[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

In primul rand imi cer scuze pentru intarziere. Nu prea imi sta in caracter si, probabil o sa ma strangeti de gat cand o sa va spun ca am capitolul terminat de mult, dar, in naivitatea mea, speram ca pana una alta sa revina fanfictionul la forma lui initiala si sa nu trebuiasca sa fac sapaturi arhiologice pentru a-mi gasi povestile . Si probabil va reveni...la anul
Si acum...next

***

Dimineata venise mai repede decat credea ca e posibil. Imediat ce ajunsese acasa noaptea trecuta urcase la el in camera si adormise aproape imediat. Nici macar nu se mai dezbracase de hainele pe care le purta. Oricum, era foarte sigur ca nu vor mai exista ocazii pentru a le scoate din dulap asa ca nu avea nimic impotriva daca la distrugea.
Soarele diminetii era mult mai suparator decat isi imaginase vreodata. Il dureau ochii din cauza intensitatii luminii. Clipi de cateva ori pana ce acestia se obisnuira. Isi intinse corpul amortit, incordandu-si si relaxandu-si membrele, apoi se ridica in capul oaselor si se indrepta spre baie. Nu se uita in oglinda. Intra direct la dus si dadu drumul la apa rece, sperand ca va reusi sa-l trezeasca de tot. Nu zabovi mult nici acolo.
Cand isi termina dusul, se imbraca cu primele haine care i-au cazut in mana si a coborat la parter. La masa mare din camera de zi il astepta Diane. Era imbracata intr-o rochie superba de vara de un alb imaculat ce ii punea in evidenta silueta trasa parca printr-un inel. Singurul lucru care nu se potrivea, erau ochelarii fumurii de soare ce i se odihnea pe fata.
-La masa nu se sta cu ochelarii se soare. Femeia isi ridica privirea din ziarul pe care il citea cand auzi vocea fiului sau vitreg.
-Nu mai spune. Nu vreau sa invat bunele maniere de la un pusti.
-Daca de la altcineva nu le-ai invatat...Kyle se aseza in partea opusa a mesei si-si puse un pahar de suc de portocale proaspat. Nu apare numele tau in ziar. Ar trebui sa-mi multumesti.
-Pentru ce? Mi-ai stricat seara. Ma distram de minune pana sa apari tu.
-Da, te distrai cu un alt barbat. Ma intreb ce ar zice tata daca ar afla?
Femeia dadu imediat inapoi cand auzi.
-Doar nu ai de gand...?
-Stai linistita, mama, zise cu ironie, Kyle. Nu, nu am degand sa fac nimic. Culegi ceea ce semeni, nu-i asa? Daca te-a vrut nu are decat sa se descurce cu tine. Termina sucul din pahar si se ridica de la masa exact cand tatal sau intra in camera.
-Fiule, felicitari pentru succesul de ieri. Nici nu ma asteptam la mai putin din partea ta. Se apropie de el si il batu prieteneste pe umar, apoi se duse la sotia sa si ii depuse un sarut pe obraz. Aceasta ii zambi, apoi se reintoarse la ziarul ei.
-Ma bucur ca am putut sa-ti fiu de folos. Acum te rog sa ma scuzi, dar eu...
-Inainte sa pleci, vreau sa-i duci actele astea domnului Nwecrest. Barbatul mai in varsta isi deschise servieta si scoase de acolo un dosar pe care i-l inmana fiului sau. Kyle il lua si il privi pret de cateva secunde.
-Nu avem curieri pentru asa ceva? De ce trebuie sa ma duc eu?
-Te-au vrut pe tine, deci asta e doar inca una din indatoriile tale ca om de legatura intre companiile noastre.
-Bine, o sa ma duc, bombani Kyle, punandu-si dosarul sub brat si plecand.
Astazi era sambata. Vroia sa faca orice altceva, numai sa nu mearga la firma aia. Nu vroia sa-l vada pe Ray. Nu dupa ce ii spusese aseara. Se asteptase sa nu-l mai vada niciodata. Teoretic, dupa sedinta, munca sa fusese incheiata, deci nu mai avea nicio legatura cu Grupul N cu care tatal sau se incapatana sa faca afaceri. L.A.-ul era destul de mare ca sa nu se intalneasca.
