22-01-2012, 10:08 PM
***
Il trezise lumina soarelui. Jesse se ridica in sezut si privi confuz camera. Era goala.
Casca de cateva ori, injurand in gand ca trebuie sa se trezeasca atat de devreme. Diminetile nu erau in niciun caz favoritele sale. Si dupa efortul din noaptea trecuta i-ar fi prins bine un somn mai lung.
Se ridica din pat si-si infasura cearceasul in jurul sau, apoi merse la dulap si-si alesese niste haine. Avea sau nu avea chef, trebuia sa mearga la birou.
Bombanind intr-una si cu hainele in brate iesi din camera si se indrepta spre baie. Sigurul sunet care se auzea era cel al dusului, restul casei era cufundata intr-o linistea neprimitoare. Probabil Blake intrase deja la dus, gandi el in timp ce deschise usa baii si intra in incaperea scaldata in aburii fierbinti.
Jesse isi lasa hainele pe unu dintre suporturile pentru prosoape si intra in cabina de dus. Se lauda in gand ca avusese inspiratie sa cumpere o cabina de dus mai mare decat cele standard cand renovasera apartamentul asta. In felul acesta doua persoane puteau sa stea nestigherite la dus, fara sa se incomodeze sau puteau sa faca si altceva fara sa se planga de spatiul ingust.
Singurul lucru care il deranja era jetul de apa ce in dimineata aceea venea din toate partile. Nu reusea sa vada nici macar unde era samponul. Oricum, la ora aia foarte rar vedea ceva calumea din cauza somnului...
-De ce ai dat drumul la jeturile pentru masaj? intreba incercand sa-si inabuse un cascat. Da-mi te rog saponul, daca-l vezi ca eu nu vad absolut nimic.
-Poftim, ii raspunse o voce somnoroasa punandu-i in mana sticla de sampon.
Jesse se intoarse, o lua si-si turna in cap o cantitate deloc rezonabila.
-Merci, Hanah.
-Cu placere, Jesse.
Jesse ramase cu sticla in mana. Se incrunta si se intoarse incet cu fata spre cealalta persoana. Nu, nu era posibil. Sigur somnul era de vina, gandi el usor amuzat, Hanah nu avea cum sa fie...dar ochii sai ii intalni pe ai ei pentru un moment lung ce parea a nu se mai termina.
-Hanah! urla Jesse si facu doi pasi in spate, dar se lovi de unu dintre peretii de sticla a cabinei de dus.
-Jesse, ce cauti in dusul meu? Femeia se lipi de peretele opus. Ochii ei mariti de surpriza il masurau cu neliniste pe tanarul din fata ei, in timp ce cu mana incerca sa gaseasca manerul pentru deschide usa cabinei si a iesi afara.
-Cabina ta? E cabina mea! E sase dimineata! Nimeni nu face dus la 6 dimineata!
-Dusul era pornit! Nu te-ai gandit ca e cineva inauntru?
-Ba da, dar nu m-am gandit ca esti tu. Vazand ca femeia nu nimereste usa, Jesse intinse mana si trase de maner, facand ca usa sa se deschida cu un zgomot infernal. Iesi repede din dus, se dezechilibra si aproape cazu pe gresia umeda. Se prinse totusi cu mana de unul dintre suportii de prosoape si-si recapata pentru moment echilibru, dar suportul se rupse, iar el se trezi stand pe spate si admirand tavanul alb al incaperii.
-Jesse, esti bine? Hanah veni din spatele lui si dori sa se aplece si sa-l ajute sa se ridice.
-Nu, nu, nu...Jesse isi inchise ochii. Te rog, Hanah, du-te si imbraca-te cu ceva. Ma ridica singur si pentru numele lui Dumnezeu sa nu te apleci acum si sa ma ajuti!
Probabil daca nu ar fi fost el victima, ar fi ras cu gura pana la urechi, dar in momentul asta nu credea ca exista ceva mai penibil decat sa o vada pe mama iubitului sau goala la dus.
Auzi un fosnet un pic mai indepartat, apoi vocea ei.
