Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Capitolul VIII

-Nu.. nu pot. Nu eu trebuie sa fiu vazut cu tine, ci Sam, am rostit eu, dand negativ din cap. In plus, scoala inca nu s-a terminat. Mai e putin.
-E chiar dupa ce incepe vacanta de vara. Nu ma intereseaza daca sunt, sau nu vazut cu ea. Iar ei nici atat nu ii pasa. Era doar ideea managerilor nostrii. Te rog, vrei sa ma insotesti?
Acesta s-a aplecat inainte, afisand o expresie rugatoare, si mi-am simtit obrajii incingandu-se ca si cum as fi avut chipul deasupra unui foc de tabara.
-Bine... bine, am rostit eu incet, frecandu-mi fruntea cu doua degete. Am sa vin, am adaugat apoi, in timp ce mi-am intors capul spre usa.
Chiar atunci intrase si sora mea, care nu era nicidecum imbracata de oras, si m-am panicat la gandul ca ne-ar fi auzit discutiile.
-Sam... Ai fost acasa in tot timpul asta? am intrebat eu, zambindu-i usor.
Ea era serioasa, si ne privea pe amandoi intr-un mod ciudat in timp ce se indrepta spre frigider.
-Deci, va sa zica, v-ati sarutat, a spus ea, luand in mana sucul rece de portocale.
-Sam, eu...
-Doar nu incepi sa imi dai explicatii. Stii doar ca ma doare in cel mai ascuns loc de Kyan... dar tu esti fratele meu, si imi fac griji pentru tine. Nu ma bag in treburile voastre, dar daca aud ca mi te plangi, pe tine te iau la bataie, a spus ea, turnand lichidul portocaliu intr-un pahar.
-Dar nu am de ce sa ma plang. Nu intelege gresit, pentru ca nu... adica nu ... noi nu suntem...
-Sigur, sigur, rostise ea pe un ton ironic, intorcandu-se spre usa, pentru ca apoi sa ne lase din nou singuri.
Am ramas in acea pozitie, cu chipul spre usa, iar de acea data nu am mai indraznit sa ma intorc spre Kyan. Sam a inteles cu totul gresit si parca ma simteam vinovat...
Am oftat, apoi m-am ridicat in picioare, sugerandu-i lui Kyan ca ar fi trebuit sa plece, insa acesta si-a lasat capul pe-o parte, privindu-ma suspicios.
-Justin, fii serios. Eu nu plec, iar asta nu este un film. Daca vrei sa imi cer scuze pentru sarutul acela, o voi face, dar tin sa iti spun ca nu imi regret niciodata actiunile, iar momentul acela nu face o exceptie, sub nicio forma.
-Kyan, te rog! nu am pretentia sa iti ceri scuze! Pana la urma... a fost un sarut si atat.
-Perfect. A fost doar un sarut. Dar atunci pot sa stiu de ce ai facut asa un caz pe tema asta?
Am ramas tacut, si m-am trantit pe scaunul meu, lasandu-mi privirea cazuta pe podea.Actiunile si vorbele mele se contraziceau, si era evident ca nu avea sa plece niciun cuvant de pe buzele mele strans lipite intre ele. Din nou am devenit agitat, iar din acest motiv am inceput sa imi musc buza inferioara.
-Bine, uita ca te-am intrebat asta, a rostit barbatul, in timp ce isi musca si el agitat, obrazul pe interior. Se pare ca oricum nu rezolvam nimic, asa ca, precum ai spus si tu, ar fi mai bine sa plec. Am de filmat doua reclame, asa ca probabil ne vedem la inceputul vacantei... asta daca nu cumva ai sa te razgandesti sa ma insotesti pana atunci.
S-a ridicat de pe scaun, indreptandu-se spre iesire, insa ma simteam atat de prost incat nici nu mai aveam curajul sa imi iau la revedere. Si totusi m-am ridicat de pe scaun, luandu-i pe urme, pana cand am reusit sa il prind de camasa.
-Unde anume filmezi? l-am intrebat eu tinandu-mi capul plecat.
-Paris, a raspuns el scurt, intorcandu-si intreg trupul spre mine.
-Adica mergi cu avionul! am tresarit eu, cascandu-mi ochii si ridicandu-mi privirea spre el.
Simteam deja un val de ingrojorare care m-a invaluit complet. Probabil era o nimica toata ca o persoana sa calatoareasca astfel, insa cel mai bun prieten al meu murise in urma cu doi ani din acea cauza, cand avionul se prabusise din cauza unei anomalii magnetice.
-Da... Normal ca va fi un avion, a rostit el, privindu-ma nedumerit.
-Cand ai sa ajungi acolo?
