06-07-2012, 01:45 AM
***
Stia sa recunoasca o situatie urgenta cand o vedea. De asemenea, stia prea bine cum este definita o problema grava. O problema cu adevarat grava...asa cum era acesta. Jesse se imbraca repede-nici el nu stia exact cu ce- iesi din camera, trantind usa in urma lui si cobori aproape in fuga cele cateva scari ce desparteau primul etaj al casei impozante de partier. Ajuns in living, se uita in jur dezorientat si se intreba daca mai trebuia sa ia ceva, insa, dupa ce facu un scurt inventar mental al tuturor obiectelor cu care venise si il compara cu lista aproape goala a obiectele de care ar putea sa aiba nevoie, isi dadu seama ca nu-i lipseste nimic. Imbracat era, telefonul si portofelul erau prezente la el in buzunar si era aproape sigur ca nu-i lipsea niciun act-nu-si aducea aminte sa le fi scos din portofel cand ajunse acolo, dar, doar ca sa fie sigur, scoase portofelul, il deschise si isi mai controla inca o data pasaportul, buletinul, cardurile si banii. Rasufla usurat cand vazu ca toate sunt acolo. Inchise portofelul si-l baga inapoi in buzuarul de la blugi, apoi se intoarse pe calcaie si se indrepta spre iesire. Insa, lumina lunii nu fusese suficienta ca sa-l ajute sa vada mai mult decat contururile pieselor de mobilier, asa ca Jesse se trezi impiedicandu-se de cel mai mic si cel mai nelalocul lui scaun din toata incaperea. Acesta se rostogoli si produse in zgomot atat de mare incat Jesse putea sa jure ca a trezit si vecinii ce se aflau la mai mult de jumatate de mila departare.
-Cine naiba a pus chestia aia aici? Zise Jesse, aplecandu-se si masandu-si laba piciorului. Fix de asta mai avea nevoie, de o vanataie. Era mai mult ca sigur ca pana la sfarsitul saptamanii, va avea mai mult de o simpla vanataie.
-Una dintre menajere l-a adus dupa ce v-ati dus voi sa va culcati. Lui Maddy ii place scaunul ala, Dumnezeu stie de ce, se auzi o voce usor amuzata din spatele sau. Jesse tresari si se intoarse. Tatal sau statea in penumbra intr-unul dintre fotolii, fuma o tigara si bea ceva dintr-o sticluta metalica.
-Nu cred ca alea iti fac bine. Jesse uita pe moment de nelinisti si de frustrare si se apropie de tatal sau. Ii lua tigara si o stinse, apoi sticla si o duse la nas mirosind lichidul. Clipi cand simit mirosul intepator al alcoolului si ofta.
-In momentul asta nici rau nu-mi fac. Barbatul ii facu semn cu capul. I-a si tu o gura. Pari sa ai nevoie.
Jesse se conforma, chiar daca nu era adeptul unor bauturi atat de tari. Dupa o singura inghititura, simti ca gatlejul ii ia foc, insa imediat simti cum acel foc se transforma intr-o caldura placuta, care i se propaga in stomac, apoi in membre. Fara sa vrea zambi, simtindu-se dintr-o data mult mai relaxat de cat fusese in ultimile zile.
-Ti-am spus ca o sa te ajute.
-Merci. Jesse dori sa-i dea sticla inapoi, insa barbatul dadu din cap.
-Pastreaz-o. Pari sa ai mai multa nevoie de ea decat mine.
-Multumesc. Jesse tacu un moment nestiind ce sa mai zica. Trebuia sa plece, altfel nu va mai avea cu ce ajunga in L.A., insa vroia sa mai ramana macar cateva clipe. Niciodata nu stiuse cum sa-si ia ramas bun de la cineva.
-Fugi. Daca te grabesti asa, insemna ca ai un avion de prins.
-Tata, eu...incepu Jesse ezitand, eu...
-Ai grija, fiule. Nu stiu de ce, dar necazurile se tin scai de tine. Doar…ai grija.
Da, nu aveau nevoie de cuvinte de adio. Niciunul dintre ei nu erau genul care sa reuseasca sa-si ia la revedere. Nu trebuiau sa se prefaca, sa-si zambeasca si sa promita ca se vor revedea in curand. Nu trebuiau sa minta. Amandoi stiau ca asta urma sa fie ultima lor conversatie.
Cei doi barbati se privira in ochi si isi zambira. Nu erau zambete vagi, nici umbrite de melancoile, dar nici pline de bucurie. Erau zambetele unor oameni ce erau obisnuiti sa priveasca adevarul in fata si sa-l accepte.
-Asa voi face, zise Jesse, inchizand sticla si punand-o in buzunarul interior al gecii subtiri, apoi se intoarse si iesi din casa. Ajuns in strada opri primul taxi pe care il gasi si pleca spre aeroport. Pe tot parcursul drumului isi verifica ceasul si telefonul ca sa se asigure, pe de-o parte ca va ajunge la timp, iar pe partea cealalta, daca a primit sau nu vreun mesaj important. A ajuns la aeroport in ultimul moment, insa a reusit sa se imbarce fara nicio problema si, in mai putin de 5 ore, multumita curselor Concordia, se trezi asteptand pe aeroportul din L.A. Locul era la fel de aglomerat ca de obicei, asa ca se multumi sa se sprijini de unul dintre peretii de sticla si sa priveasca multimea de oameni ce trecea prin controale, sperand ca va vedea pe cineva care sa-i atraga atentia. Era mai mult ca sigur ca Philippe va fi cel ce il va intampina. Ar fi fost mult prea nechibzuit din partea lui, insa spera ca nu va avea de-a face cu un complet necunoscut. Din experientele sale anterioare stia ca cei din IBA erau foarte suspiciosi, iar el nu avea nici timpul, nici rabdare de a o lua de la capat cu intrebarile puse sub forma unui interogatoriu, de privirile arogante sau de controalele ferme de care nu scapase niciodata pana atunci.
Isi trecu frustrat mana prin par. Ura sa fie in nestiinta de cauza. Ce naiba se intampla acolo? Ce naiba facuse Philippe? De ce ii lasase sa creada ca e mort ? Si ce legatura avea Kyle cu toate astea ?
-Rosson…
Jesse tresari si injura in gand. Trebuia sa fie mai atent. De ce avea impresia ca toata lumea il ia pe nepregatite in ultima vreme? Ah, da! Pentru ca era adevarat! Se intoarse si aproape se lovi de barbatul ce il privea incruntat. Jesse ofta. Mda, trebuia sa se astepte la asta. Singurul din nenorocita aia de agentie care nu avea pic de incredere in el. Si cand se asteptase ca ziua aceea sa nu se mai inrautateasca!
-Gabriel, zise Jesse in semn de salut.
-Sa mergem, esti asteptat.
Jesse se conforma si il urma fara sa mai zica nimic. Nu-l cunostea pe Gabriel foarte bine. Nu-l vazuse decat o data in urma cu cativa ani cand unul dintre reportajele lui se incrucisase cu una dintre misiunile IBA-ului, insa acele cateva ore petrecute impreuna fusesera indeajuns ca sa-si dea seama ca barbatul din fata sa nu era un tip foarte sociabil sau placut...sau empatic. Gabriel era un soldat. Nimic mai mult, nimic mai putin. Respecta ordinele fara sa puna intrebari, fara mustrari de constiinta, fara prea multe complicatii.
Iesira de pe aeroport. In fata ii astepta o dubita. Gabriel deschise usa si astepta ca Jesse sa urce. Imediat ce se gasira amandoi inauntru, usile se inchisera si dubita se puse in miscare.
-Ai de gand sa-mi spui ce mama naibii se intampla? Jesse nu incerca sa-si ascunda frustrarea din voce, nici nelinistea. Nu vroia sa fie dragut. Nu vroia decat raspunsuri.
Gabriel ii puse in brate un dosar.
-Tot ce vrei sa sti e acolo, asa ca nu pune intrebari inutile.
Jesse se incrunta. Nu raspunse provocarii, chiar daca ar fi vrut sa o faca. Deschise dosarul si incepu sa citeasca.
Cand termina isi ridica ochii din foi. Privirea lui se incrucisa cu cea a lui Gabriel si Jesse putu sa vada, dincolo de aroganta si de hotarare si ingrijorare. Nu era de acord cu ceea ce facuse Philippe, dar acum intelegea...la fel de bine cum intelege ca daca nu actionau cu atentie, asta urma sa fie sfarsitul lor, a tuturor.
-Bine. Am de gand sa fac ce-mi cereti. Insa, dupa ce eu fac ceea ce vreti voi sa fac, vreau sa aveti grija de Kyle. Il vreau in siguranta. Ray a pierdut deja prea mult din cauza IBA-ului.
Gabriel ii sustinu privirea, dar tacu. Jesse lua asta ca un accept. Dori sa mai zica ceva, insa dubita se opri si usile se deschisera din exterior. Jesse clipi din cauza luminii de afara, insa imediat ce ochii i se obisnuira cu ea, putu sa-l vada.
Statea nonsalant langa masina cu un zambet pe chip, care nu prea se potrivea cu privirea scrutatoare, mult mai aspra decat si-o aminte Jesse.
Jesse se dadu jos primul. Gabriel il urma, insa se indeparta de ei, mergand in fata sa discute cu soferul. Jesse si Phillipe se privira tacuti pret de cateva momente, pana cand, intr-un final, barbatul din urma se hotari sa sparga tacerea.
-A trecut ceva timp...
Insa nu apuca sa termine ce avea de zis, cand pumnul lui Jesse facu contact cu falca lui. Se dadu in spate cu cativa pasi, incercand sa-si recapete echilibrul. Scuipa sangele ce i se adunase in gura din cauza buzei ce ii crapa si zambi.
-Okay, cred ca meritam asta...
-Ai merita mai mult decat atat, dar acum nu avem timp. Jesse ii intinse mana. Philiipe o apuca fara sa ezite si i-o stranse.
-Nu-mi voi cere scuze pentru ce s-a intamplat.
-Nu mie trebuie sa-mi ceri scuze si sincer, nici nu ma astept sa o faci. Nu e genul tau. Dar vom discuta despre asta mai tarziu. Acum avem lucruri mai importante de facut.
Philippe il aproba si ii facu semn sa-l urmeze in cladirea modesta de peste drum. Gabriel cerceta cu privirea imprejurarile, asigurandu-se ca nimeni nui urmarea, apoi ii urma pe cei doi barbati ce disparura dincolo de usile cladirii...
*
Kyle se trezi din cauza urletelor. Incerca sa-si deschida ochii, insa aproape imediat durerea surda ii exploda din nou in ceafa. Ii inchise la loc si trase adanc aer in piept, insa nu reusi sa-si inabuse un geamat sonor. Urletele incetara. Kyle nu fusese nevoit sa-si deschida ochii pentru a-i vedea. Le auzea pasii apropiindu-se. Inghiti in sec si incerca sa stea nemiscat. Inima ii batea atat de tare in piept incat credea ca si ei o pot auzi. Simtea ca il trece naduseala. Ii era frica. La dracu! Ii era cu adevarat frica.
-Se pare ca-si revine, auzi vocea unui dintre ei. Nu era foarte de parte. Suna-l pe sefu’ si intreaba-l ce facem cu el.
-Cum adica ce facem cu el?! Se auzi o a doua vocea, mai nervoasa decat prima. Trebuie sa ne zica ce naiba a facut cu informatiile alea. Nu erau la el! Daca nu punem mana pe ele, o sa ajunge noi mancare pentru pesti.
-Daca a reusit sa le dea altcuiva, va trebui sa aflam cui. Informatiile alea nu pot circula. Sefu’ a zis sa facem tot ce este necesar, apoi sa scapam de dovezi. Indiferent cum...
In ciuda caldurii sufocante, Kyle simti ca-i ingheata sangele in vene. Indiferent cum nu suna prea bine. De fapt, nu suna bine deloc, cel putin pentru el. Macar informatiile erau in siguranta. Vor ajunge la Ray. Stia asta. Probabil posta nu fusese o varianta prea inspirata, dar era singura pe care putuse conta. Cd-ul va ajunge la Ray, iar barbatul va afla totul: despre Philippe, despre IBA, planurile lui Duncan si oamenii cu care acesta s-a incurcat. Si pentru ca informatiile fusesera transmise prin posta, cazul va fi considerat federal si FBI-ul se va implica. Ei vor avea grija ca Ray sa fie in siguranta. Daca va fi nevoie, il vor proteja. Trebuia sa creada asta, daca vroia sa-si pastreze sanatatea mintala intacta.
Incerca din nou sa stea nemiscat, insa un nou junghi in ceafa il facu sa geama. Barbatii il auzira si pe acesta. Incetara discutiile. Kyle mai incerca o data sa-si deschida ochii. Aproape reusi cand simti lovitura din stomac. Icni si incepu sa tuseasca. Incerca sa se miste, sa se ridice de jos, insa abia atunci isi dadu seama ca are mainile legate. Aia explica de ce nu si le simtea. Cine stie cat statuse in pozitia aia.
-‘Neata, pustiule! Ne gandeam ca nu te vei mai trezi, zise unul dintre barbati, in timp ce se lasa pe vine langa el. Il prinse de par si ii ridica capul in asa fel incat privirile lor se incrucisara. Barbatul ii zambi, insa Kyle ramase impasibil.
-Vrem sa stim ce ai facut cu informatiile pe care le-ai gasit, zise barbatul numarul doi.
Kyle nu-i raspunse. Continua sa-l priveasca pe cel ce ii tragea capul in jos.
-Chiar nu vrei sa zici nimic? Ar fi pacat sa-ti stricam fata ta asta frumoasa de fetita.
Kyle il scuipa.
-Du-te dracu’! ii zise pe un ton marait si se incrunta. Habar n-am despre ce informatii vorbesti ! Mi-ai dat in cap si m-ai luat de pe strada. De unde naiba vrei sa stiu ce ceva?! Urla Kyle cu ultima farama de curaj pe care o mai avea in el, ignorandu-si instinctul de autoconservare care ii spunea sa marturiseasca totul si sa spere ca il vor lasa sa plece. Insa el stia adevarul. NU il vor lasa sa plece. Indiferent daca le va zice ceva sau nu. Si lasand asta la o parte, nimeni nu stia ca lipseste. Nimeni nu-l va cauta. Nu avea rost sa spere. Trebuia doar sa reziste pana cand Cd-ul ala va ajunge la Ray. Si exact asta avea de gand sa faca.
Barbatul ii dadu drumul, doar pentru a-l lovi cu pumnul peste fata. Kyle cazu pe podea cu fata in jos, insa nu apuca sa-si traga rasuflarea cand simti o noua lovitura, de acesta data in coaste. Isi incovoie trupul, dar cu mainile legate la spate nu avea prea multe posibilitati de miscare. Unul dintre barbati il lovi de cateva ori peste fata, in timp ce celalalt continua sa-l loveasca cu picioarul in stomac, pana cand Kyle simti ca i se intuneca privirea. Insa atunci barbatii se oprira. Unul dintre ei il prinde de gulerul tricoului si il ridica de pe jos.
