Poveste fără sfârşit

[Shadow.]

Bună tuturor, în primul rând, Hristos a înviat ! Ştiu că probabil sunteţi dezamăgiţi de mine că aduc continuările aşa de rar, însă am un program extrem de încărcat. Brusc, mi-am schimbat obţiunea iar acum încerc să dau la Liceul de artă, liceul la care aici este cel mai greu de intrat, secţia Arhitectură. Începând de mâine, am cursuri la liceu în fiecare sâmbătă până pe data de 1 - 3 iunie când sunt probele de aptitudini. Să nu mai adăugăm tezele la română, mate şi istorie. Aşa că, cel mai probabil următorul capitol o să vină în vacanţa pe vară. Acum, pe primul loc e intrarea la liceu, şi abia apoi scrisul la ficuri.

Zupul îmi face ficuri deci dacă acest mesaj se postează de două ori [ am păţit-o ] rog un moderator să şteargă una dintre postări. Mulţumesc.

Capitolul 3
- Tentaţii dulci şi mincinoase –

Nisipul din clepsidra vieţii parcă încetinea pe clipe trecute. Afară, stropi grei şi reci se loveau puternic de pământul fierbinte din timpul zilei. În aer plutea o mireasmă de iarbă proaspătă, amestecată cu mirosul de asfalt încins.
Ochii li se întrepătrundeau. Verdele smaraldului ascuns în spatele pupilelor tinerei se pierdea în ochii de onix ai băiatului. Ea îi cercată îmbrăcămintea. Maieul alb pe care îl purta era mulat, scoţându-i în evidenţă abdomenul şi muşchii lucraţi la sală. Mici picături de apă se prelingeau pe pielea sa albă. I se păreau atrăgătoare, erotice. Îşi muşcă buza de jos, provocându-i lui un surâs pervers. Pe blugii albaştri închişi atârnau lanţuri de diferite mărimi. La gât purta un metalion cu un pandantiv colţ de rechin.
El, la rândul său o cerceta. Şi chiar îi plăcea ce vedea. Observă că sânii îi crescuseră puţin, acum părând mai atrăgători. Buzele îi erau cărnoase şi umezite. Îl atrăgeau. Mii de fiori se treziră în interiorul său când se trezi atingând chipul vampiroaicei. Ea, surâse scurt. Era fericită. Fericită să îl vadă pe el. Îl mai privi o clipă apoi îi sări în braţe pe nepregătite. El căzu pe scaunul acoperit cu catifea roşie din spatele său, cu ea în braţe.
Buzele li se lipiră, gustând bulceţea perechilor lor. Când limba lui intră în lăcaşul gurii ei, fata fusese acaparată de mai multe sentimente, senzaţii. Începură duelul limbilor, pentru câştigarea tronului. Amândoi simţeau acelaşi lucru: plăcere. Mâinile tinerei stăteau pe umerii ei, masându-i uşor. Braţele lui puternice erau împreunate pe lângă talia ei, ţinând-o lipită de el.
Când jocul încetă, ei doi se priveau din nou în ochi. Rozalia îşi plecă privirea în pământ, obrajii săi căpătând o culoare roşiatică. Brunetul o privea cu un zâmbet nevinovat pe faţă ce exprima un singur lucru : dorul de ea. Se aplecă uşor cu capul înainte, dându-i şuviţele rozalii la o parte, gura lui având drum liber spre gâtul său. Îl sărută uşor, urcând tot mai sus, parcurgând un traseu clar : mai întâi gâtul, apoi, bărbia. Continuă să îi sărute apoi ambele pleoape. Următoarele „ victime” fuseseră obrajii. La sfârşit, continuă din nou să îşi dezmierde buzele cu ale ei.
Brusc, uşa amfiteatrului se deschise, făcându-şi apariţia profesoara de teatru, urmată în de aproape de cele două eleve preferate. Doamna Meyer, căci aşa o chema pe profesoară, era o femeie trecută de vârsta a doua, blondă, cu nişte ochi căprui închişi, înaltă, cu un gust mai ciudat asupra îmbrăcămintei sale. Era una dintre profesoarele cele mai exigente din institut, întrucât atunci când intrau la orele sale, elevii îşi făceau cruce. Era foarte strictă în ceea ce privea orele de teatru.
Karin şi Elisa, cele două gemene, erau preferatele sale. Deşi nu ştiau deloc să joace, tatăl lor plătise pentru simpatia profesoarei. Roşcatele se ţineau după ea ca şi o lipitoare, încercând să pară interesante că sunt prietene cu profesoara.
Sasuke o prinse puternic pe rozalie şi sări sus, pe tavan, privind de sus, ascultând discuţia dintre cele trei despre modă. Simţea că sângele i se urcă la cap, aşa că se făcură nevăzuţi.

***

Când rozalia se trezi, văzu că se afla învelită bine, în braţele lui. Privi puţin încăperea în care era şi realiză că era dormitorul brunetului. Nu ştia cum ajunsese acolo. Nu ştia nici cum de purta un tricou de al lui însă se făcu mai comodă în braţele lui calde şi adormi din nou.

***

A doua zi, la ora doisprezece, ochii săi verzi începură din nou să se deschidă. Clipi de câteva ori, văzând că brunetul lipseşte. Ridicându-se în şezut, constată cu stupoare că era singură în patul acela dublu cu aşternuturi din satin. Rotind privirea prin încăpere, observă parchetul negru şi lucios, pereţii de culoarea cerului senin, un televizor în faţa patului, două noptiere pe o parte şi alta, un dulap şi lângă un birou pe care îşi făcea siesta un laptop negru.
Călcă uşor pe podea, ajungând într-o clipă la uşă. Când apăsă pe clanţă, în încăpere intră brunetul.



Mulţumesc că îmi citiţi ficul şi vă rog mult să nu credeţi că renunţ la el dacă postările întârzie să apară.