amintisem. Eu nu vedeam geamul din cauza ca stateam cu spatele la el... Kyan putea sa isi intoarca putin capul oricand.
-In plus, adaugase el. Nici eu nu pot sa dorm cand e luna plina. Ma zvarcolesc ca un caine care nu e invatat cu lesa.
-Deci nici tu nu ai dormit. De ce?
-Tu sa-mi spui. Eu te-am intrebat primul, spuse el, incrucisandu-si bratele la piept
-Vorbesti serios? Chiar facem asta? Nu suntem copii de cinci ani, rotisem eu, aprinzand focul aragazului. El ramanea totusi pe pozitie, cu privirea fixata spre ceafa mea, asteptand un raspuns. Bine! Nu am dormit pentru ca... aaa...ma durea burta.
M-am intors spre el, incercand sa par convingator, insa el ridicase o spranceana. Din pacate el era actorul, nu eu.
-Bine, recunosc, am mintit. Eu nu am putut sa dorm pentru ca... pentru ca erai tu acolo, si pe deasupra ma mai si lipisesi de tine, si... chestia asta m-a agitat, bine? Motiv pentru care nu am putut inchide un ochi toata noaptea. Multumit?
Am expirat puternic simtind ca ma eliberasem de o povara, insa culoarea rozalie mi se imprastiase in obraji ca cerneala in apa, si din acea cauza m-am intors la aragaz, punand ibricul cu apa pe foc. M-am indreptat pe urma spre dulapior spre a lua zaharul, pe care l-am lasat pe bufet, privirea mea ramanand apoi atintita spre cutiuta de metal frumos colorata.
Nu ii mai auzisem vocea barbatului pentru un timp, si ma cufundasem dintr-o data in gandurile mele care spuneau acelasi lucru, pe care le stiam deja "Cred ca am sa mor de rusine!".
Nu am bagat de seama pasii care s-au indreptat spre mine, insa cand isi lipise pieptul de spatele meu, iar palmele i s-au sprijinit de bufet, prinzandu-ma in "capcana", am inspirat dintr-o data si am tresarit.
-Se pare ca motivele noastre de neliniste se aseamana al dracului de bine, spuse el aproape de urechea mea.
-Cafeaua... am rostit eu ragusit si incet, lasandu-mi capul plecat.
-Da, e chiar aici, spus el, prinzand de pachetul de cafea si punandu-mi-l in fata pe bufet.
-Iti vine sa glumesti? Trebuie sa o fac. Va clocoti apa...
-Inseamna ca doar apa ma mai intelege, spuse el, apecandu-se mai mult peste mine.
-De ce nu incetezi cu aluziile? intrebasem eu, inghitind pe urma cu greu.
-De ce nu incetezi cu prefacatoria?
-Kyan, ma sperii, spusesem eu, simtind cum pulsul imi crescuse de emotie si spaima. Poate ca spaima era insemnificativa, dar o simteam. Spaima ca ma descoperea.
-Te sperii? Sau te nelinistesc?
Respiratia lui imi atingea gatul, si ii simteam privirea urmarind locul din josul urechii mele, ca un uliu ce-si urmareste prada. Simteam nevoia unui fular...
Mi-am oprit un geamat scurt cand ii simtisem buzele atingandu-mi bland gatul, tresarind atunci cand coborase mai mult, trimitandu-mi fiori prin intreg trupul ce incepuse a-mi vibra.
-Kyan!
-Scuze, nu m-am putut abtine, spuse el, ridicandu-si capul si umezidu-si buzele cu limba.
S-a indepartat de mine, asezandu-se pe un scaun din jurul mesei de lemn, departandu-si picioarele, punandu-si coatele pe pulpe.
Mi-am dres glasul, apoi m-am ocupat din nou de cafea, incercand sa dau impresia cum ca nimic nu se intamplase.
Imediat ce ii inmanasem cafeaua, acesta mi-a multumit, iar comportarea sa imi parea foarte normala. Nici nu mai deschisese vreun subiect pe tema care ne includea pe noi doi, ci vorbeam ca doi oameni la o cafea de dimineata.