14-02-2012, 03:01 AM
Ms de commuri. Am venit mai repede cu nextul. Si reintra Ray in scena 
(sper sa va placa)
***
-Astept...Nu aveti nimic de spus? Vocea facu o pauza, apoi continua. Nici unul? Chiar nimic?
Se lasa linistea.
Jesse clipi de cateva ori, incercand sa-si dea seama unde se afla. Nu mai mirosea a atinseptic, iar, inafara vocii nervoase ce se auzea dincolo de usa inchisa, era liniste. Se incrunta si privi usor confuz in jurul sau. Era intins in patul mare din dormitor. Se uita spre fereastra ce era deschisa. Afara inca era intuneric, deci nu dormise mult. Se ridica din pat injurand cand simti migrena, apoi junghiul din coaste.
Ramse o vreme pe marginea patului, asteptand ca incaperea sa nu se mai invarta in jurul sau, inspira adanc de cateva ori, apoi se ridica si se indrepta spre living. Nu vroia sa-i lase la Hank si Hanah singuri cu Blake. Asta nu era din vina lor. Daca el ar fi fost mai atent, baietii lui Sonny nu ar fi actionat niciodata asa.
Bine, daca Hank si Hanah ar fi avut o discutie ca doi oameni maturi, atunci el nu ar fi fost nevoit sa intre in barlogul scumpei de Sonny sau daca Hanah l-ar fi ascultat, in mod cert nu ar fi iesit de acolo atat de sifonat. Atat el cat si Sonny erau oameni de afaceri. In mod cert ar fi ajuns la o intelegere cat se poate de multumitoare pentru ambele parti. Si, cu acazia aia ar fi putut afla exact ce treaba avea Hank cu ea si de ce. Acum, insa, lucrurile se complicasera un pic. Hanah se simtea vinovata, Blake era nervos, Hank probabil nu va spune tot adevarul, iar el arata ca un curcubeu. Dar nu era vina lor. Nu.
Deschise usa incet si se sprijini de tocul ei asteptand. De unde era el nu putea sa vada decat o parte foarte mica din living. Hank statea tolanit pe canapea cu un pahat de wiskey in mana in timp ce Hanah parea sa se plimbe dintr-o parte in alta. Pe Blake nu il vedea, dar banuia ca statea undeva in fata lor cu picioarele departate si cu mainile incrucisate pe piept. Sigur era incruntat si pus pe cearta.
-Nu am de gand sa port discutia asta sigur. Vreau raspunsuri. De la amandoi. Si le vreau acum!
Da, era al naibii de suparat. Singurele dati cand Blake folosea un ton atat de calculat erau acelea cand incerca din rasputeri sa se controleze. Avea sa fie o noapte lunga, gandi Jesse in timp ce se desprinse de tocul usii si se indrepta incet spre unul dintre fotolii. Imediat ce intra in aria lui vizuala, incruntatura lui Blake deveni mai accentuat.
-Ar fi trebuit sa mai dormi. Blake folosi un ton mai dur pentru a-si ascunde ingrijorarea. Il masura pe Jesse din cap pana-n picioare si ofta putin mai linistit cand isi dadu seama ca arata mai bine decat in urma cu doua ore.
-Sunt bine. In plus, doar nu te asteptai sa pierd distractia. Jesse ii zambi, apoi se intoarse spre tatal lui Blake. Hank, de unde o cunosti pe Sonny?
Barbatul tresari vizibil cand auzi numele, dar fata ii ramasese la fel de rigida. Nu parea dispus sa vorbeasca.
-Nu crezi ca merit o explicatie? Hanah se opri in fata lui si il strapunse cu o privire care ar fi reusit sa inghete si Iadul. De ce naiba te-ai incurcat cu o femeie ca ea Hank? De ce? Si dupa atatia ani? Nu mai sunt destul de buna pentru tine?
-Mama, calmeaza-te si da-i o sansa sa explice.
-De ce sa ma calmez? Cum poti sa-mi ceri sa ma calmez cand el imi face asa ceva. Daca tu ai fi in locul meu nu ai reactiona a fel?
-Nu sunt in locul tau si nu cred ca...
-Ai reactiona asa? il completa femeia. Nu, Blake, tu ai reactiona si mai rau ca mine.
-I-as da o sansa sa-mi explice, preciza Blake pe un ton apasat.
-Aha. Cand? Inainte sau dupa ce vei omora pe cineva?
-Stiu ca esti nervoasa, dar asta nu-ti da niciun drept....
-Mai lasa-ma!
-Blake, Hanah, nu va mai certati. E mai bine sa ne pastram calmul. Suntem adulti, interveni Jesse incercand sa calmeze apele.
-Nu am avut nicio aventura cu Sonny, anunta intr-un final Hank fiind satul pana peste cap de cearta iscata. Toate privirile se intoarsera spre el.
-Chiar vrei sa te cred? Si atunci de ce ai petrecut atat de mult timp in localul ei?
-E complicat. Batranul ofta si-si duse paharul la gura, nedandu-si seama ca e gol. Blake lua sticla de pe bar si ii umplu paharul pe jumatate. Hank lua o gura mare si-si inchise ochii ca si cum incerca sa-si puna ordine in ganduri.
-Nu am toata noaptea la dispozitie, Hank. Vreau un raspuns acum!
-Sonny vrea sa-si deschida un local in Larsen Bay. A importat foarte multe obiecte.
-De unde? intreba Jesse imediat.
-Unele din Mexic, dar cele mai multe din Asia. Totul parea in regula, asa ca am fost de acord sa facem afaceri impreuna. Hank ofta. Apoi, continua el pe acelasi ton, dupa vreo doua saptamani a venit un domn la mine la birou. Era de la FBI. Mi-a adus la cunostiinta ca Sonny aducea ilegal obiecte de arta in tara. Si se folosea de compania mea ca sa o faca.
-Dumnezeule! Hanah se albi la fata. Se aseza pe scaun si se uita in gol pentru o vreme. De ce nu mi-ai spus nimic?
-Nu era nimic de spus.
-Agentul nu a venit la tine degeaba. Ce ti-a propus? se interesa Jesse.
-Sa-l ajut. Fie ca vroiam sau nu, eram si eu implicat in toate astea. Am fost de acord. Nu puteam sa-l refuz.
-Si ce s-a intamplat? Blake se aseza pe celalalt fotoliu si turna jumatate de pahar de wisky.
-Am pastrat legatura cu Sonny. Am continuat sa fac afaceri cu ea. Dar acum..nu stiu. Daca Sonny isi da seama...nu mai continua propozitia.
-Nu-si va da seama, il asigura Jesse. Din punctul ei de vedere, Hanah e doar o sotie geloasa, iar eu, ei bine, eu sunt doar eu. Ma cunoaste. Nu e prima oara cand am avut probleme.
Blake isi intoarse privirea spre el si se incrunta.
-Nu cine stie ce probleme, se grabi Jesse. Am fost reporter. Cei ca noi de obicei isi baga nasul pe unde nu trebuie.
-Ce s-a intamplat? il intreba Blake.
-M-am apropiat cam mult de una dintre afacerile ei si a fost nevoita sa o lase mai moale. Nu prea m-a iertat de atunci. De aceea am hotarat ca e mai bine sa pastram distanta. Nici unul nu vrem sa iesim sifonati. Jesse ridica din umeri si se lasa pe spatarul scaunului. Inchise ochii obosit, incercand sa reprime migrena. Insa, nici bine nu se facu comod ca simti o mana pe umarul sau.
-Mai bine te-ai intinde in pat. Inca esti palid.
-Acolo unde nu sunt curcubeu.
-Acolo unde nu esti curcubeu, se vazu Blake nevoit sa fie de acord cu el.
-Blake are dreptate, interveni si Hanah. Du-te si odihneste-te. Ti-am cauzat destule probleme pentru o zi.
-Probabil aveti dreptate. In cazul odihnei, nu a problemelor, preciza Jesse. Se ridica cascand, le ura noapte buna si se intoarse in dormitor. Imediat ce atinsese perna cu capul, adormi.
In living se lasa linistea. Blake se aseza in locul lui Jesse. Hank nu se misca de pe scaunul lui. Picase pe ganduri. Hanah privea pierduta pe geam. Nu stiau ce sa mai zica. Mai era oare ceva de zis?
-De ce e el prins la mijloc de fiecare data cand eu fac vreo tampenie?
Blake isi ridica privirea spre tatal sau. Parea al naibii de abatut.
-Nu e vina ta. Si nici a ta, mama. Jesse, e doar Jesse. Cred ca ar trebui sa-mi fac griji daca nu ar intra in belele.
-Dar a fost ranit!
-Stiu. Trebuie sa ma bucur, insa, ca nu a fost nimic grav. Totusi, am crezut ca innebunesc cand l-am vazut la spital...mi-am adus aminte...nu mai continua. Nici nu era nevoie. Toti stiau povestea.
-Imi pare rau, Blake. Daca nul-as fi rugata sa ma ajute, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Hanah suspina. Isi muta privirea spre sotul ei. Imi pare rau, Hank. Eu doar...doar...
-Eu sunt vinovat aici. Daca ti-as fi spus de la inceput totul, acum nu am purta discutia asta.
-Conteaza ca totul s-a terminat cu bine, le aminti Blake.
-Oare?
-Ce vrei sa spui cu asta, tata?
-Daca FBI-ul va veni dupa mine? Daca pica intelegerea?
-Daca ar fi fost cazul, ar fi venit deja. Sunt sigur ca vor dori sa discute cu tine, dar de data asta asigura-te ca vei avea de fata si un avocat. E mai bine.
Hank nu zise nimic. In camera se lasa din nou linistea.
-Cred ca ar fi mai bine sa mergem la culcare. A fost o zi grea pentru toti, le propuse Hanah. Cei doi barbati o aprobara.
Blake se ridica de pe fotoliu in acelasi timp cu tatal sau, ii lua paharul din mana si il duse in bucatarie impreuna cu al sau.
-Noapte buna, fiule.
-Noapte buna. Vom termina discutia asta maine.
In timp ce parintii sai se retrasera in camera oaspetilor, el spala cele doua pahare si le puse la scurs pe suport, stinse toate luminile si se intoarse in dormitor.
Deschise usa incet, ca sa nu-l trezeasca pe Jesse, dar imediat ce se aseza in pat, privirea albastra a celui de langa el il pironi.
Blake ii zambi si dadu parul la o parte din ochi, apoi se apleca si ii depuse un sarut usor pe buze.
-Te doare?
-Nu.
-Si atunci de ce nu dormi?
-Te asteptam. Jesse isi aseza capul pe umerul lui Blake si isi trecu una din maini peste bustul sau gol. Casca de cateva ori inainte de a adormi la loc.
Blake ramasese asa o vreme, privindu-i genele negre, lungi, parul de abanos care ii acoperea fata, trupul slabut, dar in acelasi timp puternic.
Il iubea. Il iubea mai mult decat crezuse vreodata ca e posibil. Il iubea asa cum nu iubise si cum nu va mai putea iubi niciodata. Nu stia ce ar face daca l-ar pierde. Nu stia daca ar mai putea continua, daca ar mai putea merge inainte fara el. Si nici nu vroia sa stie.
In trecut credea ca oricine are un suflet pereche. Cand o cunoscuse pe Issabela, crezuse ca ea e aleasa, ca ea il va completa si ii va aduce fericirea dupa care tanjea. Dar nu a fost sa fie. Cand totul s-a terminat si s-a vazut nevoit sa se intoarca la singuratate, nu l-a deranjat atat de mult. S-a bucurat si pentru o vreme a fost fericit. Apoi singuratatea a devenit apasatoare, iar el s-a ingropat in munca, incercand sa uite totul despre suflete pereche si fericire. Dar l-a cunoscut pe el si totul s-a schimbat.
Jesse l-a readus la viata. Iar acum, numai gandul ca ar putea sa-l piarda il facea sa tremure.
Zambi cand il simti foidu-se langa el. Isi inteti stransoare in jurul sau si inchise ochii, oftand multumit.
-Te iubesc, Jesse.
*
A doua zi lucrurile decursesera mult mai normal decat se astepta Jesse. Hank si Hanah se impacasera, Blake nu mai parea atat de nervos, iar pe el nu-l durea nimic. Luasera micul dejun impreuna, ca o familie, dupa care Jesse isi lua la revedere de la "socrii" sai si, in ciuda insistentelor lui Blake, pleca la birou. Hank si Hanah urma sa se intoarca in Alaska in decurul acelei zile, deci lucrurile urmau sa se calmeze.
Jesse intra val vartej la el in birou, incercand sa scape de privirile curioase a celor ce il vazusera pana atunci. Inchise usa in urma lui si se sprijini cu spatele de ea, rasufland usurat ca e in sfarsit singur. Totusi, glasul ce se auzi din dreptul biroului il facu se tresara.
-Arati interesant...
Jesse ignora amuzamentul evident din vocea fratelui sau si parasi usa. Ocoli biroul si se arunca pe scaunul mare de piele.
-Nu ma asteptam sa fi aici. Cum a ramas cu Canada?
-S-a rezolvat mai repede decat ne asteptam asa ca m-am intors acasa.
-Puteai sa mai ramai cateva zile sa te relaxezi putin.
-Da, puteam, dar n-am facut-o. Tu ce ai patit?
Ray ii cerceta fata cu atentie, apoi ofta.
-Nu mai ofta. De data asta nu a fost vina mea.
-Niciodata nu este, Jesse. Niciodata nu este.
-Vorbesc serios.
-Ce s-a intamplat?
-E o poveste lunga. Jesse schimba subiectul. Ai terminat raportul?
Ray zambi, dar nu mai continua. Stia ca intr-un final Jesse ii va spune totul. Pana atunci putea sa aiba rabdare. Ii intinse dosarul pe care il studiase pana atunci. Jesse il lua si il deschise, incepand sa citeasca cu atentie fiecare detaliu.
Intre timp, Ray se ridica si puse doua cafele din cafetiera plina ce era asezata pe una dintre mesele laterale. Gandul ii zbura din nou la Kyle. Nu era prima oara cand o patea. In ultimele zile, mintea lui rafuzase cu incapatanare sa se concentreze. Nu o data, ii aparuse chipul lui in fata ochilor, parul acela moale la atingere si viu ca o flacara neimblanzita, buzele gratios arcuite, dar a caror gust nu-l cunostea inca, trupul micut si firav, care il incalzise in acea noapte, vocea sa nervoasa, privirea care arunca flacari verzi de fiecare data cand se supara, mainile care...
-La dracu'! Ray isi scutura capul, incercand sa se adune.
-Ce s-a intamplat? Jesse isi ridica privirea din dosar si il analiza. Fratele sau nu prea parea a fi in apele lui.
-Absolut nimic. Tonul sau era hotarat. Isi reprima gandurile, le arunca intr-un sertar uitat al mintii sale pe care il inchise cu cheia. Astepta...Respira de cateva ori adanc, incercand sa se calmeze. Incet, incet simtea cum mintea ii intra in normal. Logica si ratiunea puneau stapanire pe el cu fiecare secunda ce trecea. Trebuia sa gandeasca la rece. Da, asta trebuia sa faca.
Ceea ce el simtea pentru Kyle... Nu, nu incepuse bine. El nu simtea nimic, doar ca...doar ca...nu mai dormise cu nimeni de cand...Da, asta trebuia sa fie. Avusese parte de sex si dupa moartea lui, dar niciodata nu dormise cu altcineva. Intimitatea ar fi fost prea mare. O astfel de intimitate o imparti cu cineva special. El impartise cu Kyle.
Se incrunta. Kyle nu era special. Nu pentru el. Dar petrecusera o noapte impreuna si asta il afectase. Nu pe el personal. Ii afectase doar concentrarea. Da, doar aia. Dar nu pe el. In niciun caz pe el! El era imun la tot ceea ce constituia persoana lui Kyle. Era imun la ochii aceia verzi de pisica, la vocea dulce, dar in acelasi timp enervanta, la pielea fina, la buzele acela incitante care pareau a...
-Nu sunt imun deloc! zise dintr-o data.
-Cand ai dormit ultima oara? il intreba Jesse. Ai ajuns sa vorbesti de unul singur.
Ray il ignora fiind prea ocupat cu desoperire pe care o facuse. Nu, nu era bine deloc. Nu era imun. La dracu'! Asta ii mai lipsea! Il dorea! Fie ca ii placea sau nu, il dorea pe Kyle. Nu, tehnic vorbind, ii dorea doar trupul. Innebunise de tot. Dintre toate persoanele cu care ar fi putut sa se culce, de ce il vroia pe el? Nu avea nimic special!
Bine, avea un temperament vulcanic si un zambet dezarmant ca vroia sa i de acord cu el, iar ochii ii luceau de fiecare data cand ceva il incanta si...Iar o facea! Simtea nevoia sa se dea cu capul de primul perete pe care il nimerea, dar, probabil, era mai bine sa astepte pana ajungea la el in birou. Jesse credea deja ca ceva nu e in regula cu el. Nu vroia sa-l socheze de tot.
Isi alunga din nou gandurile mai putin decente si se forta sa se concentreze pe continutul dosarului ce era citit de Jesse. In mod cert fratele sau va avea cateva intrebari, iar el trebuia sa fie in stare sa-i raspunda.
Frazele si cuvintele scrise cu cateva ore inainte incepusera sa se deruleze cu repeziciune la el in cap, fiind intrerupte din cand in cand de un chip cu trasaturi fine, aproape femeiesti, de un par rosu ca focul, de un miros dulce, dar fara a fi sufocant...Nu-i venea sa creada ca ii retinuse si mirosul. In mod cert era ceva in neregula cu el. Trebuia sa-si gaseasca un partener pentru seara asta. Poate asa se va calma. Incruntatura i se accentua. Cat de stupid poti sa fi ca sa ti minte miroul unei persoane de care nu iti pasa? Ba mai mult, mirosul unei persoane care te lasa indiferent? Nu chiar indiferent, se corecta imediat, dar aproape indiferent. Doar pentru ca te gandeai la ea, nu inseamna ca persoana respectiva era importanta pentru tine. In niciun caz.
Ofta cand isi dadu seama ca mirosul deveni mai pregnat. Il simtea atat de aproape incat daca nu ar fi stiut mai bine, ar fi zis ca-l inconjoara din toate partile. Levantica, ciocolata si o tenta marina...Era placut si relaxant. Isi inchise ochii si trase adanc aer in piept, apoi se intoarse dorind sa se indrepte inapoi spre scaunul sau. Insa se bloca si privi pentru cateva momente lungi persoana micuta cu parul de foc din fata sa.
-Am innebunit de tot, zise pentru sine, dar persoana il auzi si incepu sa rada.
-Nu, erai deja nebun. Nu ai fi putut sa innebunesti mai mult.
Ray clipi de cateva ori, dandu-si seama ca el era real. La dracu'! Parfumul nu fusese o amintire. Kyle era acolo! Cu el! In aceeasi camera!
Injura in surdina si se aseza pe scaun. Asta urma sa fie o zi al naibii de lunga!
(sper sa va placa)***
-Astept...Nu aveti nimic de spus? Vocea facu o pauza, apoi continua. Nici unul? Chiar nimic?
Se lasa linistea.
Jesse clipi de cateva ori, incercand sa-si dea seama unde se afla. Nu mai mirosea a atinseptic, iar, inafara vocii nervoase ce se auzea dincolo de usa inchisa, era liniste. Se incrunta si privi usor confuz in jurul sau. Era intins in patul mare din dormitor. Se uita spre fereastra ce era deschisa. Afara inca era intuneric, deci nu dormise mult. Se ridica din pat injurand cand simti migrena, apoi junghiul din coaste.
Ramse o vreme pe marginea patului, asteptand ca incaperea sa nu se mai invarta in jurul sau, inspira adanc de cateva ori, apoi se ridica si se indrepta spre living. Nu vroia sa-i lase la Hank si Hanah singuri cu Blake. Asta nu era din vina lor. Daca el ar fi fost mai atent, baietii lui Sonny nu ar fi actionat niciodata asa.
Bine, daca Hank si Hanah ar fi avut o discutie ca doi oameni maturi, atunci el nu ar fi fost nevoit sa intre in barlogul scumpei de Sonny sau daca Hanah l-ar fi ascultat, in mod cert nu ar fi iesit de acolo atat de sifonat. Atat el cat si Sonny erau oameni de afaceri. In mod cert ar fi ajuns la o intelegere cat se poate de multumitoare pentru ambele parti. Si, cu acazia aia ar fi putut afla exact ce treaba avea Hank cu ea si de ce. Acum, insa, lucrurile se complicasera un pic. Hanah se simtea vinovata, Blake era nervos, Hank probabil nu va spune tot adevarul, iar el arata ca un curcubeu. Dar nu era vina lor. Nu.
Deschise usa incet si se sprijini de tocul ei asteptand. De unde era el nu putea sa vada decat o parte foarte mica din living. Hank statea tolanit pe canapea cu un pahat de wiskey in mana in timp ce Hanah parea sa se plimbe dintr-o parte in alta. Pe Blake nu il vedea, dar banuia ca statea undeva in fata lor cu picioarele departate si cu mainile incrucisate pe piept. Sigur era incruntat si pus pe cearta.
-Nu am de gand sa port discutia asta sigur. Vreau raspunsuri. De la amandoi. Si le vreau acum!
Da, era al naibii de suparat. Singurele dati cand Blake folosea un ton atat de calculat erau acelea cand incerca din rasputeri sa se controleze. Avea sa fie o noapte lunga, gandi Jesse in timp ce se desprinse de tocul usii si se indrepta incet spre unul dintre fotolii. Imediat ce intra in aria lui vizuala, incruntatura lui Blake deveni mai accentuat.
-Ar fi trebuit sa mai dormi. Blake folosi un ton mai dur pentru a-si ascunde ingrijorarea. Il masura pe Jesse din cap pana-n picioare si ofta putin mai linistit cand isi dadu seama ca arata mai bine decat in urma cu doua ore.
-Sunt bine. In plus, doar nu te asteptai sa pierd distractia. Jesse ii zambi, apoi se intoarse spre tatal lui Blake. Hank, de unde o cunosti pe Sonny?
Barbatul tresari vizibil cand auzi numele, dar fata ii ramasese la fel de rigida. Nu parea dispus sa vorbeasca.
-Nu crezi ca merit o explicatie? Hanah se opri in fata lui si il strapunse cu o privire care ar fi reusit sa inghete si Iadul. De ce naiba te-ai incurcat cu o femeie ca ea Hank? De ce? Si dupa atatia ani? Nu mai sunt destul de buna pentru tine?
-Mama, calmeaza-te si da-i o sansa sa explice.
-De ce sa ma calmez? Cum poti sa-mi ceri sa ma calmez cand el imi face asa ceva. Daca tu ai fi in locul meu nu ai reactiona a fel?
-Nu sunt in locul tau si nu cred ca...
-Ai reactiona asa? il completa femeia. Nu, Blake, tu ai reactiona si mai rau ca mine.
-I-as da o sansa sa-mi explice, preciza Blake pe un ton apasat.
-Aha. Cand? Inainte sau dupa ce vei omora pe cineva?
-Stiu ca esti nervoasa, dar asta nu-ti da niciun drept....
-Mai lasa-ma!
-Blake, Hanah, nu va mai certati. E mai bine sa ne pastram calmul. Suntem adulti, interveni Jesse incercand sa calmeze apele.
-Nu am avut nicio aventura cu Sonny, anunta intr-un final Hank fiind satul pana peste cap de cearta iscata. Toate privirile se intoarsera spre el.
-Chiar vrei sa te cred? Si atunci de ce ai petrecut atat de mult timp in localul ei?
-E complicat. Batranul ofta si-si duse paharul la gura, nedandu-si seama ca e gol. Blake lua sticla de pe bar si ii umplu paharul pe jumatate. Hank lua o gura mare si-si inchise ochii ca si cum incerca sa-si puna ordine in ganduri.
-Nu am toata noaptea la dispozitie, Hank. Vreau un raspuns acum!
-Sonny vrea sa-si deschida un local in Larsen Bay. A importat foarte multe obiecte.
-De unde? intreba Jesse imediat.
-Unele din Mexic, dar cele mai multe din Asia. Totul parea in regula, asa ca am fost de acord sa facem afaceri impreuna. Hank ofta. Apoi, continua el pe acelasi ton, dupa vreo doua saptamani a venit un domn la mine la birou. Era de la FBI. Mi-a adus la cunostiinta ca Sonny aducea ilegal obiecte de arta in tara. Si se folosea de compania mea ca sa o faca.
-Dumnezeule! Hanah se albi la fata. Se aseza pe scaun si se uita in gol pentru o vreme. De ce nu mi-ai spus nimic?
-Nu era nimic de spus.
-Agentul nu a venit la tine degeaba. Ce ti-a propus? se interesa Jesse.
-Sa-l ajut. Fie ca vroiam sau nu, eram si eu implicat in toate astea. Am fost de acord. Nu puteam sa-l refuz.
-Si ce s-a intamplat? Blake se aseza pe celalalt fotoliu si turna jumatate de pahar de wisky.
-Am pastrat legatura cu Sonny. Am continuat sa fac afaceri cu ea. Dar acum..nu stiu. Daca Sonny isi da seama...nu mai continua propozitia.
-Nu-si va da seama, il asigura Jesse. Din punctul ei de vedere, Hanah e doar o sotie geloasa, iar eu, ei bine, eu sunt doar eu. Ma cunoaste. Nu e prima oara cand am avut probleme.
Blake isi intoarse privirea spre el si se incrunta.
-Nu cine stie ce probleme, se grabi Jesse. Am fost reporter. Cei ca noi de obicei isi baga nasul pe unde nu trebuie.
-Ce s-a intamplat? il intreba Blake.
-M-am apropiat cam mult de una dintre afacerile ei si a fost nevoita sa o lase mai moale. Nu prea m-a iertat de atunci. De aceea am hotarat ca e mai bine sa pastram distanta. Nici unul nu vrem sa iesim sifonati. Jesse ridica din umeri si se lasa pe spatarul scaunului. Inchise ochii obosit, incercand sa reprime migrena. Insa, nici bine nu se facu comod ca simti o mana pe umarul sau.
-Mai bine te-ai intinde in pat. Inca esti palid.
-Acolo unde nu sunt curcubeu.
-Acolo unde nu esti curcubeu, se vazu Blake nevoit sa fie de acord cu el.
-Blake are dreptate, interveni si Hanah. Du-te si odihneste-te. Ti-am cauzat destule probleme pentru o zi.
-Probabil aveti dreptate. In cazul odihnei, nu a problemelor, preciza Jesse. Se ridica cascand, le ura noapte buna si se intoarse in dormitor. Imediat ce atinsese perna cu capul, adormi.
In living se lasa linistea. Blake se aseza in locul lui Jesse. Hank nu se misca de pe scaunul lui. Picase pe ganduri. Hanah privea pierduta pe geam. Nu stiau ce sa mai zica. Mai era oare ceva de zis?
-De ce e el prins la mijloc de fiecare data cand eu fac vreo tampenie?
Blake isi ridica privirea spre tatal sau. Parea al naibii de abatut.
-Nu e vina ta. Si nici a ta, mama. Jesse, e doar Jesse. Cred ca ar trebui sa-mi fac griji daca nu ar intra in belele.
-Dar a fost ranit!
-Stiu. Trebuie sa ma bucur, insa, ca nu a fost nimic grav. Totusi, am crezut ca innebunesc cand l-am vazut la spital...mi-am adus aminte...nu mai continua. Nici nu era nevoie. Toti stiau povestea.
-Imi pare rau, Blake. Daca nul-as fi rugata sa ma ajute, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Hanah suspina. Isi muta privirea spre sotul ei. Imi pare rau, Hank. Eu doar...doar...
-Eu sunt vinovat aici. Daca ti-as fi spus de la inceput totul, acum nu am purta discutia asta.
-Conteaza ca totul s-a terminat cu bine, le aminti Blake.
-Oare?
-Ce vrei sa spui cu asta, tata?
-Daca FBI-ul va veni dupa mine? Daca pica intelegerea?
-Daca ar fi fost cazul, ar fi venit deja. Sunt sigur ca vor dori sa discute cu tine, dar de data asta asigura-te ca vei avea de fata si un avocat. E mai bine.
Hank nu zise nimic. In camera se lasa din nou linistea.
-Cred ca ar fi mai bine sa mergem la culcare. A fost o zi grea pentru toti, le propuse Hanah. Cei doi barbati o aprobara.
Blake se ridica de pe fotoliu in acelasi timp cu tatal sau, ii lua paharul din mana si il duse in bucatarie impreuna cu al sau.
-Noapte buna, fiule.
-Noapte buna. Vom termina discutia asta maine.
In timp ce parintii sai se retrasera in camera oaspetilor, el spala cele doua pahare si le puse la scurs pe suport, stinse toate luminile si se intoarse in dormitor.
Deschise usa incet, ca sa nu-l trezeasca pe Jesse, dar imediat ce se aseza in pat, privirea albastra a celui de langa el il pironi.
Blake ii zambi si dadu parul la o parte din ochi, apoi se apleca si ii depuse un sarut usor pe buze.
-Te doare?
-Nu.
-Si atunci de ce nu dormi?
-Te asteptam. Jesse isi aseza capul pe umerul lui Blake si isi trecu una din maini peste bustul sau gol. Casca de cateva ori inainte de a adormi la loc.
Blake ramasese asa o vreme, privindu-i genele negre, lungi, parul de abanos care ii acoperea fata, trupul slabut, dar in acelasi timp puternic.
Il iubea. Il iubea mai mult decat crezuse vreodata ca e posibil. Il iubea asa cum nu iubise si cum nu va mai putea iubi niciodata. Nu stia ce ar face daca l-ar pierde. Nu stia daca ar mai putea continua, daca ar mai putea merge inainte fara el. Si nici nu vroia sa stie.
In trecut credea ca oricine are un suflet pereche. Cand o cunoscuse pe Issabela, crezuse ca ea e aleasa, ca ea il va completa si ii va aduce fericirea dupa care tanjea. Dar nu a fost sa fie. Cand totul s-a terminat si s-a vazut nevoit sa se intoarca la singuratate, nu l-a deranjat atat de mult. S-a bucurat si pentru o vreme a fost fericit. Apoi singuratatea a devenit apasatoare, iar el s-a ingropat in munca, incercand sa uite totul despre suflete pereche si fericire. Dar l-a cunoscut pe el si totul s-a schimbat.
Jesse l-a readus la viata. Iar acum, numai gandul ca ar putea sa-l piarda il facea sa tremure.
Zambi cand il simti foidu-se langa el. Isi inteti stransoare in jurul sau si inchise ochii, oftand multumit.
-Te iubesc, Jesse.
*
A doua zi lucrurile decursesera mult mai normal decat se astepta Jesse. Hank si Hanah se impacasera, Blake nu mai parea atat de nervos, iar pe el nu-l durea nimic. Luasera micul dejun impreuna, ca o familie, dupa care Jesse isi lua la revedere de la "socrii" sai si, in ciuda insistentelor lui Blake, pleca la birou. Hank si Hanah urma sa se intoarca in Alaska in decurul acelei zile, deci lucrurile urmau sa se calmeze.
Jesse intra val vartej la el in birou, incercand sa scape de privirile curioase a celor ce il vazusera pana atunci. Inchise usa in urma lui si se sprijini cu spatele de ea, rasufland usurat ca e in sfarsit singur. Totusi, glasul ce se auzi din dreptul biroului il facu se tresara.
-Arati interesant...
Jesse ignora amuzamentul evident din vocea fratelui sau si parasi usa. Ocoli biroul si se arunca pe scaunul mare de piele.
-Nu ma asteptam sa fi aici. Cum a ramas cu Canada?
-S-a rezolvat mai repede decat ne asteptam asa ca m-am intors acasa.
-Puteai sa mai ramai cateva zile sa te relaxezi putin.
-Da, puteam, dar n-am facut-o. Tu ce ai patit?
Ray ii cerceta fata cu atentie, apoi ofta.
-Nu mai ofta. De data asta nu a fost vina mea.
-Niciodata nu este, Jesse. Niciodata nu este.
-Vorbesc serios.
-Ce s-a intamplat?
-E o poveste lunga. Jesse schimba subiectul. Ai terminat raportul?
Ray zambi, dar nu mai continua. Stia ca intr-un final Jesse ii va spune totul. Pana atunci putea sa aiba rabdare. Ii intinse dosarul pe care il studiase pana atunci. Jesse il lua si il deschise, incepand sa citeasca cu atentie fiecare detaliu.
Intre timp, Ray se ridica si puse doua cafele din cafetiera plina ce era asezata pe una dintre mesele laterale. Gandul ii zbura din nou la Kyle. Nu era prima oara cand o patea. In ultimele zile, mintea lui rafuzase cu incapatanare sa se concentreze. Nu o data, ii aparuse chipul lui in fata ochilor, parul acela moale la atingere si viu ca o flacara neimblanzita, buzele gratios arcuite, dar a caror gust nu-l cunostea inca, trupul micut si firav, care il incalzise in acea noapte, vocea sa nervoasa, privirea care arunca flacari verzi de fiecare data cand se supara, mainile care...
-La dracu'! Ray isi scutura capul, incercand sa se adune.
-Ce s-a intamplat? Jesse isi ridica privirea din dosar si il analiza. Fratele sau nu prea parea a fi in apele lui.
-Absolut nimic. Tonul sau era hotarat. Isi reprima gandurile, le arunca intr-un sertar uitat al mintii sale pe care il inchise cu cheia. Astepta...Respira de cateva ori adanc, incercand sa se calmeze. Incet, incet simtea cum mintea ii intra in normal. Logica si ratiunea puneau stapanire pe el cu fiecare secunda ce trecea. Trebuia sa gandeasca la rece. Da, asta trebuia sa faca.
Ceea ce el simtea pentru Kyle... Nu, nu incepuse bine. El nu simtea nimic, doar ca...doar ca...nu mai dormise cu nimeni de cand...Da, asta trebuia sa fie. Avusese parte de sex si dupa moartea lui, dar niciodata nu dormise cu altcineva. Intimitatea ar fi fost prea mare. O astfel de intimitate o imparti cu cineva special. El impartise cu Kyle.
Se incrunta. Kyle nu era special. Nu pentru el. Dar petrecusera o noapte impreuna si asta il afectase. Nu pe el personal. Ii afectase doar concentrarea. Da, doar aia. Dar nu pe el. In niciun caz pe el! El era imun la tot ceea ce constituia persoana lui Kyle. Era imun la ochii aceia verzi de pisica, la vocea dulce, dar in acelasi timp enervanta, la pielea fina, la buzele acela incitante care pareau a...
-Nu sunt imun deloc! zise dintr-o data.
-Cand ai dormit ultima oara? il intreba Jesse. Ai ajuns sa vorbesti de unul singur.
Ray il ignora fiind prea ocupat cu desoperire pe care o facuse. Nu, nu era bine deloc. Nu era imun. La dracu'! Asta ii mai lipsea! Il dorea! Fie ca ii placea sau nu, il dorea pe Kyle. Nu, tehnic vorbind, ii dorea doar trupul. Innebunise de tot. Dintre toate persoanele cu care ar fi putut sa se culce, de ce il vroia pe el? Nu avea nimic special!
Bine, avea un temperament vulcanic si un zambet dezarmant ca vroia sa i de acord cu el, iar ochii ii luceau de fiecare data cand ceva il incanta si...Iar o facea! Simtea nevoia sa se dea cu capul de primul perete pe care il nimerea, dar, probabil, era mai bine sa astepte pana ajungea la el in birou. Jesse credea deja ca ceva nu e in regula cu el. Nu vroia sa-l socheze de tot.
Isi alunga din nou gandurile mai putin decente si se forta sa se concentreze pe continutul dosarului ce era citit de Jesse. In mod cert fratele sau va avea cateva intrebari, iar el trebuia sa fie in stare sa-i raspunda.
Frazele si cuvintele scrise cu cateva ore inainte incepusera sa se deruleze cu repeziciune la el in cap, fiind intrerupte din cand in cand de un chip cu trasaturi fine, aproape femeiesti, de un par rosu ca focul, de un miros dulce, dar fara a fi sufocant...Nu-i venea sa creada ca ii retinuse si mirosul. In mod cert era ceva in neregula cu el. Trebuia sa-si gaseasca un partener pentru seara asta. Poate asa se va calma. Incruntatura i se accentua. Cat de stupid poti sa fi ca sa ti minte miroul unei persoane de care nu iti pasa? Ba mai mult, mirosul unei persoane care te lasa indiferent? Nu chiar indiferent, se corecta imediat, dar aproape indiferent. Doar pentru ca te gandeai la ea, nu inseamna ca persoana respectiva era importanta pentru tine. In niciun caz.
Ofta cand isi dadu seama ca mirosul deveni mai pregnat. Il simtea atat de aproape incat daca nu ar fi stiut mai bine, ar fi zis ca-l inconjoara din toate partile. Levantica, ciocolata si o tenta marina...Era placut si relaxant. Isi inchise ochii si trase adanc aer in piept, apoi se intoarse dorind sa se indrepte inapoi spre scaunul sau. Insa se bloca si privi pentru cateva momente lungi persoana micuta cu parul de foc din fata sa.
-Am innebunit de tot, zise pentru sine, dar persoana il auzi si incepu sa rada.
-Nu, erai deja nebun. Nu ai fi putut sa innebunesti mai mult.
Ray clipi de cateva ori, dandu-si seama ca el era real. La dracu'! Parfumul nu fusese o amintire. Kyle era acolo! Cu el! In aceeasi camera!
Injura in surdina si se aseza pe scaun. Asta urma sa fie o zi al naibii de lunga!
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui