Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Capitolul V

Am auzit sunetul unui claxon, si am iesit repede din camera mea, luandu-mi la revedere de la Samantha care statea in pragul usii camerei mele, privindu-ma. Parca ea era mama si eu fata care mergea la intalnire. Ce imagine tampita aveam in minte!
Cand am iesit pe usa casei am observat o masina sport nearga, decapotabila, insa cum nu eram as in masini, nu mi-am dat seama ce marca era. Am urcat pe locul pasagerului, langa Kyan, si in timp ce ma saluta, a si pornit la drum.
-Oh... Wow. Arati total schimbat, reamarcase acesta, privindu-ma pentru un timp, dupa care isi mutase ochii la sosea.
-Ah! Stiam ca nu trebuia! Nu sunt obisnuit asa! poate arat ca un idiot! Dar Sam a insistat...
-Samantha? Inseamna ca am gasit un singur punct in care sunt de acord cu ea...
-Unde mergem? am intrebat eu, schimband subiectul.
-Intr-un loc magic, mi-a raspuns acesta, facandu-mi cu ochiul in timp ce mi-a zambit in coltul gurii.
Mi-am atintit si eu privirea la drum, asteptand ca in scurt timp sa ajungem in acel loc, insa calatoria a durat mai mult de o ora, si totusi nu ne-am plictisit, deoarece am avut diverse subiecte de discutat si o multime de glume de spus. M-a anuntat ca am ajuns, doar cand a tras pe dreapta langa o padure. Cand am iesit din masina, acesta a inchis-o prin apasarea unui buton de la cheile sale, apoi mi-a spus sa il urmez, lucru care l-am si facut, pas cu pas. Ceea ce dadea impresia a fi o padure imensa, de fapt nu era mai lunga de treizeci de metri, deoarece, dupa cum spusese el, am ajuns intr-un loc magic imediat ce am traversat-o...
Era un camp cu iarba atat de verde incat razele soarelui faceau ca acea culoare sa devina vibranta... si un lac se intindea inaintea ochilor mei la fel ca intr-o poveste, cu o cascada imensa, de unde apa limpede si albastra curgea necontenit, sclipind sub bataia luminii puternice a soarelui. Am ramas socat privind privelistea aceea de vis, iar ochii mi se plimbau dintr-un loc in altul, lasandu-ma cu gura deschisa.
-Dumnezeule! Nici nu imi vine sa cred ca exista asa ceva. E... extraordinar, am rostit eu soptit, inca cercetand locul cu privirea.
-Da... L-am descoperit acum doi ani, si crezi sau nu, eram beat manga la volan, si nu stiam unde sa vomit, asa ca am intrat in padure si pana la urma nu am mai stiut pe unde sa ies... Am inaintat pana cand am ajuns aici. Credeam ca visez. Peisajul in noapte pare utopic, asa ca m-am pus pe iarba si am adormit aici. A doua zi cand m-am trezit, am avut grija sa tin minte unde e locul asta, chiar daca ma durea capul ingrozitor.
Am zambit la auzul micutei lui povestioare, insa fara a-mi lua ochii de la tabloul acela superb. Apoi, cand in sfarsit mi-am intors privirea spre el, l-am vazut desfacandu-si camasa cea neagra. Brusc m-am intimidat la imaginea bustului sau gol, si am cascat ochii, nedumerit.
-Si acum e timpul pentru o baita, spuse el, zambind fericit.
-Poftim?! In lac? am intrebat eu, clipind des.
-Exact. Chiar langa acea cascada. Ai sa regreti ingrozitor, daca nu o faci,a spus el, continuand sa se dezbrace. Si-a dat jos blugii inchisi la culoare, apoi pantofii, ramanand doar intr-o pereche de boxeri negri, insa eu, simtind cum sangele mi se adunase in obraji, m-am intors cu spatele, prefacandu-ma ca privesc peisajul. Am tresarit cand ambele sale maini au ajuns din spate, la nasturii camasii mele, desfacandu-i pe rand, lipindu-mi spatele de pieptul lui.
-Am... Am s-o fac eu! am sarit eu deodata, facand un pas in lateral.
Imi simteam mainile cum tremurau... ce se intampla, nu puteam sa imi explic, insa eram agitat. Mi-am descheiat toti nasturii, si inainte de a-mi da camasa jos, mi-am ridicat ochii spre Kyan, care ma privea insistent.
-Poti te rog sa nu te mai uiti asa?... Ma intimidezi. In plus, corpul meu nu poate sa concureze cu al tau, asa ca nu te astepta la nimic.
-Ah, nu! nici macar nu ma gandeam la chestii din astea, doar ca eram curios...
-Curios, de ce?
-Pentru ca ai un corp atat de mic...
Am observat ca mai voia sa spuna ceva, insa, in loc de a rosti niste cuvinte, a asteptat sa scap de celalalte haine si sa raman in boxerii mei albi. Kyan ma prinse in brate, fugind cu mine pana la lac, reusind sa ma sperie in primele secunde in care am vazut ca picioarele mele au parasit pamantul. Am ras totusi in hohote, atunci cand ma lasase jos, aproape de niste bolovani mari, peste care trebuia sa trecem. A fost amuzant dupa ce am realizat ca nu se intampla nimic rau daca fugea cu mine in brate, dar imediat cand imi intinse mana, pentru a ma ajuta sa trec de bolovani, imi venise in minte imaginea a doi tineri indragostiti... ceea ce nu se potrivea absolut deloc statutului nostru de amici. Am ezitat putin, insa dupa cateva indemnari ale blondului, i-am prins mana, urmandu-l peste bolovanii alunecosi, ajungand in sfarsit la locul indicat de el, chiar langa cascada. Acesta a sarit direct in apa adanca si limpede, tragandu-ma dupa el.
