26-12-2010, 10:55 PM
Bună! Mai întai de toate vreau să vă urez Sărbători fericite!
Vă mulţimesc extem de mult pentru comentariile voastre şi sper că ştiţi cât le apreciez!
Păi... uitaţi aici continuarea. Lectură placută dragii mei!:*
Capitolul 6
Timpul a trecut reletiv repede. Bine... poate că trecea şi mai repede dacă nu ascultam glumele seci ale lui Naruto. Băiatul ăsta nu ştie când să se oprească, asta e clar. Îi mulţumesc Domnului că am ajuns că de nu... nu ştiu cât aş mai fi suportat. În fine, să trecem peste asta revenind la lucruri ce fac parte din lumea reala, nu doar din mintea mea.
Odată intraţi in sat, cel care ne întâmpină este, evident, Daisuke. Adică... doar el e Kazekagele aici... din păcate. Acesta face cunoştinţă cu colegii mei pentru că, se pare că nu-i cunoste. Atunci când mă observă, un zâmbet pervers îi apare pe chip ceea ce mă face pe mine să mă înfior. Tot ce pot spera este că o să plecăm cât mai repede din acest sat, însă toate visurile îmi sunt spulberate de Kakashi ce, întrebat de Daisuke spune că vom mai rămâne aici cateva zile. Mai exact, o săptămână.
Oh, superb, minunat, de-a dreptul extraordinar! Uneori cred că omul ăsta vrea doar să-mi faca în ciudă, de data asta, involuntar, din fericire. Mă las păgubaşă şi mă aşez pe un scaun din biroul brunetului. Acesta vorbeşte cu senseiul diferite chestii care, pentru mine personal sunt foarte plictisitoare.
Dupa alte câteva minute, mă scuz plictisită de la cei prezenţi şi ies din biroul băiatului. Nu apuc să plec din clădire pentru a mă îndrepta catre vechea mea casă deoarece simt cum cineva mă prinde într-o îmbrăţişare sufocantă. Când îmi recuperez libertatea un zâmbet îmi apare pe buze deoarece în faţa mea nu se află nimeni alta decât cea mai bună prietena a mea, Temari. O privesc câteva clipe pentru a- mi da seama dacă ceea ce văd este adevărat sau un alt vis al meu. Mi-a fost extrem de dor de draga mea prietenă.
O privesc câteva clipe, dupa care, cu lacrimi în ochi îi sar în braţe abţinandu-mi cu greu lacrimile să-mi inunde faţa. Îmi fusese extrem de dor de ea. Abea am aşteptat să o văd şi acum că asta s-a întâmplat nu vreau să mă mai despart de ea, măcar până voi pleca pentru că, din păcate nu pot rămâne aici.
Oare ce ar zice mama dacă nu m-aş mai întoarce? Adică... de ce mă amăgesc singură? Nici nu şi-ar da seama că lipsesc. Pentru ea ar fi o uşurare să nu mă mai întorc. M-a luat cu ea în Konoha doar pentru că au insistat bunicii, însă dat fiind că aceştia au murit după o zi de când m-am mutat eu, nimic nu m-ar mai oprii să rămân aici şi... dacă stau mai bine să mă gândesc, având în vedere că şi Kakashi mă urăşte, nu mai am niciun motiv să mă întorc. Asta e... voi vorbii cu Temari şi o voi întreba dacă pot sta la ea pentru că parinţii mei au vândut casa când am plecat.
Mă asez pe patul din camera fetei deoarece tocmai am ajuns aici. Stau putin pe gânduri după care deschid gura vrând să zic ceva, însă nu mai apuc deoarece pe uşa intra tocmai cel de care vroiam şi încă vreau sa scap şi anume, Daisuke. Acesta mă priveşte pervers, ca de obicei, după care îşi îndreaptă privirea spre sora sa rugând-o să ne lase putin singuri.
Ce? Nu, nu! Iti interzic să mă laşi singură cu ăsta! Mda... ar fi fost mult mai drăguţ şi mai bine pentru sănătatea mea mintală-poate şi fizică- să spun toate acestea cu voce tare pentru că atunci când mă dezmeticesc eu, blonda tocmai inchise uşa în urma ei. Oftez şi mă las păgubaşă. Mă întorc spre baiat aşteptând să zică ceva, însă, în loc de asta, acesta se apropie ameninţător de mult de mine. Eu mă dau în spate până simt peretele în spatele meu. Atunci când vrea să ma sărute, trag aer în piept şi îmi pun mâna înaintea feţei sale. Gata... chiar trebuie să iau atitudine. Adică... nu o să mai las pe nimeni să mă calce în picioare.
