28-11-2010, 06:32 PM
Heyyy! Va multumesc foarte mult pentru comentariile voastre si pentru ca va place. Inseamna foarte mult pentru mine!
Sper sa va placa si acest capitol. Lectura placuta!:*
Capitolul 3
A doua zi ma trezesc inaintea ceasului. Mai exact, pe la ora patru. Ma ridic vioaie din pat si intru in baie. Dupa obisnuitul dus, ma imbrac intr-o pereche de pantaloni comozi, negri, o bluza pe gat pufoasa de culoare albastra, iar in picioare o pereche de cizme negre. Imi mai iau si geanta cu arme ninja, pentru orice eventualitate, si cobor la parter. Acolo, ma intampina un barbat inalt, cu parul blond si ochii verzi. Ma saluta nepasator dupa care iese pe usa ceea ce fac si eu fara a mai lua micul- dejun. Afara, Soarele inca nu a cutezat sa apara de la orizont, asa ca e cam intunecat. Inainte de a iesi din casa, m-am uitat la ceas si era ora patru si jumatate asa ca maresc pasul deoarece pana la marginea satului fac mai mult de jumatate de ora. Cu cat ma apropii mai mult de locul de intalnire, cu atat inima mi se strange mai tare in piept vrand sa ma opreasca. Inca imi apar in minte imagini de seara trecuta. Nu-mi pot scoate asta din minte si nu stiu de ce. Clar nu e pentru ca mama il inseala pe tatal meu adoptiv. Aceasta varianta e exlusa, insa...cum ar putea sa stea senseiul meu, care, nu cred ca are mai mult de douazeci si patru de ani, cu o baba, pentru ca, daca stam sa ne gandim bine, asta este. Adica, sa fim seriosi, are patruzeci de ani. Bine... daca ar fi fost el mai batran ca ea as fi inteles, dar mie niciodata nu mi-a placut ca barbatul sa fie mai tanar ca sotia, iubita, amanta sau cum vreti voi sa-i spuneti.
Cand sunt aproape de locul intalnirii, ma oprsec sa-mi trag sufletul dupa care incep sa merg linistita, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, insa...chiar nimic nu s-a intamplat. Nu trec mai mult de cinci minute si ajung la locul dorit. Singurul care e prezent e, evident, Sasuke. Acesta sta, ca intotdeauna, rezemat de un copac. Tanarul priveste un punct fix, iar cand m-am asezat pe o banca din apropiere nici nu si-a intors privirea, semn ca e prea adancit in ganduri pentru a mai putea auzii altceva. Lucru ciudat pentru un ninja care ar trebuii sa stea mereu in garda.
Nu stiu daca intentionat sau din intamplare, insa peste cateva minute bune, brunetul isi da seama ca sunt acolo. Ma priveste atent cateva clipe dupa care se reintoarce la contemplarile sale. Eu imi sprijin capul in palma dreapta si privesc plictisita in jur. Inca e intuneric, iar Luna troneaza pe cer. Incepe sa se vada venirea iernii. Anotimpul meu preferat, intotdeauna mi-a placut, iar sarbatoarea mea preferata e, evident, Craciunul. Chiar daca de Craciun, in familie ar trebuii sa fie armonie si dragoste, la mine nu e asa. Defapt... eu nu simt niciodata ca e aceasta sarbatoare. Imi lipseste enorm caldura parinteasca, dar se pare ca mama nu-si da seama de asta. Se gandeste doar la ea. Dar chiar si asa, aceasta ramane sarbatoarea mea preferata. Ma simt asa melancolica atunci si nu mi-as dorii sa se mai termine niciodata. Si... daca tot am adus vorba de asta, nici nu mai e mult pana atunci. Mai sunt doua saptamani si vom lua vacanta.
Sunt trezita din visare de niste voci ce se aud din ce in ce mai aproape. Imi intorc capul in partea stanga si ii vad pe Naruto, Sakura si Kakashi-sensei. Stai... Kakashi-sensei... a venit la timp? Asta da lucru ciudat si a mai venit si impreuna cu cei doi. Devine din ce in ce mai ciudat!
-Buna dimineata copii! Abea acum am aflat de la lady Tsunade ca vom pleca in misiune in Sunakagure pentru a duce in siguranta un pergament, asa ca va puteti duce acasa sa va impachetati unele lucruri. Va dura doua zile pana vom ajunge si la fel la intoarcere deci... va trebuie cateva lucruri.
Super! Cu adevarat minunat! Abea am plecat de acasa si trebuie sa ma intorc iar. Offf... cu ce sensei ne-am pricopsit si noi. Dar e asa dragut... Stai! Ce tot spun!? Doamne, Dumnezeule, cred ca am innebunit de-a binelea. Da, asta trebuie sa se intample! Cum sa imi placa de senseiul meu? E mult mai batran ca mine cu vreo noua- zece ani. Asta e cea mai mare prostie pe care am gandit-o vreodata, asta e clar!
