[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

***

A doua zi, Jesse se trezi cu o migrena de toata frumusetea. Isi deschise ochii, injurand printre dinti decizia neinspirata luata cu o seara inainte de a se duce in cel mai apropiat bar si de a-si ineca nervii intr-o sticla mult prea scumpa de Jack.
Se ridica din pat si iesi afara din dormitor. Imediat ce patrunse in spatiul vast al bucatariei mirosul de mancare si de cafea proaspata ii invada narile. Jesse se opri si se sprijini de perete, lasandu-si privirea sa cuprinda spatele lat si musculos ce era intors spre el si, avand in vedere situatia nu-si putu reprima un zambet.
Ignorand orice altceva ce nu-l implica pe barbatul ce isi facea de lucru in bucatarie, Jesse merse spre el si ii curpinse talia cu bratele, odihnindu-si fata pe spatele sau.
Blake tresari si-si intoarse capul spre el.
-‘Neata. Nu ma gandeam ca te vei trezi atat de repede. Se apleca si il saruta scurt pe buze, inainte de a se reintoarce spre tigaia in care pregatea niste oua cu sunca. Jesse inspira adanc mirosul micului-dejun si ofta multumit.
-Miroase bine. Chiar mi-e foame. Isi duse mana la stomac pentru a intari ceea ce a zis. Poate de la tot exercitiul fizic din noapte trecuta.
Blake isi intoarse din nou capul, surase si ii facu cu ochiul complice.
-Iar eu credeam ca ai conditie fizica. Doctorul isi dadu ochii peste cap cu un gest exagerat, incercand in acelasi timp sa nu izbucneasca in ras din cauza fetei consternate pe care i-o arata Jesse.
-Conditia mea fizica e mai buna decat a ta. Jesse se incrunta pentru a rezista tentatiei de a-i scoate limba.
-Serios? Ai fi putut sa ma pacalesti...
-Iti voi demonstra.
-Cand?
-Chiar acum daca trebuie. Jesse se apropie de el, il prinse de tricou si il trase repede spre el, punandu-i stapanire pe gura, lasandu-l pe Blake fara suflare.
-As prefera daca i-ai demonstra dupa ce as pleca eu.
Jesse tresari si il indeparta repede pe Blake de langa el, apoi se intoarse in directia din care venea vocea, doar pentru a o zari pe Olivia stand linistita pe scaunul inalt al insulei din centrul bucatariei cu un castron plin ochi de cereale cu lapte si un pahar de suc de portocale in fata. Fata ii oferi ceea ce multi al numi un zambet malefic si ofta afectata.
-Cred ca e frumos sa fi indragostit.
-Olivia...
Jesse se indeparta de tot de Blake si se intinse dupa filtrul de cafea. Isi puse o ceasca plina ochi, apoi merse spre primul scaun si se arunca pe el.
-Ma gandeam eu ca ai uitat de mine.
-Nu am uitat. Credeam ca dormi inca. E devreme.
-E zece, il contrazise Olivia.
-E sambata, i-o intoarse Jesse.
-Niciodata nu ai fost o persoana matinala.
-Uite cine vorbeste.
Olivia ii scoase limba si se intoarse la cerealele ei.
-Se vede ca sunteti frati.
Amandoi isi ridicara privirile spre Blake, ce le zambi in timp ce-si ridica mainile ca si cum incerca sa se apere.
-Daca privirile voastre ar putea ucide, as fi deja mort. Scoase o farfurie din dulap si puse o cantitate generoasa de oau cu sunca pe ea, apoi o aseza in fata lui Jesse. Mananca pana nu se raceste.
Merci. Jesse scoase o furculita dintr-unul dintre sertarele insulei si se apuca sa manance in liniste.
-J....?
-Hmm?
-Il legatura cu seara trecuta...Olivia ezista un moment. Imi pare...
-Aveai dreptate, o intrerupse Jesse oprindu-se din mancat.
-Potim?! Olivia isi ridica ochii si-l pironi pe Jesse cu o privire care l-ar fi facut si pe dracul in persoana sa se ascunda.
-Am zis ca ai avut dreptate.