Cobora cele cateva trepte, apoi se indrepta spre usa garajului. Intra inauntru si, chiar daca nu-i placea sa conduca, lua masina pe care o primise cadou cand implinise 16 ani, un jaguar negru cu doua locuri.
Se urca pe locul soferului, arunca dosarul pe scaunul din drepta bombanind, apoi porni masina si pleca spre capcaunul de care sperase sa scape.
Tot drumul pana acolo nu se gandise decat la cat de prost fusese pentru ca ii spusese ce este. Ce va face daca Ray ii va spune tatalui sau? Oare ar fi in stare sa-l injunghie pe la spate?
Singurul raspuns care ii venea in minte era un da hotarat. Ray nu parea genul de barbat care sa aiba pic de scrupule. S-ar fi folosit de orice avataj pentru a-l infrange. Totusi, trebuia sa tina minte ca asta nu era o lupta. Teoretic, nu aveau nicio treaba unul cu celalalt. Atunci de ce se gandea la el de cand deschise ochii dimineata?
De ce nu putea sa-si scoata din cap cuvintele lui de lauda din seara trecuta sau privirea blanda. De ce il privise asa cand ii spusese ca este homosexual? Il judeca pentru ce era? Il aproba sau nu ii pasa catusi de putin?
Cand isi parca masina in garajul subteran al caldirii Grupului N inca nu gasise nici macar un singur raspuns la toate intrebarile ce nu ii dadeau pace asa ca se dadu batut. Ce avea sa se intample se va intampla si gata.
Lua dosarul de unde il aruncase, iesi din masina si se indrepta spre lift. Urca cu el pana la etajul 10 si se indrepta spre incaperea unde avea Camil biroul. Femeia era ca de obicei cufundata in lucru, insa cand il vazu ii zambi.
-Domnul Rosson nu este, doar domnul Newcrest. Este ocupat, dar cred ca te va primi.
-Oare de ce nu ma mir? Multumesc Camil.
Intra in birou fara sa mai bata la usa.
Scaunul lui Ray era intors spre fereastra.
-Da, Camil. Ce este? Vocea lui parea usor diferita in acesta dimineata. Nu mai avea aceeasi nota de duritate. Era poate un pic ingandurata.
-Nu e Camil.
Imediat ce ii auzi vocea, scaunul se intoarse si Kyle reusi sa-l vada. Si infatisare ii era putin schimbata. Purta aceleasi haine de ieri, iar parul ii era dezordonat. Baiatul ajunsese la concluzia ca Rayland nu ajunsese aseara acasa. Probabil dupa ce il lasase pe el, se intorsese aici.
-Ce cauti aici? E sambata.
-Sincer, si eu ma intreb asta, ii raspunse ironic Kyle. Uite, livrare speciala de la tatal meu. Se apropie de birou si puse dosarul pe suprafata lui. Rayland se incrunta.
-Ce naiba e asta?
-Habar n-am. Nu m-am uitat.
Rayland lua dosarul si-l deschise. Il rasfoi repede, dar tot nu pricepu ce e cu el.
-Nu inteleg...
-Ce? Kyle trase dosarul spre el si incepu sa citeasca informatiile de pe primele pagini. Semana cu un studiu de piata al unor produse fabricate de firmele ce aveau legatura cu grupul Newcrest. Sunt produsele pentru care compania tatalui meu a creat spoturile publicitare. Probabil vrea sa vezi diferente dintre vanzarile de dinaintea spotului si de dupa el.
Fiind prea ocupat sa citeasca tot ce era scris acolo, nu observa cand Ray se ridica de pe scaun si veni in spatele sau. Barbatul era destul de inalt asa ca vedea foarte bine peste umerii tanarului. Isi puse mainile de-o parte si de alta a trupului sau si le sprijini de birou, dar nici atunci Kyle nu-si dadu seama cat de aproape se afla de el. Era atat de aproape incat putea sa simta mirosul samponului pe care il folosea: capsuni si vanilie.
