11-03-2012, 08:51 PM
Ajuns sa las comentariu dupa vreo 7 capitole necitite. Stii ce m-a motivat sa le citesc? Am mai vorbit pe mess ca nu am avut dispozitia necesara sa o fac, si acum cand le-am citit pe toate a fost asa bine ca nu m-am oprit la unu, nici macar la doua capitole, ci la 7. Revenind, stii ce m-a motivat? Cand ai postat capitolul de deasupra am surprins niste fraze si linii de dialog si am zis, gata, aici s-a intamplat ceva si eu nu stiu ce, asa ca trebuie sa citesc. 
Ai fost uimitoare. De cand nu te-am mai citit parca ti-ai schimbat si stilul. Ai niste propozitii scurte si altele lungi, dar le imbini perfect pentru a descrie un peisaj, persoana sau situatie. Te bazezi mai mult pe actiune iar dialogul dinadins nu plictiseste deloc cititorul. Nici un capitol, dupa parerea mea, nu a fost plictisitor. ^^
Sa revin acum cu mai multe amanunte asupra ficului.
Se aseza pe nisip si privi apusul de soare. Se uita in dreapta sa, aproape vazandu-l pe Philipe acolo. Existau momente cand inca il simtea langa el. Se trezea in unele dimineti si-l cauta prin casa, chiar daca in adancul sau stia ca nu va gasi pe nimeni acolo.
Replica asta a fost asa sensibila. Mereu cand aduce aminte de el ma simt ca o persoana ce tocmai a pierdut pe cineva greav. Bine alese cuvinte.
Dar el nu suna, nu-i vorbea, nu-l cauta...El era mort.
La fel si aici. Imi e asa mila de Ray… Se gandeste prea mult acolo, aproape ca a uitat de prezent. Noroc cu Kyle.
-Asta a fost facuta cu doua zile inainte de accident. Cred ca e ultima oara cand l-am vazut pe Kyle fericit. Acum nu mai zambeste.
Am inteles acum ce s-a intamplat. Se potrivesc asa bine cei doi. Si Ray si Kyle au pierdut pe cineva drag, ramanand cu o zgarietura aspra pe inima.
Zambi in sinea sa, insa zambetul se transforma in grisma cand isi dadu seama in ce pozitie se aflau. Dumnezeu sa-l ajute, caci nu stia cat va rezista daca va trebui sa suporte acesta dulce tentatie mult timp!
Fraza asta m-a amuzat. In tot acest timp barbatul s-a chinuit sa se abtina, si vad ca a reusit foarte bine, dar totul are o limita. Te-ai descurcat de minune sa ii descri acea stare de discomfort de fiecare data. xD
-Cum ai dormit azi noapte? Asta se vroia a fi o intrebare nevinovata, dar imediat ce o rostise, obrajii lui Kyle prinsesera o nuanta accentuata de roz, apoi, in cateva secunde rozul se trasforma intr-un rosu la fel de aprins ca parul ce ii cadea pe chip.
Cat de dragut poate fi cand se intimideaza. Imi place cand ii accentuezi si latura aceasta.
-De ce nu poate sa ma vrea pe mine...? intreba cu voce tare peretii ce-l inconjurau.
Oh, Dumnezeule, trebuia s-o spuna odata. A durat cam mult. >.>
Replicile astea, capitolul de sus si toate cele de cand nu am mai comentat au fost minunate. Asteptam acele gemene ale lui Kyle de mult timp si ma bucur ca au ajuns in punctul acela. Nu a durat mult, dar nici putin, oricum astaptarile au avut rostul lor. E bine ca nu ai grabit nimic!
Si revin asupra brunetului, ce e atat de atent si bland, dar totodata disperat de trupul roscatului. Il ador mult caci tu ai reusit sa-i faci comportamentul asta perfect. <3
Ai fost uimitoare. De cand nu te-am mai citit parca ti-ai schimbat si stilul. Ai niste propozitii scurte si altele lungi, dar le imbini perfect pentru a descrie un peisaj, persoana sau situatie. Te bazezi mai mult pe actiune iar dialogul dinadins nu plictiseste deloc cititorul. Nici un capitol, dupa parerea mea, nu a fost plictisitor. ^^
Sa revin acum cu mai multe amanunte asupra ficului.
Se aseza pe nisip si privi apusul de soare. Se uita in dreapta sa, aproape vazandu-l pe Philipe acolo. Existau momente cand inca il simtea langa el. Se trezea in unele dimineti si-l cauta prin casa, chiar daca in adancul sau stia ca nu va gasi pe nimeni acolo.
Replica asta a fost asa sensibila. Mereu cand aduce aminte de el ma simt ca o persoana ce tocmai a pierdut pe cineva greav. Bine alese cuvinte.
Dar el nu suna, nu-i vorbea, nu-l cauta...El era mort.
La fel si aici. Imi e asa mila de Ray… Se gandeste prea mult acolo, aproape ca a uitat de prezent. Noroc cu Kyle.
-Asta a fost facuta cu doua zile inainte de accident. Cred ca e ultima oara cand l-am vazut pe Kyle fericit. Acum nu mai zambeste.
Am inteles acum ce s-a intamplat. Se potrivesc asa bine cei doi. Si Ray si Kyle au pierdut pe cineva drag, ramanand cu o zgarietura aspra pe inima.
Zambi in sinea sa, insa zambetul se transforma in grisma cand isi dadu seama in ce pozitie se aflau. Dumnezeu sa-l ajute, caci nu stia cat va rezista daca va trebui sa suporte acesta dulce tentatie mult timp!
Fraza asta m-a amuzat. In tot acest timp barbatul s-a chinuit sa se abtina, si vad ca a reusit foarte bine, dar totul are o limita. Te-ai descurcat de minune sa ii descri acea stare de discomfort de fiecare data. xD
-Cum ai dormit azi noapte? Asta se vroia a fi o intrebare nevinovata, dar imediat ce o rostise, obrajii lui Kyle prinsesera o nuanta accentuata de roz, apoi, in cateva secunde rozul se trasforma intr-un rosu la fel de aprins ca parul ce ii cadea pe chip.
Cat de dragut poate fi cand se intimideaza. Imi place cand ii accentuezi si latura aceasta.
-De ce nu poate sa ma vrea pe mine...? intreba cu voce tare peretii ce-l inconjurau.
Oh, Dumnezeule, trebuia s-o spuna odata. A durat cam mult. >.>
Replicile astea, capitolul de sus si toate cele de cand nu am mai comentat au fost minunate. Asteptam acele gemene ale lui Kyle de mult timp si ma bucur ca au ajuns in punctul acela. Nu a durat mult, dar nici putin, oricum astaptarile au avut rostul lor. E bine ca nu ai grabit nimic!
Si revin asupra brunetului, ce e atat de atent si bland, dar totodata disperat de trupul roscatului. Il ador mult caci tu ai reusit sa-i faci comportamentul asta perfect. <3
Inchei transmisia aici.
Ja ne! :-*
Ja ne! :-*
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)