-Am pus ceva pe mine. Poti sa deschizi ochii. Tanarul o asculta. Da...pusese ceva pe ea. Un nenorocit de prosop! Acum ai nevoie de ajutor ca sa te ridici? continua femeia
-Nu multumesc. Ma descurc. Jesse se ridica cu grija dorind sa nu mai repete intamplarea. Posteriorul il durea si asa destul de tare. Nu mai avea nevoie de alte cazaturi. Totusi Hanah nu-l asculta. Ii intinse mana, dar cazu in aceeasi capcana ca si el. Se dezechilibra din cauza gresiei ude, prosopul care o acoperea cazand in laturi, iar ea ateriza peste Jesse inapoi pe podeaua rece. Liniste...apoi doua tipete sparsera tacerea. Hanah se ridica prima, lasa prosopul pe jos si se intrepta spre usa, care exact in acel moment se trantise la perete cu putere.
-Ce naiba se petrece aici? Blake privi cu stupoare silueta goala din fata sa. Mama?!
-Blake Thorton cum indraznesti sa intri in baie cand mama ta face dus? Nu sti sa bati la usa?
Blake isi inchise un pic prea tarziu ochii. Stia ca imaginea il va bantui pentru o vreme. La dracu'! Niciun barbat nu vrea sa-si vada mama goala!
Cand si-i deschise, primul lucru pe care il vazu, fusese Jesse, stand intins pe spate in mijlocul baii si contampland tavanul.
-Jesse? vocea sa era soptita si oscila intre neincredere totala si un oarecare grad de amuzament.
-Ma gandeam acum cateva clipe ca nu e nimic mai penibil decat sa intri peste mama iubitului tau la dus. Ei, bine...sa sti ca m-am inselat. Exista lucruri si mai penibile decat atat!
Blake se apropie de el si ii intinse mana, ajutandu-l sa se ridice. Privi apoi baia. Unul dintre suporti era pe jos, sticla usii de la dus era crapata si peste tot era numai apa, iar iubitul sau era plin de sampon din cap pana-n picioare. Oricat de ciudata era dimineata aia sau de neobisnuita intamplarea, nu se putu abtine si izbucni in ras.
-Nu e nimic amuzant, bombani Jesse intorcandu-se cu spatele la el.
-Ba este. Cred ca e cea mai amuzanta chestie la care am luat parte in ultima vreme.
-Nu-i adevarat.
-Ba este, daca privesti din punctul meu de vedere.
-Dar nu privesc din punctul tau de vedere. Jesse isi puse mainile in solduri si se incrunta. Asta nu e una din diminetile mele bune.
-Ar trebui sa o consideri asa. Macar ai noroc ca tata doarme inca. Nu stiu ce ar fi zis de toata scena asta.
-Nici nu vreau sa aflu. Mai ramase incruntat, dar vazand cu cata pofta rade Blake, pana la urma nu reusi nici el sa se abtina. Intra inapoi in cabina de dus si se clati de sampon, apoi se infasura in prosopul pe care i-l dadu Blake.
Doua ore mai tarziu se afla la biroul sau cu o ceasca mare de cafea in fata si cu cel mai proaspat raport cu privire la cota de piata a companiei in brate, dar mintea ii era inca ocupata cu momentul jenant din acea dimineata. La dracu! De ce lucrurile astea i se intamplau doar lui? Niciodata nu ar fi vrut sa o vada pe Hanah goala! De ce el?
Pufnii si lasa dosarul jos, apoi se intoarse cu scaunul spre fereastra din spatele biroului si incerca sa-si revina si sa se concentreze pe problemele pe care trebuia sa le rezolve.
Insa nu reusi nici macar sa se bucure de linistea din propriul birou, caci usa se deschise brusc si inauntru intre Hanah urmata indeaproape de Camil.
-Imi pare rau, domnule, nu am reusit sa o opresc.
-Jesse, trebuie neaparat sa vorbesc cu tine!
Jesse le privi pe cele doua femei si constata ca nu e una din cele mai bune zile ale sale. Camil parea al naibii de nervoasa pe cand Hanah parea de-a dreptul disperata. Jesse isi daduse imedia seama ca ceva rau se intamplase.
-Nu-i nimic, Camil. Doamna este Hanah Thorton, mama lui Blake. Hanah ea e Camil, secretara mea. Cele doua femei si zambisera in semn de salut, apoi Camil se intoarse pe calcaie si iesi afara sin camera, in timp ce Hanah se apropie de biroul lui Jesse si aproape se prabusi pe scaunul liber.