-Vrea sa se laude? vocea barbatului fusese soptita, insa il facu pe Kyle sa tresara. Se intoarse repede, dar se bloca cand isi dadu seama cat de aproape se afla Ray. Ochii sai caprui il studiau cu interes si cu o usoara ironie. Baiatul inghiti in sec cand isi dadu seama ca gatul i se uscase de tot. De ce naiba reactiona asa?
Ray ii zambi, apoi se apleca deasupra sa. Kyle isi inchise ochii putin speriat. Nu-i placea cand un barbat se aproapia atat de mult de el. De ce o facea? Pentru ca ii spusese aseara cum este? Isi batea joc de el?
-O sa-l studiez mai tarziu, zise barbatul intr-un final.
Baiatul isi redeschise ochii si-si dadu seama ca Ray se asezase din nou pe scaun. Respira adanc de cateva ori incerca sa-si potoleasca bataile repezi ale inimii.
-Bi...bine.
-De ce te-ai inrosit asa?
-Eu?!
-Nu ca eu! Normal ca tu!
-Nu m-am inrosit!
-Serios? Eu vad altceva.
-Tu vezi tot timpul numai ce vrei, bombani Kyle. Ma duc pana la baie. Intre timp vezi daca vrei sa-i trimiti ceva tatalui meu. Nu sunt nenorocitul vostru de curier.
Zicand acestea iesi din incapere. Trecu pe langa secretara care cand il vazu nervos nu mai spusese nimic si iesi pe prima usa care ii iesi in cale. Nu se uita nici in dreapta, nici in stanga. Merse pe colidorul acela pana ce ajunse in capatul sau. Acolo se opri si-si trase sufletul, apoi privi in jurul sau. Nu recunoastea locul. Nu mai fusese pe aici.
Perfect! Gresise usa!
Se intoarse, gandindu-se ca ar fi fost mai bine sa nu se ridice din pat in acea dimineata. Bombani in continuare pana ce azi voci ce veneau din dreptul unei usi intre-deschise. Fara sa vrea, conversatia ii atrasese atentia:
-Duncan, nu cred ca e o idee asa buna, zisese o voce barbateasca ce parea speriata.
-Nu-mi spune ca ti-e frica de Jesse. E doar un copil!
-Nu e doar un copil, il contrazise vocea aceea. Daca gaseste dovezi impotriva ta, ne vom petrece amandoi viata in puscarie.
-Nu va gasi nimic. Duncan parea foarte sigur pe el. Cand voi termina ce am inceput Jesse Rosson va fi mort, iar Rayland va fi cel ce va putrezi in inchisoare. Ai incredere in mine!
Kyle incremeni. Despre ce naiba vorbeau astia doi? Erau nebuni?
Dovezi? Ce dovezi vroia Jesse sa gaseasca impotriva lui Duncan? Ce naiba se intampla aici.
Kyle facu un pas in spate, dar podeau scartai.
-E cineva acolo, se auzi acea voce.
Kyle inghiti in sec si se indeparta repede. Apasa clanta usii urmatoare rugandu-se sa se deschisa. Spre bucuria lui asa se si intampla. Intra inauntru si incerca sa faca cat mai putin zgomot. Auzi cand cei doi barbati iesira pe colidor si-si acoperi gura cu ambele maini, incercand sa stea nemiscat.
-Nu e nimeni, zise Duncan. Ai devenit paranoic.
Pasii lor se indepartara si se facu liniste, insa Kyle mai ramasese in ascunzatoarea sa o vreme.
Ce naiba se intampla in compania asta? Ceea ce auzise...cineva vroia sa-l raneasca pe Jesse? De ce? Si de ce sa-l implice si pe Ray? Ce avea Duncan impotriva lor?
Si de ce naiba era el atat de curios? Ar trebui sa plece si sa nu se mai intoarca. Nu era problema lui. Nu era!
Dar nu putea sa se prefaca ca nu a auzit nimic si nu putea nici sa le spuna lui Jesse si Rayland ce auzisese. Probabil nu l-ar fi crezut.
-In momente ca astea ma bucur ca ma pricep la calculatoare, mormai pentru sine.
Va afla ce se petrece aici! Si pentru asta nu avea nevoie decat de un calculator si acces la severul companiei. Ce putea fi mai simplu decat atat?