-Si nu puteai sa zici chestia asta inainte de a-mi pierde eu noapte simtindu-ma prost?!
-Nu.
-De ce naiba nu?
-Unde ar mai fi fost distractia ? Jesse ridica din umeri. Si ai grija la limbaj. Nu e frumos ca o domnisoara sa vorbeasca asa.
-De cand te intereseaza pe tine cum vorbesc? Olivia ridica tonul.
-De cand te afli in bucataria mea.
Olivia se intoarse spre Blake, cerandu-i mut ajutorul.
-Nu te uita la mine. Sunt de acord cu el de data asta.
-Merci, mormai fata printre dintii inclestati. Dori sa zica ceva ironic, insa, intr-un final isi dadu seama de insemnatate cuvintelor fratelui sau si se opri. Trase adanc aer in piept, incercand sa-si tempereze sperantele.
-Asta insemna ca vei merge sa vorbesti cu tata?
Jesse ofta si-si lasa furculita jos. Ridica ceasca de cafea la buze si sorbi putin din lichidul amarui inainte de a vorbi din nou.
-Nu stiu daca va dori sa ma vada, Olivia.
-Esti fiul lui. De ce sa nu vrea sa te vada?
-Lucrurile sunt…complicate. Nu e ca si cum am putea sa stergem totul cu buretele si sa o luam de la capat. Nici nu stiu daca as dori asta. Jesse lasa cana jos. Adevarul este, Olivia, zise el intr-un final, ca imi place cum stau lucrurile. Asa stiu ca nu am nicio obligatie fata de el.
-Si compania?
-Perspicace, nu-i asa? Jesse i se adresa lui Blake.
-Nici nu ma asteptam la mai putin.
-Compania e...modul in care barbatul acela a reusit sa ne tina aproape pe mine si pe Ray. Suntem constienti de asta amandoi, dar nu ne-am indepartat de tot. Cine stie? Poate pana intr-un anumit punct ne folosim de compania ca sa stabilim noi o legatura cu el.
-J...
-Aveai dreptate cand ai zis ca e tatal nostru.
-Asta insemna ca vei veni sa vorbesti cu el, nu-i asa?
-Felicitari pustoico! Ai reusit sa-mi aduci aminte ca uneori am o constiinta. Jesse chicoti si ii facu cu ochiul. Voi merge la Londra si voi incerca sa vorbesc cu el, dar nu-ti promit ca ne vom desparti in termeni mai buni decat suntem acum. Pur si simplu nu cred ca e posibil dupa atat de multe neintelegeri.
Pe fata Oliviei rasari un zambet. Fata sari jos de pe scaun si se arunca in bratele lui Jesse.
-Multumesc. Il stranse cu mainile pe dupa gat si ii depuse un sarut fugar pe obraji. Insa, aduncandu-si aminte de Blake se indeparta putin stanjenita.
-Du-te si imbraca-te, ii oferi Jesse o scapare. Vom pleca la Londra amandoi.
Olivia clipi suprinsa.
-Acum ? Azi ? Dar cum ramane cu mama si cu avionul si… ?
-Dupa ce am plecat aseara de aici, am vorbit cu Kat. De asemenea, au facut si rezervari pentru primul zbor spre Londra pentru amandoi. Jesse se uita la ceasul de pe perete. Adica pe zborul de peste doua ore. Daca as fi in locul tau m-as grabi. Daca nu esti gata in jumatate de ora, te voi lasa aici.
Olivia se incrunta putin, insa asta nu-i diminua deloc sclipirea din ochii negrii ca taciunele. Se indeparta, parca cu mai multa energie, trecu pe langa Blake si iesi afara din bucatarie in mai putinde cateva secunde. Urmatorul lucru pe care cei doi barbati il auzira fusese usa de la camaera trantindu-se si sunetul incet si difuz al unui dus.
Pentru cateva momente peste ei se lasa tacere. Jesse mai sorbi putin din cafeau ce se racise deja si se multimi sa priveasca in gol suprafata lucioasa a blatului insulei. Cel putin pana cand il simti pe Blake stand in spatele sau.
-Vei pleca pana la urma...
