Razboiul dintre o iubire interzisa

[Vero]

Oke am venit cu nextul. In legatura cu nextul de mai sus. Scuzati-ma ca e asa scurt dar in loc sa ma gandesc la acel next m-am gandit la capitolul 2. >.< Rusine sa imi fie :"> . In fine sper sa va placa.

Capitolul 2.Identitate noua.Elevul nou

Sasuke’s story:

Ochii mei negri se deschisera la vederea luminii stralucitoare ce patrundea prin geamul ferestrei dandu-mi de veste ca mandra dimineata isi facuse aparitia peste natura. Ma ridic in sezut dupa care imi frec ochii incercand sa ma dezmeticesc. Ma indrept spre baie unde ma spal pe dinti si pe fata. Imediat ce termin, ma duc la bucatarie pentru a lua micul dejun.
Azi era ziua plecarii.
Ajuns in camera mea, cobor de pe sifonier un geamantan bleomarin si imi indes cateva haine si tot ce imi mai trebuie pentru perioada indelungata pe care o s-o petrec la locul misiunii.Ceasul indica ora 9:30.Verific daca am tot ce imi trebuie dupa care ies din casa.
Strazile erau pline de oameni care roiau in toate directiile, asa ca trebuie sa am grija sa nu lovesc pe cineva.Privesc in stanga si in dreapta si privirea mi se opri la un magazine unde se afla iubita mea…cica…Zarindu-ma se aproprie de mine putin ingrijorata si trista.Perfect exact asta imi mai trebuia! Daca perioada ce urmeaza nu se va termina, nici nu mi-ar parea rau. Karin e o povara in adevaratul sens al cuvantului. Trec nepasator pe langa ea si imi vad de drumul meu lasand-o cu ochii in soare.
Nu dupa prea mult timp ajung la iesirea din Konoha.
,,Ei, se pare ca am plecat!”- imi zic in gand in timp ce ma oprisem sa admir privelistea. In fata ochilor mei mi se arata o padure deasa plina de copaci batrani inconjurati de frunze ruginii si aurii creand un tablou mirific. Simt cum un aer rece ma invaluie creandu-mi un fior. Cerul era acoperit de nori plumburi dand drumul picaturilor reci sa cad ape pamant. Las capul in jos dupa care incep sa fac pasi grabiti.
Pasarile si animalele alergau pentru a-si gasi un adapost. Crengile copacilor se leganau salbatic in semn de furtuna. Frunzele pastelate zburat in toate directiile speriate de furia toamnei ce domnea peste natura.
Dupa trei ore, norii plini de apa au ramas fara combustibil asa ca s-au retras dandu-i soarelui voie sa mai destinuie atmosfera. Vietatiile naturii ieseau una cate una din ascunzatori pentru a-si gasi hrana. Apropo de asta. Stomacul meu incepe sa ma anunte ca si eu ar trebui sa fac la fel. Imi scot din rucsac o patura pe care o intind langa un copac. Tot de acolo imi scot un sandwich si o sticla cu apa si incep sa mananc. Dupa, imi strang catrafusele si imi continui drumul privind pierdut la peisajul parka ireal al naturii.
Merg asa ceva timp pana se face seara. Deja in departare se zareau un sir de case. Grabesc pasul pana ajung in acel satuc. Parea un loc pustiu. Ma apropii de o casuta micuta , aproape daramata si ciocanesc la ea. Peste doua minute, o batranta cu parul alb ca zapada si ochii mici, negri, pe jumatate deschisi isi face aparitia. O rog sa ma lase sa dorm in noaptea aceasta aici, iar aceasta accepta bucuroasa. Ma pofteste in bucatarie unde imi pune un ceai cald.
Dupa ce savurez acea cana cu lichidul maroniu inchis, femeia imi arata camera in care o sa dorm. E o incapere modesta amenajata cu un pat si 2 noptiere de lemn de nuc. Oboseala isi facea amprenta pe fata mea asa ca, fara a ma dezbraca, adorm ca un copil pe suprafata moale. Simteam cum ceva in buzunar vibra dandu-mi o senzatie ciudata. Era telefonul meu. Il iau din buzunar dupa care ma uit la appellant. Pe chipul meu aparea un zambet smechier la vederea disperarii cu care ma suna Karin. Ii inchid dupa care ma intind la loc reluandu-mi somnul.
Dimineata veni pe nesimtite, iar eu ma ridic buimac din pat si ma indrept spre baie pentru a ma spala pe fata si pe dinti ca de obicei.
Fara a mai manca, imi iau ramas bun de la batranica dupa care plec din nou la drum.
Era o zi senina. Soarele auriu stralucea pe cerul albastru aidoma marii, iar pasarelele zburau ciripind vessel. Odata cu invierea naturi, satul a revenit la viata. Multe persoane se plimbau ori alergau pe strazile inguste.