-Maine la ora cinci... Cel putin asa am fost anuntat.
-Sa ma suni!
Ordinul meu l-a socat pe Kyan care isi marise ochii, privindu-ma si mai ciudat decat inainte. Mi-am plecat din nou capul, neavand curajul sa il privesc.
-Am avut un prieten foarte bun... a murit deoarece avionul in care se afla el, s-a prabusit... De asta imi e teama.
Buzele actorului s-au arcuit intr-un zambet, iar palma lui dreapta s-a asezat pe obrazul meu, mangaindu-l bland.
-Este un avion particular, asa ca nu trebuie sa iti faci griji. Iti promit ca voi ajunge in siguranta, a spus acesta dupa care mana lui care era pe obrazul meu, a urcat spre crestetul capului, ciufulindu-mi parul.
-Calatorie placuta, am rostit eu, ridicandu-mi privirea de la pamant de indata ce acesta s-a intors pentru a pune mana pe clanta.
Mi-a multumit cu zambetul inca pe buze, apoi a iesit din casa, inchizand usa in urma lui.
M-am intors cu pasi lenti spre bucatarie, si am expirat dintr-o data tot aerul pe care il adunasem in piept. M-am asezat la loc pe scaunul meu, care era in dreptul gemului. L-am observat pe Kyan intrand in masina lui sport, neagra, insa priveam doar cu coltul ochiului, deoarece nu voiam sa ma observe. De indata ce automobilul a disparut din fata casei, am auzit un zgomot venind din spatele meu, si m-am intors brusc.
-Nu stiu ce sa spun despre asta, Tyler... El e un aventurier si jumatate, nu a avut niciodata o relatie mai lunga de o saptamana, iar acum se da la fratele meu. Mi se pare ciudat, pentru ca nu stiu sa fi incercat el cu alti baieti.
-Dar Sam, noi nu suntem asa! Adica, a fost doar un sarut! Asta nu insemna nimic, nu-i asa?
-Crezi? Depinde si ce sentimente se ascund in spatele sarutului aluia... Poate fi ceva spontan, sau din plictiseala, ori poate fi dorit, asteptat si cu o insemnatate anume. Poti sa iti dai seama de asta, gandindu-te la cum te-ai simtit in momentul acela, dar Kyan e un tip care nu arata astfel de sentimente prea des, in schimb e o persoana directa.
-Mi-a spus... ca isi dorea sa ma sarute de cand am vorbit. Crezi ca e adevarat?
-Asta nu stiu. E posibil, ce naiba! doar esti frumos, spuse ea, prinzandu-ma de ambii obraji. Am o filmare acum. Trebuie sa plec. Ai spus ca maine vei da un test la istorie pentru medie mai mare, asa ca vezi ce faci, spuse ea facandu-mi cu ochiul in timp ce se indeparta. Mi-am turant intr-un pahar, suc de ananas, insa chiar cand am simtit lichidul rece si dulce pe limba, sora mea aparuse de dupa usa, ca o copila cu chef de joaca.
-Te previn! O are mare!
Auzindu-i cuvintele, m-am inecat cu sucul, incepand pe urma sa tusesc puternic in timp ce ma tineam de gat. Am clipit des incercand sa imi alung lacrimile care mi s-au adunat in ochi, apoi stergandu-mi buzele cu dosul palmii, am tras o gura zdravana de aer.
-Nu aveam nevoie sa aflu asta! am strigat eu, vazand ca imediat a disparut dinaintea ochilor mei.

Ma aflam la scoala, stand in banca mea, cu ochii atintiti spre o foaie cu patru intrebari despre istorie aruncate pe ea, scrise cu tusul negru a vreunui xerox al şcolii. Ar fi trebuit sa fie floare la ureche pentru mine, insa mainile imi erau transpirate, iar creierul si pieptul parca zdrobite de o ingrijorare mai mare decat propria mea persoana.
Era ora doua si jumatate, asta insemnand treizeci de minute de cand testul incepuse, iar eu nu am pus pixul pe foaie decat pentru a imi trece numele.
Incercam sa imi iau gandul de la Kyan, care, probabil se afla in acel avion. Imi spusese ca era unul privat, dar nu se stie niciodata ce se poate intampla.
Priveam pe geam cerul albastru, senin, si ma straduiam din rasputeri sa imi aduc aminte macar cateva lectii din tot caietul. Mi-am asezat capul in palme, strangand nervos in pumni cateva suvite din parul meu blond, pe care nu il aranjasem de dimineata. Aveam acelasi aspect ca de obicei: un tocilar care nu are grija de el, dar fara vesnicii ochelari. Tipic eu... Incercam ceva nou si imediat reveneam la ceea ce mereu am fost.
La un moment dat a inceput sa mi se para inutil sa mai incerc, deoarece, din cauza ingrijorarii, nu aveam nicio sansa de a-mi mai aminti ceva. Am oftat, apoi mi-am asezat capul in palme, renuntand. Ma fataiam prin banca si respiram greu de parca aveam vreo mancarime sau ceva de genul acela.
M-am ridicat din banca, tercandu-mi palma peste frunte, apoi i-am inmanat foaia, teoretic goala, profesoarei, care m-a privit intr-un mod foarte ciudat. Stiam ca nu mai avea rost sa incerc, deoarece de fiecare data cand eram atat de stresat, nu reuseam sa ma gandesc la altceva decat la acea problema care ma framanta.
Mi-am luat geanta si am iesit in fuga din clasa, vrand sa ajung cat mai repede acasa, inainte de ora trei. Eram constient de faptul ca daca mergeam normal, as fi ajuns acasa in doar zece minute, insa nu ma puteam abtine. Voiam sa ajung si mai repede.
Chiar inainte de a pasi pe trotuarul de langa casa, am incetinit brusc, muscandu-mi agitat buza de jos. Incepusem sa ma gandesc la faptul ca el nu avea de fapt niciun motiv pentru care sa ma sune tocmai pe mine, si probabil nu avea sa o faca, insa de cum am intrat in casa, am si auzit sunetul telefonului. Mi-am aruncat ghiozdanul in graba undeva pe canapea, luand repede receptorul in mana.
-Fratioare, am sunat sa te anunt ca ma intorc tarziu astazi, spuse vocea subtire a surorii mele.
-Ah... Sam... Bine...
-S-a intamplat ceva? Pari dezamagit. Ce e, dragul meu? Nu te bucuri sa iti auzi sora?! intrebase aceasta pe un ton jucaus, observand intr-un final ca nu aveam sa rad. Astepti sa te sune Kyan?
-Touché, am rostit eu, trantindu-ma pe canapea, langa geanta mea.
-Stai linistit. Va ajunge cu bine. Nenorocitul ala nu va muri nici daca il pui pe pilot impotriva lui... Trebuie sa plec. Vorbim mai traziu, fratioare. Te pup.
Am asezat telefonul inapoi in furca, si mi-am intors privirea spre ceas. Era ora trei si zece minute, iar el nu sunase, altfel cu siguranta as fi stiut.
Am oftat adanc atunci cand sentimentul acela de ingrijorare s-a intors, si m-am ridicat de pe suprafata moale, pornind televizorul. In timp ce mutam haotic canalele, am trecut de unul in care mi se paruse ca am observat chipul lui Kyan, asa ca am sarit brusc, mutand inapoi, pentru a da peste filmul la premiera caruia am participat, fiind deghizat in Taylor, si pe care nu am reusit sa il vad, tocmai din cauza actorului principal.
Fara sa realizez, am fost absorbit de filmul, care il prezenta pe Kyan ca fiind un indian, un viitor conducator al unui trib. El insa nu era acceptat din cauza aparentelor sale neobisnuite pentru un indian: parul blond si ochii albastri. Toate persoanele din acel trib aveau parul brunet sau saten, cu ochii negri sau caprui, in niciun caz cum era asa-zisul viitor conducator. Nu era acceptat, deoarece era diferit. Tatal sau, actualul conducator, avusese o sotie "straina" asa cum o numeau indienii pe femeia americana, mama omului care, intr-un final trebuia sa ii ia locul marelui conducator.
Acesta se indragostise de una din indiencele tinere si necasatorite din acel trib, care refuzase sa ii fie alaturi din cauza a ceea ce aveau sa spuna semenii ei. Parea hotarata pana intr-un punct in care ea i se daruise lui de bunavoie. In ciuda tuturor cuvintelor urate pe care si le auzea pentru ca avea sa stea cu unul care nu arata a indian, aceasta a acceptat sa ii fie sotie viitorului conducator.
Mi-am simtit obrajii usor infierbantati atunci cand acesta se aruncase gol intr-un lac asemanator cu cel din locul pe care el mi-l aratase. Desigur, nu era un film cu cine stie ce limita de varsta, deci chiar daca nu avea haine pe el, era acoperit de apa pana la mijloc. Doar in acel moment am avut destul curaj sa ii studiez trupul perfect si mare, cu muschi ce pareau parca sculptati perfect si nu in exces... te facea sa iti doresti sa il atingi. As fi zis ca era o minciuna, dar eu l-am avut inaintea ochilor. Ba chiar l-am simtit... Era real.