-E o idee proasta. Stiu...dar...
Blake se lasa in jos pana cand gura lui ajunse la nivelul urechii lui Jesse. Sufla aer cald urmarind cu interes cum pielea sensibila din spatele lobului se infioara. Zambi pentru sine inainte de o prinde intre dinti si musa usor. Jesse gemu printre buzele intredeschise si se sprijini cu spatele de pieptul sau.
-Cred ca e o idee buna sa mergi, ii sopti Blake pe acel ton jos, ce il trnasforma pe Jesse intr-un pachet de emotii.
-Daca o sa mai faci o data chestia asta, voi anula biletele, te voi trage dupa mine in camera si niciunul dintre noi nu va ajunge niciunde pana luni dimineata.
-Oricat de tentant ar suna, sti ca nu poti sa faci asta. Blake isi strecura mana pe sub barbia lui si o intoarse spre el. II trasa buzele cu limba pana cand Jesse si le deschise de buna voie, dandu-i lui accesul pe care il cerea. Blake gemu si se apropie si mai mult de el cand simti ca Jesse nu are de gand doar sa se bucure de mica atentie pe care i-o acorda. Limbile lor se intalnira la jumatatea drumului, incepand o adevarata lupta pentru dominatie. Jesse se intoarse de tot si-si trecu bratele pe dupa gatul lui Blake, lasandu-si degetele sa se joace in parul blond si scurt de pe ceafa. Sunetul scos de Blake nu parea sa indice altceva decat pura satisfactie masculina.
-Jesse, daca nu te opresti te voi duce eu in camera!
Ca raspuns la amentare, Jesse isi cobora una dintre maini si o lasa sa alunece in jos pana cand atinse o zona extrem de fierbinte.
-Nu cred ca m-as impotrivi prea mult, domnule doctor.
Blake tocmai se pregatea s ail ridice de pe scaun, cand voce ape jumatate amuzata, pe jumatate resemnata a Oliviei se auzi din dreptul intrarii.
-Nu va pot lasa nici pentru cinci minute singuri, nu-i asa?!

*

-Pentru a suta oara, ma simt perfect!. Nu am nevoie de o dadaca!
Kyle incerca sa se ridice din pat, insa bratele puternice ale lui Rayland ii inconjurara talia ingusta si il trasera inapoi. Kyle incerca sa se impotriveasca, dar renunta repede, fiind atras de caldura trupului celuilalt barbat. Apoi, aproape imediat ii simti buzele pe baza gatului sau si nu isi putut inabusi un oftat. Se lasa moale peste perne si isi inchise ochii multumit.
-Nu joci deloc corect, mormai cand Rayland se departa un pic de el si se rezema in cot in asa fel incat din pozitia in care era reusea sa-l vada pe Kyle in intregime.
-Cine a zis ca vreau sa joc corect?
Rayland ii zambi, inainte de a se apleca si de a-i prinde buzele intr-un sarut patimas, care nu mai ascundea emotiile puternice ce ii rascoleau sufeltul. Kyle, la fel cum facuse in ultimele zile, se agata de el si se bucura de micii fiori pe care ajunsese sa-i cunoasca foarte bine de cand isi racapatase cunostiinta.
-Nu pot ramane si azi in pat. Lumea o sa inceapa sa puna intrebari.
-Si eu voi ramane in pat.
-Exact la asta ma refer. Chiar vrei ca viata noastra intima sa se transforme intr-un pariu?
-Daca exista un pariu, atunci eu as fi stiut de el pana acum.
Kyle isi scutura capul, stiind ca orice ar fi zis, nu ar fi fost in stare sa-l convinga pe Rayland sa-l lase sa se ridice.
Stia ca ii vroia binele si mai stia si ca trebuie sa se odihneasca, dar avea ciudata impresie ca Ray profita mult prea mult de situatie si ca se distra prea mult pe seama lui. Nu se plangea. Ii placea sa-l aiba pe Rayland aproape, ii place atentia pe care i-o acorda, insa...ei bine, nu erau in L.A. Erau in Texas, in aceeasi casa cu parintii lui Ray si oricat de deschisi la minte ar fi fost amandoi, Kyle nu se simtea in largul lui facand ceea ce facea la doar cativa pasi de dormitorul celuilalt cuplu.
Ofta din nou.
-Ce s-a intamplat? Te doare ceva? Il intreba Ray ingrijorat.
-Nimic. Ma simt perfect. Ma gandeam doar...
-La ce?
Ray se apleca si incepu sa sarute pielea sensibila a gatului, lasandu-si buzele si limba sa guste mici portiuni de piele ce imediat ce inrosea din cauza contactului intim.
Kyle gemu.
Ray se opri si-si ridica privirea spre el. Baiatul inca avea ochii inchisi. Isi tinea capul intr-o parte pentru a-i oferi lui Rayland un acces mai bun. Parul ravasit era imprastiat peste asternutul alb al pernei, incadrandu-i perfect trasaturile delicate, aproape feminine ale fetei mici si inrosite.
-La asta, mormai Kyle intr-un final.
-Nu-ti place?
Ray isi incepu din nou atacul intim, insa de data asta cobori mai jos, spre pieptul dezvelit si se opri in dreptul celor doi nuri, care se intarira imediat ce sufla aer cald pe ei. Kyle isi arcui instinctiv spatele, lasandu-si capul pe spate.
-Mhhmm...
-Sa iau asta ca pe un da?
Ray observa cum Kyle se agata cu mainile de cearceaful fin de matasea si cum strangea de el ca si cum ar fi vrut sa-l rupa. Nu-i placea sa recunoasca, dar asta il facea sa se simta al naibii de puternic si, pentru a suta oara in ultimile zile realiza ca acest baiat salbatic ii apartinea in totalitate. Kyle il iubea. Nu era de nimic mai sigur decat de asta.
-Te iubesc.
Kyle isi deschise ochii si il privi printre gene. Un zambet plin de dragoste si de caldura i se ivi pe fata.
-Nu cred ca o sa ma satur vreodata sa aud asta de la tine.
-Foarte bine, pentru am de gand sa o repet de acum incolo in fiecare zi. Ray reveni la buzele lui Kyle. Le trasa conturul cu limba, indemnandu-l pe Kyle sa-si deschida gura si sa-l primeasca asa cum se cuvine. Kyle se lasa in voia lui. Isi intredeschise buzele si-l lasa sa-l patrunda. Cand ii simti gustul si dulceata, se cutremura. Mainile sale parasira cearceaful mototolit si se agatara de umerii mari a lui Ray, unghile infingandu-se adanc in carnea incinsa.
Ray tresari si gemu.
-Cred ca am prins o pisica la mine in pat!
Kyle incepu sa rada.
-Nu orice fel de pisica. Una al naibii de lipicioasa.
-Una al naibii de doritoare, as zice eu, il completa Rayland.
-Si aia. Kyle ridica di umeri. Poti sa ma invinovatesti? Ai reusit sa ma seduci.
Rayland isi apropie capul de al sau, lasand fruntile lor sa se atinga.
-Nu, Kyle, tu m-ai sedus pe mine, ii zise serios, inainte de a relua sarutul pe care il oprise. Insa, de aceasta data mai dur, mai pasional, lasandu-l pe Kyle fara suflare. Cand se indeparta a doua oara, observa ca buzele baiatului erau aproape vinete si umflate din cauza atentiei care le-o acordase. Kyle nu parea deranjat, Ci, din contra, parea a cere mai mult. Isi intinse bratele spre Rayland si il trase inapoi peste el.
-Iar vrei sa fugi? Abia am inceput...
-Nimfoman...
-Si cine e vinovat pentru asta?!
Ray se prefacu ca nu-l aude.
Kyle incepu sa rada. Si-ar fi dorit ca acea dimineata sa nu se mai termine niciodata. Ii placeau momentele astea, cand nimeni si nimic nu conta mai mult decat ei doi si timpul pe care il petreceau impreuna.
Insa cum nimic bun nu tinea o vesnicie, sunetul ascutit al unui telefon se auzi de undeva din directia opusa patului. Rayland nu-i acorda atentie, continuand sa-l mangaie pe Kyle pana cand acesta simti ca-si pierde si putinul bun simt pe care il mai aveam.
Dar telefonul continua sa sune, si, cu trecerea secundelor, sunetul devenea din ce in ce mai strident si mai enervant.
Rayland isi ridica capul si se incrunta.
-Urasc chestia aia.
Kyle isi deschise ochii. Respira o dat adanc, incercand sa-si calmeze pulsul ce-i bubuia in urechi.
-Nu ai de gand sa raspunzi? Poate e ceva importat.
-Nu e mai important decat ce fac acum.
Ray se apleca din nou spre el, insa Kyle il impinse.
-Raspunde. Suna de ceva vreme. Daca nu ar fi fost important, nu ar fi insistat atat de mult.
Rayland mormai ceva neinteligibil, insa se ridica din pat si se indrepta spre masuta ce era lipida de perete. Sprancenele aproape i se impreunara cand vazu cine e apelantul. Raspunse.
-Ce s-a intamplat, Jesse?
Chiar daca incercase sa-si mascheze frustrarea din voce, esua lamentabil.
-Am intrerupt ceva?
Jesse parea amuzat.
-E o intrebare capcana?
-Scuze, nu vroiam sa te deranjez in concediu, dar...
-Sunt probleme la companie?
Ray il auzi pe Jesse oftand, iar acest mic gest, de obicei nevinovat, ii facu pielea sa se infioare. Presimtea ceva rau.
-Nu mai multe decat de obicei. Ma confrunt cu ceva mai...Jesse ezita un moment, delicat, as putea spune.
-Si asta ce mama naibii vrea sa insemne?
-Olivia e aici.
Lui Ray ii trebui un minut ca sa proceseze vestea.
-Olivia, a noastra Olivia?
-Cine altcineva?
-Kat e cu ea?
-Nu, a venit singura.
-Din Franta? Intreba Ray incredul. Isi trecu greutatea pe celalalt picior, incercand sa ignore o anumita parte din el, ce incepuse sa-i pulseze incomfortabil.
-E o poveste lunga.
-Atunci, scurteaz-o. Sunt in concediu si am alte lucruri mai bune de facut decat sa ascult povesti nemuritoare.
Ray il auzi pe Jesse tragand aer adanc in piept. Pentru un moment nu se mai auzi nimic , apoi, Jesse incepu sa vorbeasca din nou.
-Batranul e bolnav. Olivia venit aici sa ma convinga sa plec la Londra si sa-l vad. E speriata. Nu crede ca mai are mult...
Ray tacu. Nu stia ce sa zica. Vestea nu venise ca un soc. Nu simtea nimic. Nici durere, nici bucurie, nici ura. Nimic. Doar indiferenta.
-Mai esti acolo?
-Da, sunt. Si...a reusit sa te convinga? Vei merge?
-Da. Cred ca am destul de multe regrete pe lista mea. Nu mai vreau inca unul.
Ray tacu din nou. Cu coada ochiului il observa pe Kyle. Baiatul se ridicase din pat si venea spre el. Parea…ingrijorat Ochii sai il priveau intrebator.
Vazand ca nu primeste niciun raspuns, Jesse continua :
-Poate, ar trebui sa vi si tu. Daca Olivia are dreptate, atunci nu cred ca vom mai avea o alta ocazie sa vorbim cu el.
-Jesse...
-Nu-mi trebui sa-mi spui nimic. Stiu ce gandesti, dar eu ma duc. Am rezervat doua bilete pentru mine si Olivia. Acum plecam spre aeroport. In cazul in care te razgandesti, o sa ne gasesti acolo pentru urmatoarele trei zile. Eu doar te-am anuntat ca sa sti.
-O sa ma gandesc.
-Bine. Jesse parea mai usurat. Imi cer scuze ca ti-am stricat concediu, dar trebuia sa sti. Ray percepu celelalte voci ce se auzeau peste a lui Jesse. Trebuie sa inchid. Vorbim alta data. Si convorbirea se intrerupse.
Ray puse telefonul inapoi pe masuta si ramase cu privirea in gol pana cand simti atingerea usoara a lui Kyle.
-Ce s-a intamplat? Pari ingrijorat. Kyle isi ridica mana si ii mangaie obrazul, facandu-l pe Ray sa-si intoarca privirea spre el.
-Tatal meu e bolnav. Se pare ca e ceva grav.
Mana lui Kyle ramase suspendata in aer pentru o secunda. Insa nu mai mult, caci Kyle se apropie de el si-i inconjura talia cu bratele, lipindu-si capul de pieptul sau.
-Imi pare rau.
-Nu eram apropiati.
-Nu conteaza. E tatal tau. Kyle isi ridica ochii spre el. Ar trebui sa mergi sa-l vezi.
-Nu e atat de simplu, zise Ray oftat.
-Familile niciodata nu sunt simple. Kyle ridica din umeri. Dar sunt ale noastre.
-Nu pot sa merg, zise Ray cu incapatanare. Am venit aici cu tine. Nu pot pur si simplu sa...
-Sunt in stare sa ajung singur in L.A. Nu mai sunt un copil.
-Dar...
-Niciun dar, il intrerupse Kyle. Du-te. E tatal tau.
-Doar cu numele, mormai Rayland pentru sine, insa Kyle il auzi si se desprinse de el.
-Nu fi incapatant. Doar cu numele sau nu, vei merge sa-l vezi !
-Kyle…tonul lui Rayland deveni in pic amenintator, insa Kyle nu-l baga in seama.
-...nu vei mai vedea sex pana cand nu te duci.
Ray tacu. Clipi o data, de doua ori, de mult mai multe ori, pana cand intelesese exact ceea ce-i spusese Kyle.
-Poftim?!
-Asa cum ai auzit. Nu mergi, nu sex. Dar daca mergi, Kyle isi flutura genele, s-ar putea sa gasesti o mica surpriza cand te intorci acasa.
Ray il privi amuzat.
-Incerci sa ma santajezi?
-Nu incerc. Reusesc. Kyle incepu sa chicoteasca. Il locul tau as incepe sa-mi fac bagajele, Ray. Surpizele nu au rabdare sa astepte. Zicand asta se intoarse pe calcaie si intra in baie.
*

Rayland era plecat de doua ore si déjà ii simtea lipsa. Kyle se aseza mai bine in leaganul mare de pe prispa casei si continua sa priveasca barbatii ce isi faceau ce lucru in tarcul din fata. Praful ridicat in aer de copitele cailor semana foarte mult cu o ceata galbene despre care citise intr-o carte SF odata, cu mult timp in urma. Kyle ofta si-si inchise ochii. II era somn. Poate ar fi fost mai bine sa se intoarca inapoi in camera si sa mai doarma putin. Cu gandul acela inca proaspat, se ridica dupa vreo 10 minute si intra in casa, inca inainte de a ajunge la capul scarilor telefonul incepu sa-i sune. Raspunse fara sa se uite la apelant.
-Da?
-Trebuie sa vorbesc cu tine, Blue, zise vocea masculina fara nicio alta introducere.
Kyle incremeni cu picioarul stang pe prima treapta si cu mana cu cealalta mana pe balustrada. Un singur om ii spune Blue.
-Seth?
-Ma bucur ca-ti mai aduci aminte de mine. Unde esti? Trebuie sa ne intalnim.
-Texas, mormai Kyle, inca nevenindu-i a crede cu cine vorbeste.
-Ce naiba cauti in Taxas?! Lasa nu conteaza. Am ceva informatii pentru tine.
-De unde sti ca am nevoie de informatii?
Vocea chicoti.
-In lumea noastra vestile circula repede. Mai ales cand te incurci cu cineva ca cei din grupul N. Barbatul facu o pauza. Deci, vrei informatiile alea sau nu?
-Le vreau.
-Atunci vorbim cand ajungi in L.A. O sa te sun.
Inchise.

Va mai amintiti de Seth?
Daca ar fi sa plasam actiunea celor doua ficuri pe o linie a timpului, momentul acesta (discutia lui Seth cu Kyle) are loc dupa terminarea actiunii ficului "Vengeful desire"
Pop si spor la citit