Incaperea se scufunda in liniste pentru cateva momente.
-Intalnirea asta e un pic ciudata, comenta femeia, feriindu-si privirea de cea a tanarului din fata sa. Dupa ce s-a intamplat la dus, vreau sa zic...
-Ai dreptate. Jesse ofta si se lasa pe spatarul scaunului. Imi pare rau pentru dimineata asta. A fost...
-Penibil? incerca femeia sa-l ajute.
-Vroiam sa zic amuzant intr-un fel macabru, dar banuiesc ca merge si penibil. Jesse zambi.
Hanah se destinse imediat.
-Si mie imi pare rau, Jesse. Nu ma gandeam ca cineva se va trezi asa de devreme. Ar fi trebuit sa inchid usa.
-Si eu ar fi trebuit sa fiu mai atent. Doar ca in fiecare dimineata obisnuiesc sa fac dus cu...aducandu-si aminte cu cine vorbeste si despre ce vorbeste isi drese glasul si inchise subiectul printr-o pauza lunga.
-Da...inteleg. Dar, lasand asta la o parte, chiar vreau sa vorbesc ceva serios cu tine.
Femeia ezita putin. Se uita in stanga, apoi in dreapta, dupa care isi privi pret de cateva secnde pantofii cu care era incaltata.
-Ma sperii. De obicei esti mai directa Ce s-a intamplat?
-Jesse, ce ma fac? Cred ca Hank ma inseala!!
Chiar daca ziua avusese un inceput promitator, se dovedise a fi pana la urma un adevarat dezastru. Totusi, imaginea lui Jesse din acea dimineata, fata lui rosie si usor frustrata reusea sa-i mai aduca macar un pic din buza dispozitie pe care si-o pierduse in mare parte de cand intrase in spital. Aici, ca de obicei, era un haos de nedescris. Prea multe accidente, incendii, batai si alte evenimente nefericite.
-Nu te mai incrunta, Blake. O sa faci riduri. Daniel parea la fel de lipsit de griji si de zambitor ca de obicei. Statea picior peste picior si isi bea linistit cafeaua. Zambetul sau ironic nu prevestea nimic bun.
-Daca fac, vor fi ale mele, nu ale tale. Blake puse jos dosarul si se incrunta la prietenul sau care insa nu parea prea afectat de tonul dur. Nu ai altceva mai bun de facut decat sa-mi respiri mie aerul?
-Nu, absolut nimic. Tu nu ai altceva mai bun de facut decat sa bombanesti intr-una?
-Daca ai avea pe cap atatea cate am eu si tu ai face la fel.
-Nu-i adevarat.
-De unde sti?
-Pentru ca eu nu vreau sa am riduri peste cativa ani. Femeilor nu le plac barbatii cu riduri. Bau un pic din cafeau ce era aproape racita de tot, apoi continua. Dar banuiesc ca tu nu trebuie sa-ti faci griji. Jesse ar fi in stare sa-ti iubesca si ridurile. Ma gandesc ca esti bun la capitolul prestari, din moment ce Jesse pare atat de fericit indiferent ce faci.
Blake nu se chinui sa-i raspunda. Continua sa citeasca in liniste dosarul urmatorului pacient programat pentru o consultatie.
-Haide, esti mai morocanosc decat de obicei. Ce s-a intamplat? Te-ai certat cu Jesse in dimineata asta?
-Nu. Chiar deloc, raspunse Blake inca fiind atent la dosarul pe care il avea in fata.
-Atunci?
-Au venit ai mei in vizita si nu stiu cand vor pleca.
Daniel incepu sa rada.
-Acum inteleg de ce esti asa frustrat. Nu ti-au spus si de ce au venit?
-Cica erau prin zona, dar nu am crezut in singur cuvant. Blake dadu intr-un final dosarul la o parte si lua o gura de cafea. Am o presimtire proasta, Daniel.
-Sunt parintii tai si au venit doar intr-o vizita scurta. Ce naiba se poate intampla?
-Tocmai pentru ca sunt parintii mei spun asta. Si intrebarea pe care ar trebui sa o pui este urmatoarea: Ce nu se poate intampla cand sunt ei prin preajma?
Il trezise lumina soarelui. Jesse se ridica in sezut si privi confuz camera. Era goala.
Casca de cateva ori, injurand in gand ca trebuie sa se trezeasca atat de devreme. Diminetile nu erau in niciun caz favoritele sale. Si dupa efortul din noaptea trecuta i-ar fi prins bine un somn mai lung.
Se ridica din pat si-si infasura cearceasul in jurul sau, apoi merse la dulap si-si alesese niste haine. Avea sau nu avea chef, trebuia sa mearga la birou.
Bombanind intr-una si cu hainele in brate iesi din camera si se indrepta spre baie. Sigurul sunet care se auzea era cel al dusului, restul casei era cufundata intr-o linistea neprimitoare. Probabil Blake intrase deja la dus, gandi el in timp ce deschise usa baii si intra in incaperea scaldata in aburii fierbinti.
Jesse isi lasa hainele pe unu dintre suporturile pentru prosoape si intra in cabina de dus. Se lauda in gand ca avusese inspiratie sa cumpere o cabina de dus mai mare decat cele standard cand renovasera apartamentul asta. In felul acesta doua persoane puteau sa stea nestigherite la dus, fara sa se incomodeze sau puteau sa faca si altceva fara sa se planga de spatiul ingust.
Singurul lucru care il deranja era jetul de apa ce in dimineata aceea venea din toate partile. Nu reusea sa vada nici macar unde era samponul. Oricum, la ora aia foarte rar vedea ceva calumea din cauza somnului...
-De ce ai dat drumul la jeturile pentru masaj? intreba incercand sa-si inabuse un cascat. Da-mi te rog saponul, daca-l vezi ca eu nu vad absolut nimic.
-Poftim, ii raspunse o voce somnoroasa punandu-i in mana sticla de sampon.
Jesse se intoarse, o lua si-si turna in cap o cantitate deloc rezonabila.
-Merci, Hanah.
-Cu placere, Jesse.
Jesse ramase cu sticla in mana. Se incrunta si se intoarse incet cu fata spre cealalta persoana. Nu, nu era posibil. Sigur somnul era de vina, gandi el usor amuzat, Hanah nu avea cum sa fie...dar ochii sai ii intalni pe ai ei pentru un moment lung ce parea a nu se mai termina.
-Hanah! urla Jesse si facu doi pasi in spate, dar se lovi de unu dintre peretii de sticla a cabinei de dus.
-Jesse, ce cauti in dusul meu? Femeia se lipi de peretele opus. Ochii ei mariti de surpriza il masurau cu neliniste pe tanarul din fata ei, in timp ce cu mana incerca sa gaseasca manerul pentru deschide usa cabinei si a iesi afara.
-Cabina ta? E cabina mea! E sase dimineata! Nimeni nu face dus la 6 dimineata!
-Dusul era pornit! Nu te-ai gandit ca e cineva inauntru?
-Ba da, dar nu m-am gandit ca esti tu. Vazand ca femeia nu nimereste usa, Jesse intinse mana si trase de maner, facand ca usa sa se deschida cu un zgomot infernal. Iesi repede din dus, se dezechilibra si aproape cazu pe gresia umeda. Se prinse totusi cu mana de unul dintre suportii de prosoape si-si recapata pentru moment echilibru, dar suportul se rupse, iar el se trezi stand pe spate si admirand tavanul alb al incaperii.
-Jesse, esti bine? Hanah veni din spatele lui si dori sa se aplece si sa-l ajute sa se ridice.
-Nu, nu, nu...Jesse isi inchise ochii. Te rog, Hanah, du-te si imbraca-te cu ceva. Ma ridica singur si pentru numele lui Dumnezeu sa nu te apleci acum si sa ma ajuti!
Probabil daca nu ar fi fost el victima, ar fi ras cu gura pana la urechi, dar in momentul asta nu credea ca exista ceva mai penibil decat sa o vada pe mama iubitului sau goala la dus.
Auzi un fosnet un pic mai indepartat, apoi vocea ei.
-Am pus ceva pe mine. Poti sa deschizi ochii. Tanarul o asculta. Da...pusese ceva pe ea. Un nenorocit de prosop! Acum ai nevoie de ajutor ca sa te ridici? continua femeia
-Nu multumesc. Ma descurc. Jesse se ridica cu grija dorind sa nu mai repete intamplarea. Posteriorul il durea si asa destul de tare. Nu mai avea nevoie de alte cazaturi. Totusi Hanah nu-l asculta. Ii intinse mana, dar cazu in aceeasi capcana ca si el. Se dezechilibra din cauza gresiei ude, prosopul care o acoperea cazand in laturi, iar ea ateriza peste Jesse inapoi pe podeaua rece. Liniste...apoi doua tipete sparsera tacerea. Hanah se ridica prima, lasa prosopul pe jos si se intrepta spre usa, care exact in acel moment se trantise la perete cu putere.
-Ce naiba se petrece aici? Blake privi cu stupoare silueta goala din fata sa. Mama?!
-Blake Thorton cum indraznesti sa intri in baie cand mama ta face dus? Nu sti sa bati la usa?
Blake isi inchise un pic prea tarziu ochii. Stia ca imaginea il va bantui pentru o vreme. La dracu'! Niciun barbat nu vrea sa-si vada mama goala!
Cand si-i deschise, primul lucru pe care il vazu, fusese Jesse, stand intins pe spate in mijlocul baii si contampland tavanul.
-Jesse? vocea sa era soptita si oscila intre neincredere totala si un oarecare grad de amuzament.
-Ma gandeam acum cateva clipe ca nu e nimic mai penibil decat sa intri peste mama iubitului tau la dus. Ei, bine...sa sti ca m-am inselat. Exista lucruri si mai penibile decat atat!
Blake se apropie de el si ii intinse mana, ajutandu-l sa se ridice. Privi apoi baia. Unul dintre suporti era pe jos, sticla usii de la dus era crapata si peste tot era numai apa, iar iubitul sau era plin de sampon din cap pana-n picioare. Oricat de ciudata era dimineata aia sau de neobisnuita intamplarea, nu se putu abtine si izbucni in ras.
-Nu e nimic amuzant, bombani Jesse intorcandu-se cu spatele la el.
-Ba este. Cred ca e cea mai amuzanta chestie la care am luat parte in ultima vreme.
-Nu-i adevarat.
-Ba este, daca privesti din punctul meu de vedere.
-Dar nu privesc din punctul tau de vedere. Jesse isi puse mainile in solduri si se incrunta. Asta nu e una din diminetile mele bune.
-Ar trebui sa o consideri asa. Macar ai noroc ca tata doarme inca. Nu stiu ce ar fi zis de toata scena asta.
-Nici nu vreau sa aflu. Mai ramase incruntat, dar vazand cu cata pofta rade Blake, pana la urma nu reusi nici el sa se abtina. Intra inapoi in cabina de dus si se clati de sampon, apoi se infasura in prosopul pe care i-l dadu Blake.
Doua ore mai tarziu se afla la biroul sau cu o ceasca mare de cafea in fata si cu cel mai proaspat raport cu privire la cota de piata a companiei in brate, dar mintea ii era inca ocupata cu momentul jenant din acea dimineata. La dracu! De ce lucrurile astea i se intamplau doar lui? Niciodata nu ar fi vrut sa o vada pe Hanah goala! De ce el?
Pufnii si lasa dosarul jos, apoi se intoarse cu scaunul spre fereastra din spatele biroului si incerca sa-si revina si sa se concentreze pe problemele pe care trebuia sa le rezolve.
Insa nu reusi nici macar sa se bucure de linistea din propriul birou, caci usa se deschise brusc si inauntru intre Hanah urmata indeaproape de Camil.
-Imi pare rau, domnule, nu am reusit sa o opresc.
-Jesse, trebuie neaparat sa vorbesc cu tine!
Jesse le privi pe cele doua femei si constata ca nu e una din cele mai bune zile ale sale. Camil parea al naibii de nervoasa pe cand Hanah parea de-a dreptul disperata. Jesse isi daduse imedia seama ca ceva rau se intamplase.
-Nu-i nimic, Camil. Doamna este Hanah Thorton, mama lui Blake. Hanah ea e Camil, secretara mea. Cele doua femei si zambisera in semn de salut, apoi Camil se intoarse pe calcaie si iesi afara sin camera, in timp ce Hanah se apropie de biroul lui Jesse si aproape se prabusi pe scaunul liber.
Incaperea se scufunda in liniste pentru cateva momente.
-Intalnirea asta e un pic ciudata, comenta femeia, feriindu-si privirea de cea a tanarului din fata sa. Dupa ce s-a intamplat la dus, vreau sa zic...
-Ai dreptate. Jesse ofta si se lasa pe spatarul scaunului. Imi pare rau pentru dimineata asta. A fost...
-Penibil? incerca femeia sa-l ajute.
-Vroiam sa zic amuzant intr-un fel macabru, dar banuiesc ca merge si penibil. Jesse zambi.
Hanah se destinse imediat.
-Si mie imi pare rau, Jesse. Nu ma gandeam ca cineva se va trezi asa de devreme. Ar fi trebuit sa inchid usa.
-Si eu ar fi trebuit sa fiu mai atent. Doar ca in fiecare dimineata obisnuiesc sa fac dus cu...aducandu-si aminte cu cine vorbeste si despre ce vorbeste isi drese glasul si inchise subiectul printr-o pauza lunga.
-Da...inteleg. Dar, lasand asta la o parte, chiar vreau sa vorbesc ceva serios cu tine.
Femeia ezita putin. Se uita in stanga, apoi in dreapta, dupa care isi privi pret de cateva secnde pantofii cu care era incaltata.
-Ma sperii. De obicei esti mai directa Ce s-a intamplat?
-Jesse, ce ma fac? Cred ca Hank ma inseala!!
Chiar daca ziua avusese un inceput promitator, se dovedise a fi pana la urma un adevarat dezastru. Totusi, imaginea lui Jesse din acea dimineata, fata lui rosie si usor frustrata reusea sa-i mai aduca macar un pic din buza dispozitie pe care si-o pierduse in mare parte de cand intrase in spital. Aici, ca de obicei, era un haos de nedescris. Prea multe accidente, incendii, batai si alte evenimente nefericite.
-Nu te mai incrunta, Blake. O sa faci riduri. Daniel parea la fel de lipsit de griji si de zambitor ca de obicei. Statea picior peste picior si isi bea linistit cafeaua. Zambetul sau ironic nu prevestea nimic bun.
-Daca fac, vor fi ale mele, nu ale tale. Blake puse jos dosarul si se incrunta la prietenul sau care insa nu parea prea afectat de tonul dur. Nu ai altceva mai bun de facut decat sa-mi respiri mie aerul?
-Nu, absolut nimic. Tu nu ai altceva mai bun de facut decat sa bombanesti intr-una?
-Daca ai avea pe cap atatea cate am eu si tu ai face la fel.
-Nu-i adevarat.
-De unde sti?
-Pentru ca eu nu vreau sa am riduri peste cativa ani. Femeilor nu le plac barbatii cu riduri. Bau un pic din cafeau ce era aproape racita de tot, apoi continua. Dar banuiesc ca tu nu trebuie sa-ti faci griji. Jesse ar fi in stare sa-ti iubesca si ridurile. Ma gandesc ca esti bun la capitolul prestari, din moment ce Jesse pare atat de fericit indiferent ce faci.
Blake nu se chinui sa-i raspunda. Continua sa citeasca in liniste dosarul urmatorului pacient programat pentru o consultatie.
-Haide, esti mai morocanosc decat de obicei. Ce s-a intamplat? Te-ai certat cu Jesse in dimineata asta?
-Nu. Chiar deloc, raspunse Blake inca fiind atent la dosarul pe care il avea in fata.
-Atunci?
-Au venit ai mei in vizita si nu stiu cand vor pleca.
Daniel incepu sa rada.
-Acum inteleg de ce esti asa frustrat. Nu ti-au spus si de ce au venit?
-Cica erau prin zona, dar nu am crezut in singur cuvant. Blake dadu intr-un final dosarul la o parte si lua o gura de cafea. Am o presimtire proasta, Daniel.
-Sunt parintii tai si au venit doar intr-o vizita scurta. Ce naiba se poate intampla?
-Tocmai pentru ca sunt parintii mei spun asta. Si intrebarea pe care ar trebui sa o pui este urmatoarea: Ce nu se poate intampla cand sunt ei prin preajma?
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui