[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

***

Lumina soarelui il deranja. Ray deschise ochii si privi pentru cateva clipe confunz in jurul sau. Clipi de cateva ori ca sa alunge si ultimele urme de somn si se ridica din patul ce i se paruse mult prea mare si prea gol in timpul noptii. Isi intinse bratele mari incercand sa puna in circulatie sangele, apoi intra pe usa laterala in spatele careia se afla o baie micuta, multumind in gand ca mama sa avusese idea ce a renova casa in urma cu cativa ani.
Facu un dus rapid, se barbieri si reveni in dormitor. Lasa geamantanul deoparte si deschise usile dulapului. Alesese o pereche de blugi uzati si o camasa in carouri. Se imbraca si parasi camera.
Era inca devreme, medita el. Avea destul timp sa bea o cafea si sa faca o inspectie sumara a grajdurilor. Poate sa si calareasca un pic, inainte ca Kyle sa se trezeasca.
Cobora scarile si urma mirosul de cafea proaspata, dar se opri la intrare in bucatarie cand il zari pe kyle la masa cu o ceasca de cafea langa el si un ziar in mana.
Cand il auzi, baiatul isi ridica capul din paginile ziarului si ii oferi un ‘neata anemic, inainte de a-si relua cititul.
Ray intra in bucatarie si se indrepta spre filtrul de cafea. Scoase o ceasca din dulap si-si turna o cantitate generoasa din lichidul inchis la culoare. Sorbi un pic, bucurandu-se de gustul tare si amarui, inainte de a-si intoarce privirea spre Kyle.
-Ai reusit sa dormi ceva azi noapte?
-Ceva, ceva, ii raspunse baiatul inca atent l articolele din ziar. Tu? Cum ai dormit?
-Destul de bine. Ray ridica din umeri. M-am dezobisnuit de linistea de aici.
-Nu e liniste. Daca iti deschizi geamul noapte poti auzi nechezatul cailor si cantecul greierilor. Kyle lasa ziarul deoparte. E ciudat dupa toata agitatia din L.A., dar nu e neplacut.
Ray isi aseza cana pe blatul bufetului si se intinse dupa ziarul pe care il lasa Kyle jos.
-Ai gasit ceva interesant?
-Ziua recoltei. Se va tine un rodeo in oras si mai pe seara o petrecere. Primarul afirma ca asta eunul dintre cei mai buni ani din ultima decada in ceea ce priveste recolta...Cateva companii locale se afla in pragul falimentului si un senator are o avetura cu o ospatara dintr-un local din Dallas.
-Deci, sunt doar chestii obisnuite.
Ray rasfoi repede ziarul, oprindu-se la articolul despre rodeao.
-Ai fost vreodata la un rodeo?
Asta ii atrase lui Kyle atentia.
-Nu. Nu prea vezi asa ceva in L.A. Dar cred ca am vazut la televizor ceva emisiuni despre ele. De ce?
-Nu e acelasi lucru. Ray ezita un moment. Vrei sa mergem?
-Unde?
-La rodeo si la petrecere in seara asta. Nu va fi nimic pretentios, dar oamenii de aici sunt de treaba si stiu sa se distreze.
-Nu ai nevoie de o invitatia ca sa mergi la petrecere? Sau ai de gand sa dai pur si simplu buzna acolo?
-Aici toata lumea cunoaste pe toata lumea. In plus, CroSsRoadS e una dintre cele mai mari mosii din zona. Suntem invitati. Ba mai mult, suntem chiar asteptati.
-Deci, e un fel de obligatie sociala?
Ray se gandi un moment. Nu era tocmai o obligatie. Era mai mult o datorie. In parte asta a locurilor relatiile dintre oameni erau importante, iar relatia din angajator si angajat nu facea nicio exceptie. Diferenta dintre perceptia de acolo si cea din Los Angeles cu privire la politica angajarii era faptul ca in Texas angajatorul angajeaza oameni, nu cifre ce fac parte dintr-o statistica. In aceasta situatie, lucrurile nu puteau sa mearga bine decat daca angajatoru era dispus sa-si inteleaga angajatii si sa petreaca cat mai mult timp liber in compania lor. Intr-un tinut atat de aspru ca ala, relatiile se bazau pe respect reciproc si loailitate. Fara aceste doua ingrediente de baza, orice afacere devenea o epava in cel mai scurt timp. Desigur, toate astea era destul de greu de explicat unei persoane care traise toata viata intr-un mediu atat de superficial ca si Los Angelesul, unde banii, relatiile si aparentele erau pe primul loc.
-Banuiesc ca ai putea sa o numesti si asa. Deci, ai vrea sa vi cu mine?
Kyle isi duse ceasca de cafea la buze si zambi.
-Domnule Newcrest, imi dati intalnire? Flutura din gene si se aseza picioar peste picior.
Ray clipi de cateva ori, prea uimit ca sa zica ceva. Inghiti in sec. Chiar asa sunase? Ca ii dadea intalnire?
Fata ii deveni dintr-o data seriosa si toate urmele bunei dispozitii de mai devreme disparusera.
-Kyle, nu vroiam sa...
Kyle ofta. Se ridica de pe scaun si veni langa el. Il privi in ochi nestind daca ar trebui sa inceapa sa rada sau sa se enerveze.
-Glumeam. Nu e nevoie sa ma iei in serios. Stiu ca nu mi-ai da o intalnire. Nu ne nevoie sa ai atat de multa grija cand vorbesti cu mine. Nu sunt un copil. Stiu ce ti-am spus acum cateva zile. Si stiu ca si tu sti. Pur si simplu uita. Eu am facut-o deja. Nu-mi iau cuvintele inapoi, dar nici nu o sa le aduc in discutie, asa ca cel mai bine ar fi sa-mi urmezi si tu exemplul. Il lovi in joaca cu pumnul in umar, apoi se intoarse si se indrepta spre iesire. I-am promis mamei tale ca o ajut cu caii. Ne vedem mai tarziu.
Zicand acestea, disparu si il lasa pe Ray in compania unei cesti de cafea rece.


A uitat? Atat de mult ii pasa de faptul ca il iubeste incat a uitat?
Cum naiba poti sa uiti ca iubesti pe cineva? Sigur, poti sa uiti daca nu iti pasa, daca n-ai vornit serios...daca nu dai doi bani pe persoana respectiva. Dar daca il iubesti, atunci nu poti face astea!
Singurul lucru pe care il poti face e sa te gandesti incontinuu la persoana respectiva pana cand ajungi in pragul nebuniei. Pana cand crezi ca nu mai poti rezista daca nu o atingi.
Cum putuse macar sa glumeasca cu asa ceva?
Sa o lase dracu de intalnire!
Ray perie in continuare calul, nebagand in seam privirile speriate ale ajutoarelor care treceau pe langa el. De asemenea, nu observa nici faptul ca majoritatea il ocoleau in dimineata aceea. Nici nu-i pasa. Din partea lui puteau sa pastreze de tot distanta. Nu avea chef sa fie dragut cu nimeni.
-Crezi ca exagerez? Intreba Ray animalul care simtindu-i furia devenise nelinistit. Lasa peria jos si incepu sa-l mangaie pe cap. Pun pariu ca tu nu ai probleme de genul asta. Toate femelele par sa te placa. Ray privi cu coada ochiului boxele celorlalti cai si ofta.
Calul necheza si lovi usor cu unul dintre picioarele din fata pamantul.
-Da, stiu, nu trebuie sa-mi spui. Kyle nu e femela.
Calul isi scutura capul ca si cum l-ar fi aprobat.
-Crezi ca mi-ar fi mai usor sa-l inteleg daca ar fi fata?
Armasarul nu facu nicio miscare.
-Pe cine naiba incerc sa pacalesc! Daca ar fi femeie nici macar nu as sti cum sa-i vobesc. Niciodata nu am inteles femeile. Pentru o vreme am crezut ca inteleg barbatii, dar acum am dubii. Poate pur si simplu nu inteleg rasa umana. Ray ofta. Ce parere ai, SunShine?
SunShine isi lasa capul in jos si incepu sa manance din fanul pe care unul dintre ajutoare i-l puse acolo mai devreme.
-Merci ca ma bagi in seama,partenere. Nu stiu ce m-as face fara sfaturile tale. Se apleca si lua peria pe care o aruncase mai devreme si o puse in galeata de la picioarele sale. Nu-mi vine sa cred ca si calul meu ma ignora, zise cu jumatate de gura, luand galeata in mana si intorcandu-se spre locul unde tineau articolele de curatat, doar pentru a vedea patru perechi de ochi privindu-l curios.
Imediat ce vazura ca au fost depistati, barbatii se rentoarsera la datoriile lor, evitandu-i privirea.
-Perfect. O sa creada ca am innebunit.
Calul necheza si lovi cu picioarele din fata in pamant.
-Ma bucur ca esit de acord cu mine, ii raspunse Ray resemnat in timp ce se intinse dupa saua ce era asezata pe marginea staulului.

Kyle statea cocotat pe unul dintre gardurile tarcului si il privea pe Frank cum manuieste calul cu dibacie. Animalul zglobiu se impotrivi la inceput, dar pe masura ce Frank ii vorbea se linisti si incepu sa alerge in jurul sau. Parul de un cafeniu inchis stralucea in lumina puternica a soarelui de dimineata. Armasarul, ce nu avea mai mult de un an isi ridica copitele si lovea cu putere pamantul, facand praful sa se ridice in aer si sa se aseza atat pe hainele lui Frank, cat si pe cele a lui Kyle. Insa, nici unul nu pareau deranjati de perspectiva asta.
Frank, ca de obicei in timpul sesiunilor de antrenamet, nu era atent decat la ceea ce facea, iar Kyle se bucura doar de linistea din jurul sau, incercand sa in acelasi timp sa nu bage de seama privirile usor iscoditoare ce erau aruncate in dreptul sau. Stia ce gandesc oamenii. Daca Ray ii spusese adevarul si era sigur ca exact asta facuse, toata lumea stia de preferintele lui sexuale. Si avand in vedere ca el il insotise pe barbat acasa...ei bine, lui Kyle nu ii era deloc greu sa ghiceasca ce gandesc oamenii de acolo.
Pentru el nu era sfarsitul lumii. Oricum, va pleca de acolo imediat ce Ray va termina ce avea de terminat. Probabil nu ii va mai vedea niciodata, insa Ray...
Nu putea sa-l condamne pentru ca s-a pierdut cu firea in dimineata aceea. Daca felul in care era privit, putea fi considerat un indiciu, atunci toata lumea era de-a dreptul socata ca fiul patroanei lor a venit acasa cu un...copil.
In mod cert, la ora aia toata lumea facea comparatii intre el si Philipe. Frank stia asta, Helen stia asta...la fel si Ray. Kyle putea sa puna pariu ca in momentul ala Ray idi dadea pumni mentali pentru ca il adusese acolo. Poate ar fi fost mai bine sa ramana in L.A. Ar fi discutat cu Derik si l-ar fi rugat sa-l sa-l lase sa stea o vreme cu el, pana cand se hotara ce vrea sa faca mai departe. Banii nu erau o problema...din fericire. Castigase destul de bine din micile lui ilegalitati in ultimii doi ani. In plus, mama sa ii lasase prin testament o buna parte din propria ei avere. O parte de care tatal sau nu se putea atinge, indiferent ce incerca. Deci, nu-si facea probleme. Avea viitorul aranjat. Cel putin pentru o vreme.
-Ce e cu fata aia lunga?
Kyle tresari si-si ridica privirea din pamant. Frank se indrepta spre el, tinand frumosul armasar de ham, indemnandu-l sa-l urmeze. Se opri in fata lui Kyle, lega armasarul de unul dintre laturile groase ale tarcului si isi scutura pantalonii de praful ce se asezase pe ei.
-Nimic. Ma gandeam doar.
-La Rayland? Il intreba Frank fara sa se uite la el. Daca baiatul ala iti da dureri de cap, nu trebuie decat...
-Nu...nu e vorba de asa ceva, il asigura repede Kyle. Doar ca...nici eu nu stiu. Nu conteaza.
-Te deranjeaza privirile?
Kyle se uita in jurul lor parca pentru a se asigura ca nu-i spioneaza nimeni.
-N-as spune ca ma deranjeaza, dar nici nu ma simt in apele mele, recunoscu intr-un final. Am impresia ca toti astepta sa fac un pas gresit ca sa poata sa spuna cu voce tare ceea ce gandesc. Cine stie? Poate sunt paranoic, zise intr-un final si ridica mainile in sus ca si cum ar imbratisa cu toata fiinta sa aceasta afirmatie.
Frank isi spirjini piciorul stang de tarc si privi dincolo de Kyle, la oamenii ce mergeau dintr-o parte in alta si, aparent, isi vedeau de treburile lor. Baiatul era perspicace, gandi Frank, dorindu-si sa-i poata spuna ca greseste.
-Ai dreptate. In momentul asta toata lumea face comparatii intre tine si Philipe.
Kyle incepu sa rada.
-Ai fi putut sa ma minti.
-Degeaba. Nu te-ar fi ajutat cu nimic. Frank ridica din umeri.
-Si adevarul cum ma ajuta? Nu poti schimba atat de usor pararile oamenilor...si nici nu stiu daca vreau sa le schimb. Cred ca au dreptate.
-Sti ce gandesc?
-Nici nu trebuie sa stiu. Privirile lor sunt indeajuns ca sa-mi fac o idee. Sa fim seriosi, Frank, nu sunt decat o gluma in comparatie cu ce a fost si ce inca este Philipe.
-Sunteti diferiti. Nu am zis ca nu, dar asta nu insemna ca...
-Hai sa vedem, il intrerupse Kyle. Philipe a fost un fotograf si fotoreporter celebru, care a murit la datorie, iar eu...ei bine, eu nu sunt decat un pusti roscat, slabanog si plin de pistrui care a aparut dintr-o data, fara niciun motiv anume.
-Nu fi atat de dur cu tine, pustiule. Sunt sigur ca si tu ai calitatile tale. Nu poti sa fi Philipe.
-Nu sunt dur. Sunt doar realist. Si singura calitate care imi vine acum in minte, este cea ce a-l scote din sarite pe Ray la comanda.
Frank incepu sa rada.
-Aia e una dintre calitatile pe care trebuie sa le fructifici. Nu sunt multe persoane care il pot scoate din sarite pe Rayland. Si cei care reusesc, de obicei, nu stau ca sa culeaga roadele muncii lor.
Kyle pufni dispretuitor.
-Lasi!
-Defapt, cred ca ei stiu ce e aia autoconservarea.
-Frank, mi se pare mie sau tu vrei sa zici ca habar n-am ce e mai bine pentru mine?
-Cand e Ray implicat...exact asta vreau sa zic. Rayland nu e un barbat cu care sa te poti juca sau pe care sa-l poti provoca si sa scapi atat de usor.
-Crede-ma, stiu asta. Kyle sari de pe gard si se apropie de armasarul ce statea linistit langa Frank.
Ridica mana incet ca sa nu-l sperie si incepu sa-l mangaie pe cap. Calul necheza, dar nu facu nicio miscare brusca, asa ca Kyle continua sa-l dezmierde cu miscari usoare.
-Cum il cheama?
-Wild.
-Wild? De ce? Mie mi se pare destul de bland. Isi intoarse capul spre Wild. Nu-i asa, baiatule? Esti bland, nu?
Calul isi scutura capul, darn u se indeparta.
-Esti singura persoana pe care a lasat-o sa-l mangaie asa, ize Frank intr-un final. Nu incerca sa-si ascunda uimirea din glas sau din privire. E un naravas. Dar sunt sigur ca se va da pe breaza in curand.
-Mie mi se pare ok. Pot sa-l calaresc?
Frank cantari pentru cateva momente raspunsul, inainte de a se hotari ca e prea riscant.
-Nu cred ca e pregatit inca. Si nici tu nu cred ca esti. Cat de bine sti sa calaresti?
-La fel de bine ca orice baiat din Los Angeles, ii raspunse Kyle cu un zambet zugravit pe chip.
-Deci, deloc. Daca vrei sa calaresti, Angel e cea mai buna alegere pentru tine. Are 4 ani, e docila si nu o deranjeaza schimbarea.
-Iar eu sunt un incapatant ce nu stie ce e aia autoconservarea si caruia nu-i pasa nici cat negru sub unghie de ce e bine si nu si ce e sigur si ce nu. Lasa-ma sa incerc. Eu si Wild ne vom descurca, nu-i asa, baiete?
-Nu stiu ce sa zic...
-Zi da, il presa Kyle.
-Lui Ray nu o sa-i placa asta, mormai Frank cu jumatate de gura stiind ca lupta e deja pe jumatate pierduta.
-Ray nu trebuie sa afle. Kyle ii facu cu ochiul complice. Te rog, Frank!
-Pustiule, daca tu reusesti sa-l incaleci pe Wild, pun pariu ca Ray va afla in mai putin de 5 minute ce faci. Sunt destui care sa-i povesteasca.
Frank isi trecu mana prin par. O asemenea perspectiva nu-l incanta. Si el se numara printre cei ce faceau cale intoarsa cand erau pusi in situatia de a se confruntacu adevaratul Rayland Newcrest.
-Daca va afla, o sa ma descurc eu cumva cu el. O sa iau intreaga vina asupra mea. Promit.
-Bine, fie, dar numai un pic. Nu vreau sa-mi asum mai multe riscuri decat pot duce.
Frank dezlega calul si il indruma spre centrul tarcului. Kyle il urma tacut. Cand ajunsera in mijloc, Frank intinse mana spre Kyle.
-Sa nu nu-l bruschezi. Incerca sa simti in ce directie vrea sa mearga. Indruma-l, dar nu apela la prea multa forta. Wild e independent. Nu va aprecia incercarile tale de a-l obliga sa faca ceva.
-Nici nu am de gand sa-l oblig sa faca ceva. Kyle prinse mana lui Frank. Se sprijini de acesta si-si puse unul dintre picioare in scarita. Wild necheza si facu un pas in spate. Kyle se dezechilibra pentru un moment, dar cu ajutorul lui Frank reusi sa-si treaca celalalt picior peste spatele calului si sa-l sprijine in cealalta scarita. Inspira adanc incercand sa-si calmeze bataile repezi ale inimii.
Ii place senzatia pe care o avea. Simtea caldura calului, ii auzea respiratiile repezite si muschii de fier care se miscau sub el. Wild era un alergator...era sigur de asta. Un spirit liber care nu vroia sa cunoasca stapan. Il intelegea. Si el era la fel. Dorinta de liberate le umbrea pe toate celelalte. Tot timpul a fost asa...tot timpul va fi.
Zambind, isi incorda muschii picioarelor si-si infipse usor calcaiele in burta calului.
Wild isi scutura capul.
-Usor, baiate. Nu o sa te ranesc, ii spoti Kyle pe un ton linistitor, in timp ce ii mangaia cu mana libera coama.
-Asa, murmura Frank. Lasa-l sa te simta. Vorbeste-i.
-Hai, Wild, sa le aratam de ce esti in stare!
Kyle lasa haturile mai moale. Wild prinse mesajul si incepu sa se plimbe prin tarc, incet pentru cateva momente, pana cand se obisnui cu greutatea noua de pe spatele sau, apoi intra intr-un trap normal. Urma acelasi traseu cu care il invatase Frank, copitele sale batand pamantul si facand sa se ridice praful in aer. Frank se reintoarse la marginea tarcului, nedorind sa-l sperie. Se rezema de laturi si continua sa priveasca perechea ciudata cu zambetul pe buze. In scurt timp. La fel facura si altii, fiind parca hipnotizati de dansul calului si al calaretului.
-Cine si-ar fi imaginat ca pustiul ala are atata curaj in el? Zise unul dintre cei prezenti, in timp ce se rezema cu bratele de tarc. Nu-s multi care il pot incaleca pe Wild.
-Da, dar nu sunt nici multi care il pot incaleca Rayland. Daca pustiul nu a avut probleme acolo, de ce crezi ca ar avea probleme cu un cal?
Toti cei prezenti incepura sa rada, inafara de Frank. El, din pacate, era prea ocupat sa priveasca silueta lui Ray ce se indrepta spre ei.
-Gata, baieti, terminati. Frank incerc sa-i faca sa taca, insa toti barbatii era prea ocupati sa-si vocifereze gandurile.
-Haide, Frank, nu fi atat de teapan. Glumim si noi aici.
-De cand e viata mea sexuala o gluma de duzina? Se auzi din spatele lor o voce ce nu prevestea nimic bun.
Barbatul ce vorbise inainte cu cateva clipe inghiti in sec si se intoarse incet, doar pentru a da nas in nas cu un Rayland ce nu parea deloc bine dispus.
-Buna, sefu’. Eu si baieti...glumeam. Da, doar asta faceam...glumeam.
-Ce e de glumit cand vine vorba de viata mea sexuala? Rayland se apleca periculos de mult de el si il privi drept in ochi. Nu stiam ca viata mea sexuala a ajuns subiect de barfa aici. Ray ii oferi un zambet inghetat. Nu ar fi mai usor sa intrebati decat sa faceti supozitii? As putea sa va dau cate detalii vreti.
Barbatul inghiti in sec si facu un pas in spate, doar pentru a se lovi cu spatele de tarc.
Ray ar fi continuat sa-l intimideze, daca privirea lui nu ar fi trecut peste capul lui si nu l-ar fi vazut pe Kyle...si pe Wild.
Uitand pentru moment de barbat, Rayland se intoarse spre Frank.
-De ce dracu’ l-ai lasat sa-l incalece pe Wild?
-Calmeaza-te. Uite, nu are nimic. Se inteleg perfect.
-Se inteleg pe naiba. Ar putea sa dea oricand cu el de pamant. Kyle nu stie sa calareasca.
Ray isi trecu un picior peste tarc, pregatindu-se sa sara.
-Mie mi se pare ca se descurca foarte bine.
Insa ray nu-l asculta. Deja era in interiorul tarcului, indreptandu-se cu pasi mari spre Kyle. Cand crezu ca este destul de aproape ca sa fie auzit, dardestul de departe pentru a nu speria calul se opri.
-Kyle, da-te jos de pe cal. Acum. Zise pe un ton jos, controlat.
Kyle il opri pe Wild si se uita perplex la Ray.
-De ce soptesti? Poti vorbi normal. Sunt sigur ca te dor falcile la cat de mult te chinui sa nu urli la mine.
Ray isi inclesta maxilarul si mai facu un pas spre Kyle.
-Nu vreau sa speri calul. Pot sa urlu la tine mai tarziu. Cand vei fi cu ambele picioare pe pamant.
-Atunci, cred ca o sa mai raman aici o vreme, nu-i asa Wild?
-Kyle! Vocea lui Ray devenea amenintatoare.
Wild lovi cu picioarul nelinistit in pamant. Kyle se incrunta.
-Nu mai face asta. Il vei speria.
-Nu o sa o mai fac, daca te dai jos de acolo, il asigura Ray.
-Nu vreau sa ma dau jos de aici. Abia am inceput. In plus, Wild s-a comportat bine pana sa apari tu.
-Nu e de joaca cu un animal ca el. Un singur pas gresit si...
-Nu voi face niciun pas gresit. Sunt perfect capabil sa...
Insa Kyle nu apuca sa termine ce vroia sa spune. Un zgomot puternic venit de undeva din spatele lor il sperie pe Wild, care se ridica pe picioarele din spate. Kyle isi infipse din instinc calcaiele in burta lui si trase de haturi incercand sa-l calmeze. In acelasi timp, Ray sari spre el, intentionand sa prinda haturile din mana lui Kyle inainte ca acesta sa le scape.
-Wild, calmeaza-te!
Kyle trase inca putin de haturi, insa calul nu-l mai asculta. Vazand ca de agitat devenise, Ray se indeparta putin. Wild prinse momentul si incepu sa alerge spre partea opusa a tarcului. Imediat ce-si revenira din uimire, toti din jur se indreptara in aceeasi directie.
-Nu! Urla Ray. Il veti speria.
Intre timp, Kyle incerca sa paststreze cat de cat controlul, insa cu cat calul se misca mai mult, cu atat simtea ca isi pierde echilibrul. La un moment dat, avu impresia ca aluneca de pe sea. Stranse din dinti si incerca sa-si incordeze muschii inferiori, sperand ca va reusi sa se mentina in scarita. Insa picioarul drept ii ceda. Scapa scarinta si nu fu in stare sa o gaseasca.
-Wild, te rog. Wild! Totul e bine...
Vazand insa ca nimic nu are efect, stranse mai bine haturile intre degete, rugandu-se sa se intample ceva ca sa opreasca nebunia asta.
Si ceva se intampla...
Nu ceea ce vroia, nici ceea ce spera. Ochii i se marira cand intelsese de ce toata lumea se uita cu groaza la el. Se apropiau de marginea tarcului, iar Wild nu incetinea. Nu avea de gand sa incetineasca.
-La dracu’! Kyle stranse din dinti si isi inchise ochii. Pentru o fractiune de secunda nu simti nimic, apoi i se parul ca, corpul sau deveni imponderabil. Timp de un scurt moment simti ca nu cantareste nimic, apoi urma partea cu adevarat rea: aterizarea. Spatele ii lovi pamantul, facandu-l sa exprire tot aerul pe care il avea in plamani. Se rostogoli o data, inainte de a se opri de tot. Linistea...
Injura si incerca sa se ridice, dar o lasa balta cand isi dadu seama ca totul se invarte in jurul lui. Hotari sa mai astepte un pic. Sa se bucure de liniste.
Insa, aproape imediat linistea lui pretioasa fu sparta de vocile ingrijorate care se apropiau. Nu mai avea niciun rost sa stea intins. Nu ar fi facut decat sa-i ingrijoreze.
Cu greu, se ridica de la pamant, strambandu-se cand simti durerea din tot corpul si incepu sa se scuture de praf.
-Pustiule, esti bine?
Primul care ajunse langa el fusese unul dintre barbatii care il inspectase toata dimineata. Kyle lasa asta deoparte si ii oferi un zambet poznas.
-Niciodata nu m-am simtit mai bine ca acum! As mai putea sa fac chestia asta o data?
Barbatul incepu sa rada, dar imediat ce fazu figura amenintatoare a lui Ray il spatele sau se dadu la o parte.
Cand Ray ajunse langa Kyle se lasa din nou linistea. Kyle putea sa simta tensiunea din aer, dar nu-si ridica ochii de pe hainele sale pline de praf.
-Kyle...
-Sunt bine. Nimic ce nu poate fi reparat...sau spalat. Inghiti in sec si-si facu curaj ca sa-l priveasca pe Ray.
Insa, imediat ce o facu, regreta. Nu il vazuse niciodata atat de...nervos.
-Kyle...
-Cum am zis, nu...
-Ce dracu’ a fost in capul tau? Cand ti-am zis sa te dai jos de pe nenorocitul ala de cal, aia trebuia sa faci! urla Ray. Toti din jur facura un pas in spate, insa ochii lor nu-l parasira pe Kyle. Aproape ca asteptatu sa-l vada plangand si cerandu-si scuze.
Atat trebui ca baiatul sa renunte la masca de calmitate. Nu-i placea sa-si arate fata asta in prezenta unor straini, dar Rayland il facea sa se piarda cu firea.
-Nu indrazni sa urli la mine, Rayland Newcrest! Ti-am zis ca imi vei speri calul daca te apropii, dar nu ai fost in stare sa asculti!
Vocea lui Kyle era la fel de rasunatoare ca si cea a lui Ray, in ciuda diferentele de marime dintre cei doi.
-Nu s-ar fi intamplat nimic din toate astea, daca nu te-ai fi urcat pe calul ala!
-Nu sunt unul dintre argatii sau subordonatii tai ca sa primesc ordine, Rayland. Nu am niciun motiv ca sa te ascult.
-Daca ai fi avut un pic de instinc de autoconservare, atunci ai fi ascultat.
-Daca as fi stiut ce e aia autoconservarea, mi-as fi plecat capul si ti-as fi cerut scuze, la fel cum ar fi facut oricare dintre ei. Kyle isi ridica mana si ii arata pe cei care se uitau la ei.
-Macar unii au ceva minte.
-Scuteste-ma, ca sa urmezi ordine nu trebuie sa ai minte. Trebuie sa vrei. Iar eu nu vreau! Si tu nu ma poti obliga. Am fost destul de clar?
-Ar trebui sa ai grija cum vorbesti!
-Iar tu ar trebui sa ai grija ce vorbesti!
Vazand ca niciunul nu da inapoi, Frank incerca sa se bage intre ei, dar o singura privirea din partea amandurora il facu sa ramana la locul sau si sa se bucure de spectacol ca toata lumea. Nu vedeai in fiecare zi pe cineva dispus sa-l infrunte la Rayland.
-Esti un pusti recalcitrat ce nu stie ce e bine pentru el.
-Esti un mos enervant ce ar trebui sa mearga si sa-si gaseasca altceva mai bun de facut decat sa incerce sa tina pasul cu tineretul.
-Nu sunt un “mos”.
-Serios? Dupa felul in care te porti nu mi-as fi dat seama niciodata. Kyle pufni. Isi impreuna mainile pe piept si-si departa picioarele. Se incrunta cand simti din nou acea durere enervanta.
-Ray se apropie de el si il prinse de mana.
-Exact de asta imi era frica. Unde te doare? Il intreba pe un ton mai domol.
-Niciunde. Ma simt bine.
-Bine pe dracu’. Ai fost aruncat de pe cal. Nimeni nu se simte bine dupa o experienta ca asta.
-Atunci, sunt exceptia de la regula.
-Nu cred. Ar trebui sa te duc la doctor. Ai putea avea o contuzie sau ceva coaste rupte.
Kyle isi indrepta spatele. Il durea, dar atat de tare incat sa se gandeasca la fisuri.
-Spatele meu e ok. Dupa o noapte buna de somn, voi fi ca nou.
-Mergi la doctor!
-Nici gand!
-Acum! Nu discutam asta!
-Ai dreptate. Nu o discutam pentru ca nu ma duc!
Frank ofta si-si trecu mana prin par. Pe chipul celorlalti incepura sa apra mici zambete. Situatia nu era un obisnuita, deci amuzamentul lor era de inteles.
-Kyle! Nu ma pune sa recrg la masuri drastice! Ameninta Ray pe un ton prea calm.
-Lasa cacealmaua. Nu ai fi in stare sa iei masur drastice nici daca...
Insa nu termina ce vroia sa spuna ca simti cu este ridicat in sus. Lumea se invarti dintr-o data si urmatorul lucru pe care il vazu fusese...spatele lui Ray.
-La dracu’, Rayland, nu ma poti duce asa. Nu sunt un nenorocit de sac de cartofi!
-Daca nu ai vrut sa vi de buna voie. Ray ridica din umeri.
-Sunt ranit! Ar trebui sa fi mai gentil. Kyle il lovi cu pumnii in spate, dar Ray nu-l baga in seama, continuandu-si drumul spre casa principala.
Intr-un final, Kyle isi inchise ochii. Daca ar fi reusit sa-si inchida si urechile, nu ar fi auzit rasetele celor ce urmarisera intreaga scena.

Next: mult asteptatul yaoi