-Nu! Daisuke, te rog să termini cu această atitudine. Nu sunt jucăria ta şi, dacă stau mai bine să mă gândesc, n-am fost niciodata aşa că încetează să mă tratezi ca şi cum aş fi. M-am schimbat, chiar m-am schimbat. De azi îţi jur că nu voi mai lăsa pe nimeni să-şi bată joc de mine. S-a terminat cu Nanami cea amabila, am avut multe de suferit datorită acestei atitudini aşa că e timpul să pun punct. De azi îmi jur, în special mie că nu voi mai suferi pentru nimic. Acum... te-aş ruga să te retragi, sunt obosita, iar faţa ta mă face să fiu extenuata! spun aproape pe nerăsuflate, iar ultima propozitie am spus-o pe un ton rece, aproape de nerecunoscut.
Cel din fata mea mă priveşte uimit, adica... cred că acest cuvânt e puţin pe lângă faţa lui. Mdeah, el s-0a obişnuit cu Nanami, fata cea dulce ce nu ar face nimanui vreun rău, însă m-am schimbat de acum sau... cel puţin vreau să încerc.
Tânărul nu mai zice nimic şi se îndreaptă spre ieşire. Însă înainte de a ieşi se întoarce spre mine şoptind:
-Ştii... cred că-mi place mai mult atitudinea asta a ta. Eşti mult mai... atrăgătoare şi nu-ţi face prea multe iluzii, nu vei scăpa de mine. Îmi placi Nanami, îmi placi chiar foarte mult şi nu am de gând să renunţ aşa usor la tine. Până la urmă vei fi a mea, dar nu doar trupul tău, ci şi sufletul! spune după care îmi face cu ochiul şi iese din cameră.
După ce iese, mă trăntesc pe pat şi îmi pun mâinile în ca. Chiar nu poate înţelege că nu-l plac?! Doamne, acest băiat e imposibil!
După ce îmi fac un duş, mă duc la prietena mea în cameră începâns să povestim ce am făcut cât timp nu ne-am văzut. Nu, nu am de gând să o întreb acum dacă pot sta la ea, o voi face peste câteva zile chiar dacăştiu că răspunsul va fi pozitiv.
După mai multe ore de discutii plec spre camera mea deoarece sunt frântă. Atunci când ajung la locul destinat, mi-aş fi dorit să răman la Temari. Pe patul din camera mea e asezata o persoana pe care nu mi-aş mai dori să o văd niciodata, însă.. asta cred că e imposibil, sau poate nu...
Vă mulţimesc extem de mult pentru comentariile voastre şi sper că ştiţi cât le apreciez!
Păi... uitaţi aici continuarea. Lectură placută dragii mei!:*
Capitolul 6
Timpul a trecut reletiv repede. Bine... poate că trecea şi mai repede dacă nu ascultam glumele seci ale lui Naruto. Băiatul ăsta nu ştie când să se oprească, asta e clar. Îi mulţumesc Domnului că am ajuns că de nu... nu ştiu cât aş mai fi suportat. În fine, să trecem peste asta revenind la lucruri ce fac parte din lumea reala, nu doar din mintea mea.
Odată intraţi in sat, cel care ne întâmpină este, evident, Daisuke. Adică... doar el e Kazekagele aici... din păcate. Acesta face cunoştinţă cu colegii mei pentru că, se pare că nu-i cunoste. Atunci când mă observă, un zâmbet pervers îi apare pe chip ceea ce mă face pe mine să mă înfior. Tot ce pot spera este că o să plecăm cât mai repede din acest sat, însă toate visurile îmi sunt spulberate de Kakashi ce, întrebat de Daisuke spune că vom mai rămâne aici cateva zile. Mai exact, o săptămână.
Oh, superb, minunat, de-a dreptul extraordinar! Uneori cred că omul ăsta vrea doar să-mi faca în ciudă, de data asta, involuntar, din fericire. Mă las păgubaşă şi mă aşez pe un scaun din biroul brunetului. Acesta vorbeşte cu senseiul diferite chestii care, pentru mine personal sunt foarte plictisitoare.
Dupa alte câteva minute, mă scuz plictisită de la cei prezenţi şi ies din biroul băiatului. Nu apuc să plec din clădire pentru a mă îndrepta catre vechea mea casă deoarece simt cum cineva mă prinde într-o îmbrăţişare sufocantă. Când îmi recuperez libertatea un zâmbet îmi apare pe buze deoarece în faţa mea nu se află nimeni alta decât cea mai bună prietena a mea, Temari. O privesc câteva clipe pentru a- mi da seama dacă ceea ce văd este adevărat sau un alt vis al meu. Mi-a fost extrem de dor de draga mea prietenă.