-Ti-a ajuns? Sau mai vrei?
-Ma gandeam ca puteti...mai mult. Vocea lui Kyle nu era mai mult decat o soapta. Unul dintre ochi incepuse deja sa se umfle, pielea din jurul sau incepand sa prinda o nuanta rosiatica. Kyle incerca sa traga aer in piept, dar simtea ca intreag sa cutie toracica ii luase foc. Inghiti in sec si incerca sa zambeasca, insa barbatul i-o lua inainte si il tranti cu spatele de cel mai apropiat perete.
Kyle expira tot aerul din plamani, apoi se ineca. Barbatul ii dadu drumul, lasandu-i trupul sa alunece usor de-a lungul peretelui, pana cand se izbi de podeau rece si plina de praf.
-Lasa-l un pic sa-si revina. Nu are rost sa bati o persoana inconstienta.
Asta fusese ultimul lucru pe care Kyle il auzi inainte ca intunericul sa-l revendice.
*
Intins pe burta si cu binlocul la ochi, Jesse incerca sa evalueze situatia, intrebandu-se pentru a mia oara cum de ajunsese din nou sa faca ceea ce facea. Renuntase la viata asta sau, cel putin, credea ca o facuse. Se pare, insa ca unii nu erau de aceeasi parare.
-Vad trei paznici, zise incet in microfonul pe care il avea agatat de haina. Inarmati, aduga imediat.
-Inregistrat. Inainteaza cu grija, Alfa1.
-Inregistrat, baza.
Jesse isi plimba privirea de la cei trei barbati ce patrulau discret in jurul cladirii, la usile mari ce erau inchise si apoi la geamurile laterale. Potrivit planului pe care il citise mai devreme, undeva in spate se afla o alta usa, folosita de obicei pentru aprovizionarea consumabilelor. Pe acolo ar fi putut sa intre, fara sa fie detectat.
-Jesse...
Vocea lui Philippe se auzea clar in casti. Parea putin ingrijorata, ceea ce nu era de mirare, avand in vedere ce vroiau sa faca.
-Ce e? Sunt ocupat.
-Avem un agent la sud-sud-est de tine, pe cel mai inalt acoperis. Ii va elimina pe cei trei, dar imediat ce vei fi inauntru, va trebui sa te descurci singur. Agentul de va retrage. Dupa ce agiti apele, eu si Gabriel ne vom ocupa de restul.
-Chiar crezi ca va fi atat de simplu? Jesse lasa binoculul de o parte si se ridica, inaintand cu grija de-a lungul acoperisului plat al cladirii pe care se afla in asa fel incat sa nu fie vazut.
-Daca ar fi fost simplu, eu nuas fi murit acum 6 luni. Ai grija.
-Tot timpul.
Philippe tacu. Jesse cobora de pe acoperis folosindu-se de un set de scari care, banuia el, fusesera puse acolo pentru personalul auxiliar. Imediat ce ajunse jos, dadu coltul cladirii si astepta semnaulul lui Philippe.
-Stai, stai, inca nu, se auzi vocea incordata a acestuia in casti. Jesse trase adanc aer in piept si astepta. Trebuia sa aiba incredere in Philippe. Facusera o treaba destul de buna, urmarindu-i pe cei care il rapisera pe Kyle. Trebuia sa aiba incredere ca il vor si scoate de acolo in viata.
-Acum! Ai liber, Alfa1. Porneste.
Jesse nu mai statu pe ganduri. Alerga de-a lungul cladirii, apoi se opri o clipa pentru a se asigura ca nu mai e nimeni prin preajma, dupa care strabatu distanta de 100 de metrii ce despartea cladirea pe care statuse el de depozitul unde stia ca il tineau pe Kyle. Trecu prin dreptul primului paznic, a carui corp era intins pe jos intr-o balta de sange. Nu il privi. Nu avea nevoie sa vada asta. Vazuse prea multe imagini de genul acela pe vremea cand era reporter. Isi lipi trupul de perete, continuand sa inainteze. Cand ajunse in dreptul usii, incerca sa o deschida. Era inchisa. Se astepta la asta. Scoase doua ustensile mici din buzunar si le baga in yala ruginita. Le misca cu grija pana cand auzi un click.
-Alfa1 intra inauntru, spoti in microfon.
-Receptionat. Bafta Alfa1.
Jesse deschise usa si intra. Inauntru era intuneric, dar nici nu era de mirare avand in vedere ca si putinele geamuri existente, erau vopsite. Inainta cu grija si se ascunde dupa niste cutii de lemn. Asculta. De undeva din fata se auzeau niste voci. Potrivit informatiile pe care le primise de la Philippe, inauntru trebuiau sa fie doi barbati inafara de Kyle.
-Inca nu spune nimic !
Vocea parea nervoasa. Aproape urla. Jesse mai inainta cativa pasi, avand grija sa nu se impiedice sau sa darame ceva.
-Incep sa cred ca nu stie nimic, se auzi aceeasi voce. Daca stia, ne spune pana acum. O pauza.
Jesse ghici ca vorbeste la telefon. Probabil cu cel ce daduse ordin ca Kyle sa fie prins. Asculta in continuare.
-Facem asta de aproape o zi. Sefu’ iti zic eu, nu stie nimic ! In plus, in curand nu va mai fi in stare sa vorbeasca nici sa vrea. Barbatul incepu sa rada.
Jesse isi simti trupul incordandu-se. Asta nu era prea bine. Se uita in jur. Kyle trebuia sa fie unde pe acolo. Schitele cladirii aratau ca exista doua incaperi mai mici, inafara de incaperea de depozitare propriu-zisa. Daca barbatii erau acolo, Kyle trebuia sa fie in camera ce se afla in cealalta parte a depozitului.
Jesse se intoarse spre drepta si continua sa mearga incet pe langa cutii pana cand ochii i se obisnuira cu intunericul si deveni capabil sa distinga lucrurile din jurul sau. Cand ajunse in locul unde banuia ca trebuie sa existe o incapere isi dadu seama ca acesta nu era despartita de restul depozitului printr-o usa. Intra inauntru. Camera era goala. Isi plimba privirea de-a lungul peretilor, pana cand vazu trupul mic si incovoiat ce se asemana cu o papusa din carpe rupta. Alerga spre el si se lasa in genunchi. Ii atinse umarul si il scutura.
-Kyle! Kyle!
Baiatul nu-i raspunse. Capul ce i se rezema de piept ii cazu intr-o parte. Jesse incepu sa injure. Fata lui Kyle era umflata si plina de sange. Barbatii nu glumisera deloc. Avand in vedere stricaciunile, Jesse se indoia ca baiatul mai era in stare sa vorbeasca. Dar macar respira, chiar daca o facea cu greutate. Jesse isi plimba mana pe costele lui, simtind oaselele ce incepura sa trosneasca. Nu, nu era bine deloc. Avea cel putin doua coste rupte. Dar el nu era doctor, asa ca nu putea sa fie sigur. Incerca inca o data sa-l trezeasca.
De acesta data Kyle tresari. Isi deschise ochiul ce nu il avea atat de umflat si il privi speriat pe Jesse.
-Nu...nu mai vreau...vocea i se franse aproape imediat.
-Shhh! Nu iti fac nimic. Vreau doar sa te scot de aici.
-Jesse ?
In ciuda situatie, Jesse zambi. Nu se asteptase sa-l recunoasca. Nu, avand in vedere starea in care se afla, dar se pare ca pustiul era mai rezistent decat crezuse.
-Poti sa mergi?
-Nu...nu stiu.
Jesse il prinse de dupa umeri si incerca sa-l ridice. Kyle isi lasa greutatea pe el. Isi stranse dintii, incercand sa nu urle de durere. Macar nu mai avea mainile legate, medita el, in timp ce Jesse incerca sa-l puna pe picioare. Nu-si amintea cand il dezlegasera, dar nici nu-i pasa. Nu vroia decat sa iasa de acolo.
Jesse ii trecu una dintre maini pe dupa umerii lui si incepu sa mearga. Kyle incerca sa-l urmeze, insa picioarele ii cedara si aproape cazu. Jesse insa reusi sa-l prinda la timp.
-Imi pare rau...nu cred...
-Mai, mai uite ce avem aici.
Privirile lui Jesse si a lui Kyle zburara spre locul de unde se auzi vocea. Un tremur involuntar strabatu corpul lui Kyle cand il vazu pe barbatul care incercase sa scoate informatii de la el.
-Nu asteptam musafiri.
-Stai linistit. Nu aveam de cand sa ramane la cina, raspunse Jesse pe un ton hotarat. Defapt, noi tocmai plecam. Jesse il dadu drumul lui Kyle. Acesta il prinse speriat de brat.
-Nu...prea puternic. Pleaca de aici!
Jesse ii zambi.
-Ar trebui sa-l asculti pe pusti. Stie ce zice.
Barbatul se arunca spre Jesse cu pumnii ridicati, insa acesta se feri, dandu-se intr-o parte. Barbatul se izbi de perete, apoi se intoarse , insa Jesse fu mai rapid si ii aplica o lovitura scurta peste falca si o a doua in stomac. Barbatul cazu in genunchi, tusind. Jesse profita de ocazie si il lovi in coste cu piciorul, facandu-l pe barbat sa cada la pamant.
-Nu e prea placut cand esti tu cel ce primeste bataie, nu-i asa ?
Barbatul isi ridica capul. Buzele i se miscara, dar inainte ca orice cuvant sa se faca auzit, ochii i se marira, apoi se inchisera instantaneu. Jesse isi ridica privirea spre Kyle, ce statea inca cu bucata de scandura de pe care se scurgea un firisor subtire de sange in mana.
-Buna lovitura.
-O merita, ii raspunse Kyle si incerca sa zambeasca. Arunca scandura in laturi. Jesse dori sa-l apuce de brat, insa auzi alti pasi in spatele sau.
-La dracu! Nu avem nevoie de asta !
Barbatul numarul doi aparu aproape imediat, insa, spre deosebire de primul, acesta avea un pistol si parea capabil sa-l foloseasca. Jesse injura printre dinti. Barbatul arunca o singura privire spre colegul sau ce era prabusit la pamant si trase piedica pistolului.
-Nu veti scap vii de aici.
Jesse stia ca nu are incotro. Intr-o fractiune desecunda se repezi spre el. Ii prinse mana in care avea pistolul i-o suci. Barbatul, luat prin surprindere, urla de durere. Scapa pistolul din mana, care aluneca pe podea. Barbatul il lovi pe Jesse peste fata, insa fu la randul sau lovit. Cei doi de impiedicara in propriile lor picioare si cazura unul peste altul pe podeaua plina de praf. Jesse reusi sa-l prinda pe barbat de camasa si il tranti cu putere de podea sperand ca isi va pierde cunostiinta. Insa nu avusese noroc. Barbatul ii desclesta mainile si il impinse de pe el. Jesse cazu pe spate. Nu reusi sa se fereasca la timp de lovitura pe care o primi in piept, insa se rostogoli inainte ca piciorul agresorului sa faca contact cu stomacul sau.
Kyle vazu pistolul. Se intinse dupa el, injurand muschii ce nu vroiau sa-i asculte comenziile. Praful de pe jos se ridica in aer. Incepu sa tuseasca. Respirat se transforma intr-o adevarata corvoada. Inca un pic si urma sa-l prinda. Insa, cand mana lui se afla la doar cativa centimetrii de pistol, simti cum cineva il trage de picior. Isi intoarse privirea speriat. Barbatul pe care il lovise cu scandura era constient. Ii smuci piciorul. Kyle urla, insa continua sa se lupte. Trebuia sa ajunga la pistol! Trebuia!
-Sa te ia naiba de pusti ! Barbatul il prinse de haine si il arunca de perete. Kyle ignora durerea si incerca sa se ridice, insa nu o facu la timp. Barbatul lua pistolul. Kyle privi speriat cum il indreapta spre Jesse, ce inca era ocupat cu celalalt barbat.
-JESSE! Jesse se intoarse in acelasi timp in care pistolul de descarca. Pentru un moment privirea lui se incrucisa cu cea a lui Kyle, inainte ca trupul sau sa cada nemiscat la pamant.
-NU! JESSE!
Barbatul cu care se luptase Jesse isi trase sufletul si incepu sa rada.
-Era timpul sa faci ceva. Se apleca si privi trupul cazut. Bine tintit. Drept in inima.
Barbatul ce avea pistolul scuipa intr-o parte dezgustat.
-Scapa de el. Eu il sun pe sefu’ sa vad ce fac cu astalalt. Isi intoarse privirea aspra spre Kyle, ce inca nu-si luase ochii de la trupul lui Jesse.
-L-ai omorat...
-Si daca nu te comporti cum trebuie, tu vei urma...zise, inainte de a iesi din incapere.
*
Blake se arunca obosit in scaunul sau de la birou. Nu vroia decat sa ajunga acasa si sa doarma. Isi verifica telefonul, insa cand vazu ca nu are niciun mesaj de la Jesse il arunca inapoi pe birou. Se intreba daca totul a mers bine intre el si tatal lui si spera ca Jesse se va intoarce repede acasa. Se uita la ceas. Mai avea jumatate de ora pana sa iasa din tura. Nu mai avea niciun pacient si nicio vizita de facut, asa ca putea sa petreaca restul timpului in birou. Lua telecomanda si aprinse televizorul pe care il puse acolo in urmacu cateva zile, la insistentele colegului sau Daniel. Trecu de la un program la altul pana cand un reportaj ii atrase atentia. Nu era ora stirilor inca, insa reporterii ziceau ca stirea este una de maxima importanta. Dadu sonorul mai tare si asculta.
Astazi, in jurul orelor 3 dimineata, in urma unui apel anonim, politia a descoperit la docul 5 trupul nesufletit a unui tanar ce pare a fi fost impuscat in piept. Identitate lui nu a fost inca confirmata, insa, pe baza infromatiilor primite de la apelantul anonim, politia crede ca tanarul este nimeni altul decat Jesse Rosson, fost reporter pentru BBC si actual director executiv al Grupului Newcrest. Surse din politie nu confirma, nici infirma nimic, insa...
Blake scapa telecomanda din mana si privi inmarmurit cum niste oameni in uniforme transportau trupul inchis intr-un sac de plastic spre ambulanta...
Nu, asta nu putea sa se intample! Ala nu avea cum sa fie Jesse! Nu-i asa?
Blake forma numarul lui Ray. Telefonul nu suna nici macar o data, pana cand acesta sa raspunda.
-Ray...
-Vad. Ma uit, zise acesta fara nicio alta introducere. Jesse nu e aici.
-Atunci...?
-Nu stiu...Dumnezeule, Blake. Chiar, nu stiu.
Stia sa recunoasca o situatie urgenta cand o vedea. De asemenea, stia prea bine cum este definita o problema grava. O problema cu adevarat grava...asa cum era acesta. Jesse se imbraca repede-nici el nu stia exact cu ce- iesi din camera, trantind usa in urma lui si cobori aproape in fuga cele cateva scari ce desparteau primul etaj al casei impozante de partier. Ajuns in living, se uita in jur dezorientat si se intreba daca mai trebuia sa ia ceva, insa, dupa ce facu un scurt inventar mental al tuturor obiectelor cu care venise si il compara cu lista aproape goala a obiectele de care ar putea sa aiba nevoie, isi dadu seama ca nu-i lipseste nimic. Imbracat era, telefonul si portofelul erau prezente la el in buzunar si era aproape sigur ca nu-i lipsea niciun act-nu-si aducea aminte sa le fi scos din portofel cand ajunse acolo, dar, doar ca sa fie sigur, scoase portofelul, il deschise si isi mai controla inca o data pasaportul, buletinul, cardurile si banii. Rasufla usurat cand vazu ca toate sunt acolo. Inchise portofelul si-l baga inapoi in buzuarul de la blugi, apoi se intoarse pe calcaie si se indrepta spre iesire. Insa, lumina lunii nu fusese suficienta ca sa-l ajute sa vada mai mult decat contururile pieselor de mobilier, asa ca Jesse se trezi impiedicandu-se de cel mai mic si cel mai nelalocul lui scaun din toata incaperea. Acesta se rostogoli si produse in zgomot atat de mare incat Jesse putea sa jure ca a trezit si vecinii ce se aflau la mai mult de jumatate de mila departare.
-Cine naiba a pus chestia aia aici? Zise Jesse, aplecandu-se si masandu-si laba piciorului. Fix de asta mai avea nevoie, de o vanataie. Era mai mult ca sigur ca pana la sfarsitul saptamanii, va avea mai mult de o simpla vanataie.
-Una dintre menajere l-a adus dupa ce v-ati dus voi sa va culcati. Lui Maddy ii place scaunul ala, Dumnezeu stie de ce, se auzi o voce usor amuzata din spatele sau. Jesse tresari si se intoarse. Tatal sau statea in penumbra intr-unul dintre fotolii, fuma o tigara si bea ceva dintr-o sticluta metalica.
-Nu cred ca alea iti fac bine. Jesse uita pe moment de nelinisti si de frustrare si se apropie de tatal sau. Ii lua tigara si o stinse, apoi sticla si o duse la nas mirosind lichidul. Clipi cand simit mirosul intepator al alcoolului si ofta.
-In momentul asta nici rau nu-mi fac. Barbatul ii facu semn cu capul. I-a si tu o gura. Pari sa ai nevoie.
Jesse se conforma, chiar daca nu era adeptul unor bauturi atat de tari. Dupa o singura inghititura, simti ca gatlejul ii ia foc, insa imediat simti cum acel foc se transforma intr-o caldura placuta, care i se propaga in stomac, apoi in membre. Fara sa vrea zambi, simtindu-se dintr-o data mult mai relaxat de cat fusese in ultimile zile.
-Ti-am spus ca o sa te ajute.
-Merci. Jesse dori sa-i dea sticla inapoi, insa barbatul dadu din cap.
-Pastreaz-o. Pari sa ai mai multa nevoie de ea decat mine.
-Multumesc. Jesse tacu un moment nestiind ce sa mai zica. Trebuia sa plece, altfel nu va mai avea cu ce ajunga in L.A., insa vroia sa mai ramana macar cateva clipe. Niciodata nu stiuse cum sa-si ia ramas bun de la cineva.
-Fugi. Daca te grabesti asa, insemna ca ai un avion de prins.
-Tata, eu...incepu Jesse ezitand, eu...
-Ai grija, fiule. Nu stiu de ce, dar necazurile se tin scai de tine. Doar…ai grija.
Da, nu aveau nevoie de cuvinte de adio. Niciunul dintre ei nu erau genul care sa reuseasca sa-si ia la revedere. Nu trebuiau sa se prefaca, sa-si zambeasca si sa promita ca se vor revedea in curand. Nu trebuiau sa minta. Amandoi stiau ca asta urma sa fie ultima lor conversatie.
Cei doi barbati se privira in ochi si isi zambira. Nu erau zambete vagi, nici umbrite de melancoile, dar nici pline de bucurie. Erau zambetele unor oameni ce erau obisnuiti sa priveasca adevarul in fata si sa-l accepte.
-Asa voi face, zise Jesse, inchizand sticla si punand-o in buzunarul interior al gecii subtiri, apoi se intoarse si iesi din casa. Ajuns in strada opri primul taxi pe care il gasi si pleca spre aeroport. Pe tot parcursul drumului isi verifica ceasul si telefonul ca sa se asigure, pe de-o parte ca va ajunge la timp, iar pe partea cealalta, daca a primit sau nu vreun mesaj important. A ajuns la aeroport in ultimul moment, insa a reusit sa se imbarce fara nicio problema si, in mai putin de 5 ore, multumita curselor Concordia, se trezi asteptand pe aeroportul din L.A. Locul era la fel de aglomerat ca de obicei, asa ca se multumi sa se sprijini de unul dintre peretii de sticla si sa priveasca multimea de oameni ce trecea prin controale, sperand ca va vedea pe cineva care sa-i atraga atentia. Era mai mult ca sigur ca Philippe va fi cel ce il va intampina. Ar fi fost mult prea nechibzuit din partea lui, insa spera ca nu va avea de-a face cu un complet necunoscut. Din experientele sale anterioare stia ca cei din IBA erau foarte suspiciosi, iar el nu avea nici timpul, nici rabdare de a o lua de la capat cu intrebarile puse sub forma unui interogatoriu, de privirile arogante sau de controalele ferme de care nu scapase niciodata pana atunci.
Isi trecu frustrat mana prin par. Ura sa fie in nestiinta de cauza. Ce naiba se intampla acolo? Ce naiba facuse Philippe? De ce ii lasase sa creada ca e mort ? Si ce legatura avea Kyle cu toate astea ?
-Rosson…
Jesse tresari si injura in gand. Trebuia sa fie mai atent. De ce avea impresia ca toata lumea il ia pe nepregatite in ultima vreme? Ah, da! Pentru ca era adevarat! Se intoarse si aproape se lovi de barbatul ce il privea incruntat. Jesse ofta. Mda, trebuia sa se astepte la asta. Singurul din nenorocita aia de agentie care nu avea pic de incredere in el. Si cand se asteptase ca ziua aceea sa nu se mai inrautateasca!
-Gabriel, zise Jesse in semn de salut.
-Sa mergem, esti asteptat.
Jesse se conforma si il urma fara sa mai zica nimic. Nu-l cunostea pe Gabriel foarte bine. Nu-l vazuse decat o data in urma cu cativa ani cand unul dintre reportajele lui se incrucisase cu una dintre misiunile IBA-ului, insa acele cateva ore petrecute impreuna fusesera indeajuns ca sa-si dea seama ca barbatul din fata sa nu era un tip foarte sociabil sau placut...sau empatic. Gabriel era un soldat. Nimic mai mult, nimic mai putin. Respecta ordinele fara sa puna intrebari, fara mustrari de constiinta, fara prea multe complicatii.
Iesira de pe aeroport. In fata ii astepta o dubita. Gabriel deschise usa si astepta ca Jesse sa urce. Imediat ce se gasira amandoi inauntru, usile se inchisera si dubita se puse in miscare.
-Ai de gand sa-mi spui ce mama naibii se intampla? Jesse nu incerca sa-si ascunda frustrarea din voce, nici nelinistea. Nu vroia sa fie dragut. Nu vroia decat raspunsuri.
Gabriel ii puse in brate un dosar.
-Tot ce vrei sa sti e acolo, asa ca nu pune intrebari inutile.
Jesse se incrunta. Nu raspunse provocarii, chiar daca ar fi vrut sa o faca. Deschise dosarul si incepu sa citeasca.
Cand termina isi ridica ochii din foi. Privirea lui se incrucisa cu cea a lui Gabriel si Jesse putu sa vada, dincolo de aroganta si de hotarare si ingrijorare. Nu era de acord cu ceea ce facuse Philippe, dar acum intelegea...la fel de bine cum intelege ca daca nu actionau cu atentie, asta urma sa fie sfarsitul lor, a tuturor.
-Bine. Am de gand sa fac ce-mi cereti. Insa, dupa ce eu fac ceea ce vreti voi sa fac, vreau sa aveti grija de Kyle. Il vreau in siguranta. Ray a pierdut deja prea mult din cauza IBA-ului.
Gabriel ii sustinu privirea, dar tacu. Jesse lua asta ca un accept. Dori sa mai zica ceva, insa dubita se opri si usile se deschisera din exterior. Jesse clipi din cauza luminii de afara, insa imediat ce ochii i se obisnuira cu ea, putu sa-l vada.
Statea nonsalant langa masina cu un zambet pe chip, care nu prea se potrivea cu privirea scrutatoare, mult mai aspra decat si-o aminte Jesse.
Jesse se dadu jos primul. Gabriel il urma, insa se indeparta de ei, mergand in fata sa discute cu soferul. Jesse si Phillipe se privira tacuti pret de cateva momente, pana cand, intr-un final, barbatul din urma se hotari sa sparga tacerea.
-A trecut ceva timp...
Insa nu apuca sa termine ce avea de zis, cand pumnul lui Jesse facu contact cu falca lui. Se dadu in spate cu cativa pasi, incercand sa-si recapete echilibrul. Scuipa sangele ce i se adunase in gura din cauza buzei ce ii crapa si zambi.
-Okay, cred ca meritam asta...
-Ai merita mai mult decat atat, dar acum nu avem timp. Jesse ii intinse mana. Philiipe o apuca fara sa ezite si i-o stranse.
-Nu-mi voi cere scuze pentru ce s-a intamplat.
-Nu mie trebuie sa-mi ceri scuze si sincer, nici nu ma astept sa o faci. Nu e genul tau. Dar vom discuta despre asta mai tarziu. Acum avem lucruri mai importante de facut.
Philippe il aproba si ii facu semn sa-l urmeze in cladirea modesta de peste drum. Gabriel cerceta cu privirea imprejurarile, asigurandu-se ca nimeni nui urmarea, apoi ii urma pe cei doi barbati ce disparura dincolo de usile cladirii...
*
Kyle se trezi din cauza urletelor. Incerca sa-si deschida ochii, insa aproape imediat durerea surda ii exploda din nou in ceafa. Ii inchise la loc si trase adanc aer in piept, insa nu reusi sa-si inabuse un geamat sonor. Urletele incetara. Kyle nu fusese nevoit sa-si deschida ochii pentru a-i vedea. Le auzea pasii apropiindu-se. Inghiti in sec si incerca sa stea nemiscat. Inima ii batea atat de tare in piept incat credea ca si ei o pot auzi. Simtea ca il trece naduseala. Ii era frica. La dracu! Ii era cu adevarat frica.
-Se pare ca-si revine, auzi vocea unui dintre ei. Nu era foarte de parte. Suna-l pe sefu’ si intreaba-l ce facem cu el.
-Cum adica ce facem cu el?! Se auzi o a doua vocea, mai nervoasa decat prima. Trebuie sa ne zica ce naiba a facut cu informatiile alea. Nu erau la el! Daca nu punem mana pe ele, o sa ajunge noi mancare pentru pesti.
-Daca a reusit sa le dea altcuiva, va trebui sa aflam cui. Informatiile alea nu pot circula. Sefu’ a zis sa facem tot ce este necesar, apoi sa scapam de dovezi. Indiferent cum...
In ciuda caldurii sufocante, Kyle simti ca-i ingheata sangele in vene. Indiferent cum nu suna prea bine. De fapt, nu suna bine deloc, cel putin pentru el. Macar informatiile erau in siguranta. Vor ajunge la Ray. Stia asta. Probabil posta nu fusese o varianta prea inspirata, dar era singura pe care putuse conta. Cd-ul va ajunge la Ray, iar barbatul va afla totul: despre Philippe, despre IBA, planurile lui Duncan si oamenii cu care acesta s-a incurcat. Si pentru ca informatiile fusesera transmise prin posta, cazul va fi considerat federal si FBI-ul se va implica. Ei vor avea grija ca Ray sa fie in siguranta. Daca va fi nevoie, il vor proteja. Trebuia sa creada asta, daca vroia sa-si pastreze sanatatea mintala intacta.
Incerca din nou sa stea nemiscat, insa un nou junghi in ceafa il facu sa geama. Barbatii il auzira si pe acesta. Incetara discutiile. Kyle mai incerca o data sa-si deschida ochii. Aproape reusi cand simti lovitura din stomac. Icni si incepu sa tuseasca. Incerca sa se miste, sa se ridice de jos, insa abia atunci isi dadu seama ca are mainile legate. Aia explica de ce nu si le simtea. Cine stie cat statuse in pozitia aia.
-‘Neata, pustiule! Ne gandeam ca nu te vei mai trezi, zise unul dintre barbati, in timp ce se lasa pe vine langa el. Il prinse de par si ii ridica capul in asa fel incat privirile lor se incrucisara. Barbatul ii zambi, insa Kyle ramase impasibil.
-Vrem sa stim ce ai facut cu informatiile pe care le-ai gasit, zise barbatul numarul doi.
Kyle nu-i raspunse. Continua sa-l priveasca pe cel ce ii tragea capul in jos.
-Chiar nu vrei sa zici nimic? Ar fi pacat sa-ti stricam fata ta asta frumoasa de fetita.
Kyle il scuipa.
-Du-te dracu’! ii zise pe un ton marait si se incrunta. Habar n-am despre ce informatii vorbesti ! Mi-ai dat in cap si m-ai luat de pe strada. De unde naiba vrei sa stiu ce ceva?! Urla Kyle cu ultima farama de curaj pe care o mai avea in el, ignorandu-si instinctul de autoconservare care ii spunea sa marturiseasca totul si sa spere ca il vor lasa sa plece. Insa el stia adevarul. NU il vor lasa sa plece. Indiferent daca le va zice ceva sau nu. Si lasand asta la o parte, nimeni nu stia ca lipseste. Nimeni nu-l va cauta. Nu avea rost sa spere. Trebuia doar sa reziste pana cand Cd-ul ala va ajunge la Ray. Si exact asta avea de gand sa faca.
Barbatul ii dadu drumul, doar pentru a-l lovi cu pumnul peste fata. Kyle cazu pe podea cu fata in jos, insa nu apuca sa-si traga rasuflarea cand simti o noua lovitura, de acesta data in coaste. Isi incovoie trupul, dar cu mainile legate la spate nu avea prea multe posibilitati de miscare. Unul dintre barbati il lovi de cateva ori peste fata, in timp ce celalalt continua sa-l loveasca cu picioarul in stomac, pana cand Kyle simti ca i se intuneca privirea. Insa atunci barbatii se oprira. Unul dintre ei il prinde de gulerul tricoului si il ridica de pe jos.
-Ti-a ajuns? Sau mai vrei?
-Ma gandeam ca puteti...mai mult. Vocea lui Kyle nu era mai mult decat o soapta. Unul dintre ochi incepuse deja sa se umfle, pielea din jurul sau incepand sa prinda o nuanta rosiatica. Kyle incerca sa traga aer in piept, dar simtea ca intreag sa cutie toracica ii luase foc. Inghiti in sec si incerca sa zambeasca, insa barbatul i-o lua inainte si il tranti cu spatele de cel mai apropiat perete.
Kyle expira tot aerul din plamani, apoi se ineca. Barbatul ii dadu drumul, lasandu-i trupul sa alunece usor de-a lungul peretelui, pana cand se izbi de podeau rece si plina de praf.
-Lasa-l un pic sa-si revina. Nu are rost sa bati o persoana inconstienta.
Asta fusese ultimul lucru pe care Kyle il auzi inainte ca intunericul sa-l revendice.
*
Intins pe burta si cu binlocul la ochi, Jesse incerca sa evalueze situatia, intrebandu-se pentru a mia oara cum de ajunsese din nou sa faca ceea ce facea. Renuntase la viata asta sau, cel putin, credea ca o facuse. Se pare, insa ca unii nu erau de aceeasi parare.
-Vad trei paznici, zise incet in microfonul pe care il avea agatat de haina. Inarmati, aduga imediat.
-Inregistrat. Inainteaza cu grija, Alfa1.
-Inregistrat, baza.
Jesse isi plimba privirea de la cei trei barbati ce patrulau discret in jurul cladirii, la usile mari ce erau inchise si apoi la geamurile laterale. Potrivit planului pe care il citise mai devreme, undeva in spate se afla o alta usa, folosita de obicei pentru aprovizionarea consumabilelor. Pe acolo ar fi putut sa intre, fara sa fie detectat.
-Jesse...
Vocea lui Philippe se auzea clar in casti. Parea putin ingrijorata, ceea ce nu era de mirare, avand in vedere ce vroiau sa faca.
-Ce e? Sunt ocupat.
-Avem un agent la sud-sud-est de tine, pe cel mai inalt acoperis. Ii va elimina pe cei trei, dar imediat ce vei fi inauntru, va trebui sa te descurci singur. Agentul de va retrage. Dupa ce agiti apele, eu si Gabriel ne vom ocupa de restul.
-Chiar crezi ca va fi atat de simplu? Jesse lasa binoculul de o parte si se ridica, inaintand cu grija de-a lungul acoperisului plat al cladirii pe care se afla in asa fel incat sa nu fie vazut.
-Daca ar fi fost simplu, eu nuas fi murit acum 6 luni. Ai grija.
-Tot timpul.
Philippe tacu. Jesse cobora de pe acoperis folosindu-se de un set de scari care, banuia el, fusesera puse acolo pentru personalul auxiliar. Imediat ce ajunse jos, dadu coltul cladirii si astepta semnaulul lui Philippe.
-Stai, stai, inca nu, se auzi vocea incordata a acestuia in casti. Jesse trase adanc aer in piept si astepta. Trebuia sa aiba incredere in Philippe. Facusera o treaba destul de buna, urmarindu-i pe cei care il rapisera pe Kyle. Trebuia sa aiba incredere ca il vor si scoate de acolo in viata.
-Acum! Ai liber, Alfa1. Porneste.
Jesse nu mai statu pe ganduri. Alerga de-a lungul cladirii, apoi se opri o clipa pentru a se asigura ca nu mai e nimeni prin preajma, dupa care strabatu distanta de 100 de metrii ce despartea cladirea pe care statuse el de depozitul unde stia ca il tineau pe Kyle. Trecu prin dreptul primului paznic, a carui corp era intins pe jos intr-o balta de sange. Nu il privi. Nu avea nevoie sa vada asta. Vazuse prea multe imagini de genul acela pe vremea cand era reporter. Isi lipi trupul de perete, continuand sa inainteze. Cand ajunse in dreptul usii, incerca sa o deschida. Era inchisa. Se astepta la asta. Scoase doua ustensile mici din buzunar si le baga in yala ruginita. Le misca cu grija pana cand auzi un click.
-Alfa1 intra inauntru, spoti in microfon.
-Receptionat. Bafta Alfa1.
Jesse deschise usa si intra. Inauntru era intuneric, dar nici nu era de mirare avand in vedere ca si putinele geamuri existente, erau vopsite. Inainta cu grija si se ascunde dupa niste cutii de lemn. Asculta. De undeva din fata se auzeau niste voci. Potrivit informatiile pe care le primise de la Philippe, inauntru trebuiau sa fie doi barbati inafara de Kyle.
-Inca nu spune nimic !
Vocea parea nervoasa. Aproape urla. Jesse mai inainta cativa pasi, avand grija sa nu se impiedice sau sa darame ceva.
-Incep sa cred ca nu stie nimic, se auzi aceeasi voce. Daca stia, ne spune pana acum. O pauza.
Jesse ghici ca vorbeste la telefon. Probabil cu cel ce daduse ordin ca Kyle sa fie prins. Asculta in continuare.
-Facem asta de aproape o zi. Sefu’ iti zic eu, nu stie nimic ! In plus, in curand nu va mai fi in stare sa vorbeasca nici sa vrea. Barbatul incepu sa rada.
Jesse isi simti trupul incordandu-se. Asta nu era prea bine. Se uita in jur. Kyle trebuia sa fie unde pe acolo. Schitele cladirii aratau ca exista doua incaperi mai mici, inafara de incaperea de depozitare propriu-zisa. Daca barbatii erau acolo, Kyle trebuia sa fie in camera ce se afla in cealalta parte a depozitului.
Jesse se intoarse spre drepta si continua sa mearga incet pe langa cutii pana cand ochii i se obisnuira cu intunericul si deveni capabil sa distinga lucrurile din jurul sau. Cand ajunse in locul unde banuia ca trebuie sa existe o incapere isi dadu seama ca acesta nu era despartita de restul depozitului printr-o usa. Intra inauntru. Camera era goala. Isi plimba privirea de-a lungul peretilor, pana cand vazu trupul mic si incovoiat ce se asemana cu o papusa din carpe rupta. Alerga spre el si se lasa in genunchi. Ii atinse umarul si il scutura.
-Kyle! Kyle!
Baiatul nu-i raspunse. Capul ce i se rezema de piept ii cazu intr-o parte. Jesse incepu sa injure. Fata lui Kyle era umflata si plina de sange. Barbatii nu glumisera deloc. Avand in vedere stricaciunile, Jesse se indoia ca baiatul mai era in stare sa vorbeasca. Dar macar respira, chiar daca o facea cu greutate. Jesse isi plimba mana pe costele lui, simtind oaselele ce incepura sa trosneasca. Nu, nu era bine deloc. Avea cel putin doua coste rupte. Dar el nu era doctor, asa ca nu putea sa fie sigur. Incerca inca o data sa-l trezeasca.
De acesta data Kyle tresari. Isi deschise ochiul ce nu il avea atat de umflat si il privi speriat pe Jesse.
-Nu...nu mai vreau...vocea i se franse aproape imediat.
-Shhh! Nu iti fac nimic. Vreau doar sa te scot de aici.
-Jesse ?