Ajunsa din nou acasa, imi iau un rucsac si imi pun in el cateva haine de schimb, potiuni de vindecare si alte chestii ce ii sunt necesare unui ninja. Spre deosebire de alte fete, pe mine nu ma interesau machiajurile si bijuteriile. Prefer sa fiu cat mai naturala.
Cobor in sufragerie si ii spun mamei ca voi lipsi cateva zile.
-Poti sa nici nu te mai intorci! Crezi ca-mi pasa de tine!?
Da... la ce altceva ma puteam astepta din partea ei, dar, ca orice fiinta umana, acest lucru mi-a provocat o rana adanca in suflet. Mai bine nu-i spuneam decat sa aud asta din gura ei.
Imi las privirea in podea si plec fara a mai spune nimic. Chiar daca imi e extrem de foame deoarece n-am mancat de doua zile, nu mai suport sa stau in casa asta.
Pe drum, imi amintesc ceva ce ma face sa mai uit din tristetea ce mi-o provocase mama mea. In Sunakagure am locuit eu pana acum. Cum de abea acum am realizat ca avem misiune tocmai unde am locuit eu? E clar, sunt total cu capul in nori. Abea astept sa ajungem. Imi e atat de dor de prietenii mei, insa cea careia ii duc cel mai mult lipsa, e Temari, cea ma buna prietena a mea. Defapt... ce tot spun! E ca o sora pentru mine. Singurul lucru ce nu-mi place, e fratele ei. E asa... nu pot sa explic cum, obsedat... de mine. Niciodata nu mi- dat pace si se tinea mereu dupa mine, insa... el nu e ca toti obsedatii, el o face cu cap. Nimeni nu mai stie ca lui ii place de mine. Ba mai mult; de cateva ori a incercat sa ma violeze, insa din fericire am reusit sa scap. Nu am spus la nimeni pentru ca nu vreau sa par o mataita si pentru ca nu vreau sa stric prietenia dintre mine si Temari pentru o prostie.
Ajung intr-un final la locul stabilit si observ ca eu sunt singura care mai trebuia sa apara.
-Foarte bine copii! Acum ca suntem toti, sa mergem! spune senseiul si o ia inainte, cei trei dupa el, iar eu ultima.
Ma intreb ce surprize ne va aduce misiunea asta?
Sper sa va placa si acest capitol. Lectura placuta!:*
Capitolul 3
A doua zi ma trezesc inaintea ceasului. Mai exact, pe la ora patru. Ma ridic vioaie din pat si intru in baie. Dupa obisnuitul dus, ma imbrac intr-o pereche de pantaloni comozi, negri, o bluza pe gat pufoasa de culoare albastra, iar in picioare o pereche de cizme negre. Imi mai iau si geanta cu arme ninja, pentru orice eventualitate, si cobor la parter. Acolo, ma intampina un barbat inalt, cu parul blond si ochii verzi. Ma saluta nepasator dupa care iese pe usa ceea ce fac si eu fara a mai lua micul- dejun. Afara, Soarele inca nu a cutezat sa apara de la orizont, asa ca e cam intunecat. Inainte de a iesi din casa, m-am uitat la ceas si era ora patru si jumatate asa ca maresc pasul deoarece pana la marginea satului fac mai mult de jumatate de ora. Cu cat ma apropii mai mult de locul de intalnire, cu atat inima mi se strange mai tare in piept vrand sa ma opreasca. Inca imi apar in minte imagini de seara trecuta. Nu-mi pot scoate asta din minte si nu stiu de ce. Clar nu e pentru ca mama il inseala pe tatal meu adoptiv. Aceasta varianta e exlusa, insa...cum ar putea sa stea senseiul meu, care, nu cred ca are mai mult de douazeci si patru de ani, cu o baba, pentru ca, daca stam sa ne gandim bine, asta este. Adica, sa fim seriosi, are patruzeci de ani. Bine... daca ar fi fost el mai batran ca ea as fi inteles, dar mie niciodata nu mi-a placut ca barbatul sa fie mai tanar ca sotia, iubita, amanta sau cum vreti voi sa-i spuneti.
Cand sunt aproape de locul intalnirii, ma oprsec sa-mi trag sufletul dupa care incep sa merg linistita, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, insa...chiar nimic nu s-a intamplat. Nu trec mai mult de cinci minute si ajung la locul dorit. Singurul care e prezent e, evident, Sasuke. Acesta sta, ca intotdeauna, rezemat de un copac. Tanarul priveste un punct fix, iar cand m-am asezat pe o banca din apropiere nici nu si-a intors privirea, semn ca e prea adancit in ganduri pentru a mai putea auzii altceva. Lucru ciudat pentru un ninja care ar trebuii sa stea mereu in garda.