Apa era destul de rece incat sa imi faca trupul sa tremure, insa acest lucru nu parea a-l deranja deloc pe Kyan. Mai mult, parea sa il relaxeze. M-am intors cu spatele la el pentru o clipa, pentru a privi in jur, si cand am revenit la pozitia initiala, el se facuse disparut. Ma gandeam ca era sub apa, vrand sa ma sperie, insa trecuse prea mult timp de cand era acolo, si am inceput sa ma panichez...
-Haide nu incerca sa ma sperii, ca nu suntem copii. Kyan...
Nici macar o bula de aer nu venea de sub apa, si am inotat spre locul in care a stat el. Am inghitit in sec, vazand ca nu dadeam de nimic, apoi, instantaneu am simtit cum pulsul inimii mele s-a marit cosiderabil.
-Kyan!
-Da! spuse acesta rastit din spatele meu, reusind sa ma faca sa tresar ingrozit.
-Esti mai rau decat un copil! am spus eu, indepartandu-ma si lovind suprafata apei astfel incat, cateva picaturi i-au lovit chipul.
-Aaa, vrei razboi? intrebase acesta, ranjindu-mi diabolic.
Nu i-am raspuns, ci am ridicat o spranceana curios, cand acesta a facut acelasi lucru ca mine, stropindu-ma usor. I-am raspuns, lovind apa cu mai multa putere decat prima data, apoi a urmat o lupta a valurilor de apa, aruncate de la unul spre celalalt. Imi tineam capul intors, pentru a respira, si totusi, nu ma puteam abtine de la ras. Ma amuza ingrozitor de mult faptul ca inca ma purtam ca la sapte ani. Si Kyan radea, ceea ce imi daduse o senzatie de multumire, vazand ca se simtea bine in compania mea. Am incercat sa "evadez", incepand sa inot repede, insa chiar daca eram in avantaj, dupa ce Kyan a descoperit ca nu mai avea rival, s-a aruncat ca un peste in apa, urmarindu-ma.
Am inceput sa obosesc, insa Kyan inca "alerga" dupa mine, si se apropia mult prea repede. Intr-un final m-a prins de incheierura piciorului, indemnandu-ma sa ma opresc, apoi m-a prins imediat cu ambele maini de mijloc, inconjurandu-ma cu bratele. Mi-a lipit din nou spatele de pieptul sau, si a ras scurt, dupa care a expirat puternic.
-Greu este sa fii pisica! mai ales cand soarecele e asa rapid, a spus el, lipindu-si furntea de umarul meu, obosit.
-Am facut ore de natatie. Inot repede, dar obosesc imediat, am spus eu, ferindu-mi parul ud de pe frunte.
Din nou am devenit agitat, si mi-am simtit obrajii infierbatandu-se cand respiratia calda a lui Kyan imi lovea partea din spate a umarului. Am inghitit cu greu, apoi am realizat ca partea de jos a corpului meu a reactionat la atingerea blondului. M-am panicat, si am vrut sa scap de stransoarea lui, insa imi era imposibil sa o fac fara a-i da o impresie gresita, ca de exemplu aceea ca nu imi placea sa ma atinga.
-Acum te-ai incalzit, nu-i asa? m-a intrebat el, facandu-ma sa casc ochii de uimire si sa ma agit si mai tare.
-Poftim?!
-Am observat ca iti era frig cand ai intrat in apa... acum te-ai incalzit.
-Ah... Da, asa e, dar sunt obosit.
-Bine, si eu sunt. Hai sa iesim.
Cuvintele lui parca au fost picate din cer! Am aprobat din cap, apoi el s-a desprins de mine, mergand spre acei bolovani mari. M-a ajutat sa trec de ei, apoi, ne-am indreptat spre hainele noastre, pe care insa nu le-am imbracat, ci ne-am asezat langa ele. Soarele era inca puternic si avea sa ne usuce trupurile ude, asadar am luat un loc pe iarba verde, incercand sa ne reglam respiratiile.
-Aminteste-mi... sa nu ma mai iau la intrecere cu tine, spuse el, ciufulindu-si parul ud.
-N-am mai inotat de mult timp. Mi-a fost dor, am spus eu, zambindu-i fericit.
A trecut mult timp de cand nu m-am mai simtit atat de bine cu cineva, deoarece nu voiam sa imi fac prieteni pe motiv ca toata lumea o cunostea pe sora mea, si profitau de mine pentru a ajunge la ea. Cu el nu aveam niciun fel de grija... ma simteam atat de bine in preajma lui, si stiam ca nu avea intentia de a ajunge la Samantha. Mi-a inspirat incredere, si l-am acceptat ca prieten, insa ma ingrijora un singur lucru, si anume acele sentimente ciudate pe care le aveam in preajma lui.