In ciuda situatie, Jesse zambi. Nu se asteptase sa-l recunoasca. Nu, avand in vedere starea in care se afla, dar se pare ca pustiul era mai rezistent decat crezuse.
-Poti sa mergi?
-Nu...nu stiu.
Jesse il prinse de dupa umeri si incerca sa-l ridice. Kyle isi lasa greutatea pe el. Isi stranse dintii, incercand sa nu urle de durere. Macar nu mai avea mainile legate, medita el, in timp ce Jesse incerca sa-l puna pe picioare. Nu-si amintea cand il dezlegasera, dar nici nu-i pasa. Nu vroia decat sa iasa de acolo.
Jesse ii trecu una dintre maini pe dupa umerii lui si incepu sa mearga. Kyle incerca sa-l urmeze, insa picioarele ii cedara si aproape cazu. Jesse insa reusi sa-l prinda la timp.
-Imi pare rau...nu cred...
-Mai, mai uite ce avem aici.
Privirile lui Jesse si a lui Kyle zburara spre locul de unde se auzi vocea. Un tremur involuntar strabatu corpul lui Kyle cand il vazu pe barbatul care incercase sa scoate informatii de la el.
-Nu asteptam musafiri.
-Stai linistit. Nu aveam de cand sa ramane la cina, raspunse Jesse pe un ton hotarat. Defapt, noi tocmai plecam. Jesse il dadu drumul lui Kyle. Acesta il prinse speriat de brat.
-Nu...prea puternic. Pleaca de aici!
Jesse ii zambi.
-Ar trebui sa-l asculti pe pusti. Stie ce zice.
Barbatul se arunca spre Jesse cu pumnii ridicati, insa acesta se feri, dandu-se intr-o parte. Barbatul se izbi de perete, apoi se intoarse , insa Jesse fu mai rapid si ii aplica o lovitura scurta peste falca si o a doua in stomac. Barbatul cazu in genunchi, tusind. Jesse profita de ocazie si il lovi in coste cu piciorul, facandu-l pe barbat sa cada la pamant.
-Nu e prea placut cand esti tu cel ce primeste bataie, nu-i asa ?
Barbatul isi ridica capul. Buzele i se miscara, dar inainte ca orice cuvant sa se faca auzit, ochii i se marira, apoi se inchisera instantaneu. Jesse isi ridica privirea spre Kyle, ce statea inca cu bucata de scandura de pe care se scurgea un firisor subtire de sange in mana.
-Buna lovitura.
-O merita, ii raspunse Kyle si incerca sa zambeasca. Arunca scandura in laturi. Jesse dori sa-l apuce de brat, insa auzi alti pasi in spatele sau.
-La dracu! Nu avem nevoie de asta !
Barbatul numarul doi aparu aproape imediat, insa, spre deosebire de primul, acesta avea un pistol si parea capabil sa-l foloseasca. Jesse injura printre dinti. Barbatul arunca o singura privire spre colegul sau ce era prabusit la pamant si trase piedica pistolului.
-Nu veti scap vii de aici.
Jesse stia ca nu are incotro. Intr-o fractiune desecunda se repezi spre el. Ii prinse mana in care avea pistolul i-o suci. Barbatul, luat prin surprindere, urla de durere. Scapa pistolul din mana, care aluneca pe podea. Barbatul il lovi pe Jesse peste fata, insa fu la randul sau lovit. Cei doi de impiedicara in propriile lor picioare si cazura unul peste altul pe podeaua plina de praf. Jesse reusi sa-l prinda pe barbat de camasa si il tranti cu putere de podea sperand ca isi va pierde cunostiinta. Insa nu avusese noroc. Barbatul ii desclesta mainile si il impinse de pe el. Jesse cazu pe spate. Nu reusi sa se fereasca la timp de lovitura pe care o primi in piept, insa se rostogoli inainte ca piciorul agresorului sa faca contact cu stomacul sau.
Kyle vazu pistolul. Se intinse dupa el, injurand muschii ce nu vroiau sa-i asculte comenziile. Praful de pe jos se ridica in aer. Incepu sa tuseasca. Respirat se transforma intr-o adevarata corvoada. Inca un pic si urma sa-l prinda. Insa, cand mana lui se afla la doar cativa centimetrii de pistol, simti cum cineva il trage de picior. Isi intoarse privirea speriat. Barbatul pe care il lovise cu scandura era constient. Ii smuci piciorul. Kyle urla, insa continua sa se lupte. Trebuia sa ajunga la pistol! Trebuia!
-Sa te ia naiba de pusti ! Barbatul il prinse de haine si il arunca de perete. Kyle ignora durerea si incerca sa se ridice, insa nu o facu la timp. Barbatul lua pistolul. Kyle privi speriat cum il indreapta spre Jesse, ce inca era ocupat cu celalalt barbat.
-JESSE! Jesse se intoarse in acelasi timp in care pistolul de descarca. Pentru un moment privirea lui se incrucisa cu cea a lui Kyle, inainte ca trupul sau sa cada nemiscat la pamant.
-NU! JESSE!
Barbatul cu care se luptase Jesse isi trase sufletul si incepu sa rada.
-Era timpul sa faci ceva. Se apleca si privi trupul cazut. Bine tintit. Drept in inima.
Barbatul ce avea pistolul scuipa intr-o parte dezgustat.
-Scapa de el. Eu il sun pe sefu’ sa vad ce fac cu astalalt. Isi intoarse privirea aspra spre Kyle, ce inca nu-si luase ochii de la trupul lui Jesse.
-L-ai omorat...
-Si daca nu te comporti cum trebuie, tu vei urma...zise, inainte de a iesi din incapere.
*
Blake se arunca obosit in scaunul sau de la birou. Nu vroia decat sa ajunga acasa si sa doarma. Isi verifica telefonul, insa cand vazu ca nu are niciun mesaj de la Jesse il arunca inapoi pe birou. Se intreba daca totul a mers bine intre el si tatal lui si spera ca Jesse se va intoarce repede acasa. Se uita la ceas. Mai avea jumatate de ora pana sa iasa din tura. Nu mai avea niciun pacient si nicio vizita de facut, asa ca putea sa petreaca restul timpului in birou. Lua telecomanda si aprinse televizorul pe care il puse acolo in urmacu cateva zile, la insistentele colegului sau Daniel. Trecu de la un program la altul pana cand un reportaj ii atrase atentia. Nu era ora stirilor inca, insa reporterii ziceau ca stirea este una de maxima importanta. Dadu sonorul mai tare si asculta.
Astazi, in jurul orelor 3 dimineata, in urma unui apel anonim, politia a descoperit la docul 5 trupul nesufletit a unui tanar ce pare a fi fost impuscat in piept. Identitate lui nu a fost inca confirmata, insa, pe baza infromatiilor primite de la apelantul anonim, politia crede ca tanarul este nimeni altul decat Jesse Rosson, fost reporter pentru BBC si actual director executiv al Grupului Newcrest. Surse din politie nu confirma, nici infirma nimic, insa...
Blake scapa telecomanda din mana si privi inmarmurit cum niste oameni in uniforme transportau trupul inchis intr-un sac de plastic spre ambulanta...
Nu, asta nu putea sa se intample! Ala nu avea cum sa fie Jesse! Nu-i asa?
Blake forma numarul lui Ray. Telefonul nu suna nici macar o data, pana cand acesta sa raspunda.
-Ray...
-Vad. Ma uit, zise acesta fara nicio alta introducere. Jesse nu e aici.
-Atunci...?
-Nu stiu...Dumnezeule, Blake. Chiar, nu stiu.
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui