Mortal Puzzle

[Marina.]

Pai... iata ca, dupa lupte aprige cu lenea si lipsa de inspiratie am invins si v-am adus continuarea. Acest capitol este necorectat deoarece imi e prea lene sa fac asta! Sper sa va placa dragii mei cititori si, daca binevoiti sa lasati si un comentariu pentru a va sti si eu parerea :*
Cam atat cu palavrageala. Lectura placuta!

Capitolul 4

Mergem de minute, ore, zile? Nici nu mai stiu. De cand am plecat de acasa, singurul gand ce-mi strabate mintea e cearta mea cu mama. Defapt, nici nu stiu daca se poate numii cearta pentru ca doar ea m-a facut sa ma simt ca ul;timul om de pe Pamant, iar eu, ca deobicei, am stat si am inghitit fara sa scot vreun sunet. Asa fac mereu. Chiar daca ea ma face sa sufar, eu nu vreau ca ea sa sufere. Pana la urma, e mama mea, iar daca ea nu ma iubeste, asta nu ma impiedica ca eu sa nu fac asta. In ciudat tuturor lucrurilor pe care mi le-a facut, eu inca o iubesc extrem e mult. In fond, e singura ruda care mi-a mai ramas. Nu cred ca alta persoana, daca ar fi in locul meu, ar mai simtii altceva inafara de ura pentru proppria mama daca s-ar purta asa cu ea, insa eu nu sunt asa si nu voi fi niciodata. pe-o parte e bine, insa pe ceallta.. nu. Pentru ca eu daca o iubesc, pun la suflet tot ce spune. Daca nu mi-ar pasa ar fi mai bine. Am incercat de multe ori asta, dar nu mi-a iesit niciodata.
Imi vine sa plang, sa urlu pentru a ma descarca, dar nu-mi sta-n fire sa fac asta si oricum nici nu pot acum.
Afundata in ganduri fiind, imi dau seama prea tarziu ca suntem urmariti, iar cand ma intorc, o multime de kunaiuri si shurikenuri se indreapta cu o viteza ametitoare de mine. Fiind mult prea aproape de mine, inchid ochii nemaiputand sa le evit. Astept o secunda, doua, trei, insa... nu simt niciun fel de durere, doar un corp cald. Deschid sfioasa ochii si observ ca sunt in bratele senseiului meu. Acesta ma fereste din fata atacului. Vad cum Sasuke si Naruto incep a se lupta cu cei trei genini ce nu pareau sa aiba mai mult de treisprezece ani. Argintiul ma aseza cu grija la trunchiul unui copac si ma priveste ingrijorat.
-Nanami, ce e cu tine? Am inteles ca tu ai puterea de a etecta chakra, ce s-a intamplat. Cum de n-ai putut simtii niste ninja incepatori. ma intreaba in timp ce-mi mangaie parul. Eu imi las privirea in jos, dupa care mi-a ridic si privesc ingrijorata spre umarul acestuia in care era infipt un kunai.
-Kakashi-sensei... sunteti ranit! spun in soapta si il privesc trista. Din vina mea patise asta.
Acesta imi zambeste si isi trage cu brutalitate arma din umar fara a schita niciun gest. Imi spune ca n-are nimic dupa care ma roaga sa-i raspund la intrebare. Oh... cum as putea a-i spun ca n-am fost atenta pentru ca ma gandeam la ce mi-a spus mama? Nu vreau sa ma plang nimanui. Prefer sa tin totul in mine. Mereu am fost asa. Am preferat sa sufar eu, dar sa-i vad pe ceilalti fericiti. Oftez si imi strang piioarele la piept lipindu-mi spatele de copacul din spatele meu. Suspin aproape imperceptibil, iar can vreau a-i spun, langa noi apar cei trei colegi ai mei ce reusisera sa-i invinga asa ca abandonez ideea de a-i spune. Imi sterg lacrimile si ma ridic facand cativa pasi.
-Sa mergem, mai e putin si se intuneca si tebuie sa gasim un loc unde sa ne petrecem noaptea. spun pe un ton de comanda, ceva nespecific mie.
Il aud pe barbat cum ofteaza dupa care ma aproba.
Plecam din nou la drum, iar peste jumatate de ora de mers alert dam peste o casuta modesta. Intram si ramanem surprinsi. E foarte ingrijita. Cum se poate ca o casa parasita sa arate asa de bine. Dupa ce o cercetam, constatam ca are doar trei camere.
Argintiul sta putin pe ganduri dupa care incepe sa vorbeasca.
-Foarte bine! Avand in vedere ca sunt doar trei camere ne vom impartii astfel: Sakura va dormi cu Sasuke in una dintre camerele de la etaj deoarece stiu ca daca il voi pune in camera cu Naruto se vor lua la bataie. Naruto va dormi in cealalta camera de langa cei doi, Nanami aici, in dormitorul de la parter, iar eu in sufragerie. Priceput!
Noi dam din cap si ne indreptam fiecare spre camera noastra. Atunci cand intru, raman placut surprinsa. Incaperea e destul de mare, cu un pat de doua persoane. Pe jos e un parchet maroniu acoperit aproape in totalitate de un covor alb. Mobila nu e foarte sofisticata. E doar un dulap si doua noptiere toate confectionate din lemn de brad. Oftez dupa care imi iau din rucsac pijamalele si un prosop si ies din camera deoarece casuta avea dor o baie. Intru in dus, nu inainte de a ma debraca si las apa fierbinte sa-mi rasfete corpul. Inchid ochii sperand ca picaturile fierbinti sa ma faca sa uit de tot ce ma framanta, insa sunt constienta ca asta nu se va intampla. Dupa zece minute ies de sub dus si ma imbrac cu pijamalele formate dintr-o pereche de pantaloni scurti si un maieu. Mi le-am ales pe acestea deoarece e foarte cald in casa. Imi piaptan parul dupa care desfac usa dand nas in nas cu barbatul ce incet incet imi fura inima. II ambesc timid dupa cere vreau sa plec spre camera mea, insa acesta ma apuca de brat intorcandu-ma usor spre el.
-Sa stii ca inca n-am uitat ca ai sa-mi dai cateva explicatii sa-mi dai. imi sopteste in timp ce ma priveste bland.
Se pare ca a venit timpul sa spun cuiva. Dau afirmativ din cap si il invit in camera mea deoarece char nu aveam nevoie sa afle altcineva. Am incredere in Kakashi, chiar am. Adica... cine altcineva sa fle adevarul despe mine decat primul barbat care a reusit sa-mi fure inima?!