Iesind si din satul acesta, ma uit pe harta si observ ca pana la destinatie mai sunt vreo 10 kilometri. Cam o ora sa zic asa. Zambesc dupa care grabesc pasul.
Peisajul deja deveni neschimbat. Acelasi camp auriu de o parte si de alta a drumului. Deja eram plictisit. Abia asteptam sa ajung in sat.
In mintea mea se insiruiau o gramada de ganduri si amintiri neobservand ca deja ajunsesem la destinatie. Era un sat cam la fel de mare precum Konoha si cu multe persoane ce patrulau prin acesta. Priveam dezorientat dupa o casa care sa fie de inchiriat. Dupa multe cautari, zaresc una destul de mare. Bat la usa si astept ca cineva sa imi raspunda. Dupa suprafara maronie isi facea aparitia un barbat cam injur de 35 de ani, brunet si ochi albastri ca cerul. Ii spun ca as dori sa inchiriez casa pentru o perioada mai lunga de timp si il intreb cam cat m-ar costa. Ii dau banii dupa care primesc cheile locuintei. Barbatul, multumit de afacerea facuta, paraseste cladirea lasandu-ma pe mine in ea.
Inspectez cu multa atentie casa si observ: in dreapta se afla o sufragerie mare, spatioasa, mobilata cu lemn de mesteacan.Predomina culoarea imaculata a zapezii dand un aer calm. In fata canapelei de piele alba se afla un televizor cu ecran plat mare, cam cat jumatate din perete. In fiecare colt al camerei se afla cate o floare diferita.
De la intrarea in casa cum te duci inainte se afla bucataria. O incapere nici prea mare, dar nici prea mica. Culoarea predominanta este cremul. Era mobilata cu multe dulapuri de lemn de fag in care se gaseau farfurii si tacamuri. Frigiderul se afla in coltul camerei alaturi de chiuveta si aragazul acoperit de hota. In celalalt colt se afla o masa alaturi de 3 scaune.
Urcand la etaj, pe partea dreapta se aflau doua dormitoare. Ma indrept catre unul dintre ele si imi las bagajul langa usa. Era o camera destul de mare vopsita in albastru deschis si era mobilata cu un pat dublu inconjurat de doua noptiere de lemn de brad, in colt un sifonier din acelasi material, langa se afla un birou mare pe facare se afla televizorul si mai incapea si leptopul.
Ma duc in camera de vis-à-vis si dau de baie.O incapere alba, mica, dar suficient de mare incat sa incapa chiuveta, toaleta, cabina de dus si o masina de spalat.
Ma dezbrac de haine, le bag la spalat, dupa care fac si eu acelasi lucru. Pornesc dusul si las apa fierbinte sa se prelinga pe trup timp de jumatate de ora dupa care m-am schimbat si am iesit sa cercetez imprejurimile.
Merg printre multimile de oameni si observ un grup de cinci fete printre care se afla si o fata cu parul rozaliu si ochii verzui. Sa inteleg ca ea e acea floare? Zambesc pervers si ma apropii de ele fara sa dau de banuit si le aud cum discutau despre liceul lor. Uitandu-ma pe harta se pare ca exista un singur institute de invatamant in acest sat. Fara nicio ezitare grabesc pasul catre acea cladire. Peste zece minute ma aflam acolo. Intru in incinta scolii si ma trezesc pe un hol lung cu dulapuri de colo pana colo, ici cand cate o usa ce ducea spre o sala de clasa sau altceva. Ma plimb un timp pe acolo pana zaresc un panou pe o usa neagra pe care scria ,,Director”. Exact ce cautam! Oftez adanc dupa care ciocanesc la usa. Aud un ,,Intra” ragusit spus de un barbat. Fac ce spune si pasesc in incaperea amenajata cu un birou mare, de lemn, pe care se aflau o gramada de foi. De-alungul incaperii, pe o parte si pe alta, se aflau biblioteci pline cu carti si cu dosare. Zic un ,,buna ziua” cu jumatate de gura, dupa care, la semnul lui, ma asez pe un scaun amplasat in fata biroului la care se alfa un barbat de vreo 50 de ani. Ii marturisesc ca as vrea sa ma inscriu aici, la liceu, dupa care il aud cum o cheama pe secretara lui, o femeie de vreo 25 de ani,blonda cu ochii verzui stersi, cerandu-i un formular de inscriere. Femeia isi face aparitia dupa mai putin de 2 minute cu el.
-Numele dumneavoastra…zise dansul studiind fisa.
-Dave Hill.zic pe jumatate de gura schitand un zambet smechier, dar scurt.