O privesc câteva clipe, dupa care, cu lacrimi în ochi îi sar în braţe abţinandu-mi cu greu lacrimile să-mi inunde faţa. Îmi fusese extrem de dor de ea. Abea am aşteptat să o văd şi acum că asta s-a întâmplat nu vreau să mă mai despart de ea, măcar până voi pleca pentru că, din păcate nu pot rămâne aici.
Oare ce ar zice mama dacă nu m-aş mai întoarce? Adică... de ce mă amăgesc singură? Nici nu şi-ar da seama că lipsesc. Pentru ea ar fi o uşurare să nu mă mai întorc. M-a luat cu ea în Konoha doar pentru că au insistat bunicii, însă dat fiind că aceştia au murit după o zi de când m-am mutat eu, nimic nu m-ar mai oprii să rămân aici şi... dacă stau mai bine să mă gândesc, având în vedere că şi Kakashi mă urăşte, nu mai am niciun motiv să mă întorc. Asta e... voi vorbii cu Temari şi o voi întreba dacă pot sta la ea pentru că parinţii mei au vândut casa când am plecat.
Mă asez pe patul din camera fetei deoarece tocmai am ajuns aici. Stau putin pe gânduri după care deschid gura vrând să zic ceva, însă nu mai apuc deoarece pe uşa intra tocmai cel de care vroiam şi încă vreau sa scap şi anume, Daisuke. Acesta mă priveşte pervers, ca de obicei, după care îşi îndreaptă privirea spre sora sa rugând-o să ne lase putin singuri.
Ce? Nu, nu! Iti interzic să mă laşi singură cu ăsta! Mda... ar fi fost mult mai drăguţ şi mai bine pentru sănătatea mea mintală-poate şi fizică- să spun toate acestea cu voce tare pentru că atunci când mă dezmeticesc eu, blonda tocmai inchise uşa în urma ei. Oftez şi mă las păgubaşă. Mă întorc spre baiat aşteptând să zică ceva, însă, în loc de asta, acesta se apropie ameninţător de mult de mine. Eu mă dau în spate până simt peretele în spatele meu. Atunci când vrea să ma sărute, trag aer în piept şi îmi pun mâna înaintea feţei sale. Gata... chiar trebuie să iau atitudine. Adică... nu o să mai las pe nimeni să mă calce în picioare.
-Nu! Daisuke, te rog să termini cu această atitudine. Nu sunt jucăria ta şi, dacă stau mai bine să mă gândesc, n-am fost niciodata aşa că încetează să mă tratezi ca şi cum aş fi. M-am schimbat, chiar m-am schimbat. De azi îţi jur că nu voi mai lăsa pe nimeni să-şi bată joc de mine. S-a terminat cu Nanami cea amabila, am avut multe de suferit datorită acestei atitudini aşa că e timpul să pun punct. De azi îmi jur, în special mie că nu voi mai suferi pentru nimic. Acum... te-aş ruga să te retragi, sunt obosita, iar faţa ta mă face să fiu extenuata! spun aproape pe nerăsuflate, iar ultima propozitie am spus-o pe un ton rece, aproape de nerecunoscut.
Cel din fata mea mă priveşte uimit, adica... cred că acest cuvânt e puţin pe lângă faţa lui. Mdeah, el s-0a obişnuit cu Nanami, fata cea dulce ce nu ar face nimanui vreun rău, însă m-am schimbat de acum sau... cel puţin vreau să încerc.
Tânărul nu mai zice nimic şi se îndreaptă spre ieşire. Însă înainte de a ieşi se întoarce spre mine şoptind:
-Ştii... cred că-mi place mai mult atitudinea asta a ta. Eşti mult mai... atrăgătoare şi nu-ţi face prea multe iluzii, nu vei scăpa de mine. Îmi placi Nanami, îmi placi chiar foarte mult şi nu am de gând să renunţ aşa usor la tine. Până la urmă vei fi a mea, dar nu doar trupul tău, ci şi sufletul! spune după care îmi face cu ochiul şi iese din cameră.
După ce iese, mă trăntesc pe pat şi îmi pun mâinile în ca. Chiar nu poate înţelege că nu-l plac?! Doamne, acest băiat e imposibil!
După ce îmi fac un duş, mă duc la prietena mea în cameră începâns să povestim ce am făcut cât timp nu ne-am văzut. Nu, nu am de gând să o întreb acum dacă pot sta la ea, o voi face peste câteva zile chiar dacăştiu că răspunsul va fi pozitiv.
După mai multe ore de discutii plec spre camera mea deoarece sunt frântă. Atunci când ajung la locul destinat, mi-aş fi dorit să răman la Temari. Pe patul din camera mea e asezata o persoana pe care nu mi-aş mai dori să o văd niciodata, însă.. asta cred că e imposibil, sau poate nu...
![[Imagine: o7k7f6.jpg]](http://i1113.photobucket.com/albums/k509/Marina955/o7k7f6.jpg)