Nu stiu daca intentionat sau din intamplare, insa peste cateva minute bune, brunetul isi da seama ca sunt acolo. Ma priveste atent cateva clipe dupa care se reintoarce la contemplarile sale. Eu imi sprijin capul in palma dreapta si privesc plictisita in jur. Inca e intuneric, iar Luna troneaza pe cer. Incepe sa se vada venirea iernii. Anotimpul meu preferat, intotdeauna mi-a placut, iar sarbatoarea mea preferata e, evident, Craciunul. Chiar daca de Craciun, in familie ar trebuii sa fie armonie si dragoste, la mine nu e asa. Defapt... eu nu simt niciodata ca e aceasta sarbatoare. Imi lipseste enorm caldura parinteasca, dar se pare ca mama nu-si da seama de asta. Se gandeste doar la ea. Dar chiar si asa, aceasta ramane sarbatoarea mea preferata. Ma simt asa melancolica atunci si nu mi-as dorii sa se mai termine niciodata. Si... daca tot am adus vorba de asta, nici nu mai e mult pana atunci. Mai sunt doua saptamani si vom lua vacanta.
Sunt trezita din visare de niste voci ce se aud din ce in ce mai aproape. Imi intorc capul in partea stanga si ii vad pe Naruto, Sakura si Kakashi-sensei. Stai... Kakashi-sensei... a venit la timp? Asta da lucru ciudat si a mai venit si impreuna cu cei doi. Devine din ce in ce mai ciudat!
-Buna dimineata copii! Abea acum am aflat de la lady Tsunade ca vom pleca in misiune in Sunakagure pentru a duce in siguranta un pergament, asa ca va puteti duce acasa sa va impachetati unele lucruri. Va dura doua zile pana vom ajunge si la fel la intoarcere deci... va trebuie cateva lucruri.
Super! Cu adevarat minunat! Abea am plecat de acasa si trebuie sa ma intorc iar. Offf... cu ce sensei ne-am pricopsit si noi. Dar e asa dragut... Stai! Ce tot spun!? Doamne, Dumnezeule, cred ca am innebunit de-a binelea. Da, asta trebuie sa se intample! Cum sa imi placa de senseiul meu? E mult mai batran ca mine cu vreo noua- zece ani. Asta e cea mai mare prostie pe care am gandit-o vreodata, asta e clar!
Ajunsa din nou acasa, imi iau un rucsac si imi pun in el cateva haine de schimb, potiuni de vindecare si alte chestii ce ii sunt necesare unui ninja. Spre deosebire de alte fete, pe mine nu ma interesau machiajurile si bijuteriile. Prefer sa fiu cat mai naturala.
Cobor in sufragerie si ii spun mamei ca voi lipsi cateva zile.
-Poti sa nici nu te mai intorci! Crezi ca-mi pasa de tine!?
Da... la ce altceva ma puteam astepta din partea ei, dar, ca orice fiinta umana, acest lucru mi-a provocat o rana adanca in suflet. Mai bine nu-i spuneam decat sa aud asta din gura ei.
Imi las privirea in podea si plec fara a mai spune nimic. Chiar daca imi e extrem de foame deoarece n-am mancat de doua zile, nu mai suport sa stau in casa asta.
Pe drum, imi amintesc ceva ce ma face sa mai uit din tristetea ce mi-o provocase mama mea. In Sunakagure am locuit eu pana acum. Cum de abea acum am realizat ca avem misiune tocmai unde am locuit eu? E clar, sunt total cu capul in nori. Abea astept sa ajungem. Imi e atat de dor de prietenii mei, insa cea careia ii duc cel mai mult lipsa, e Temari, cea ma buna prietena a mea. Defapt... ce tot spun! E ca o sora pentru mine. Singurul lucru ce nu-mi place, e fratele ei. E asa... nu pot sa explic cum, obsedat... de mine. Niciodata nu mi- dat pace si se tinea mereu dupa mine, insa... el nu e ca toti obsedatii, el o face cu cap. Nimeni nu mai stie ca lui ii place de mine. Ba mai mult; de cateva ori a incercat sa ma violeze, insa din fericire am reusit sa scap. Nu am spus la nimeni pentru ca nu vreau sa par o mataita si pentru ca nu vreau sa stric prietenia dintre mine si Temari pentru o prostie.
Ajung intr-un final la locul stabilit si observ ca eu sunt singura care mai trebuia sa apara.
-Foarte bine copii! Acum ca suntem toti, sa mergem! spune senseiul si o ia inainte, cei trei dupa el, iar eu ultima.
Ma intreb ce surprize ne va aduce misiunea asta?
![[Imagine: o7k7f6.jpg]](http://i1113.photobucket.com/albums/k509/Marina955/o7k7f6.jpg)
