[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

***

-De ce naiba trebuie sa fac asta?!
Kyle trase adanc aer in piept incercand sa se calmeze. Asta in mod sigur nu era una din saptamanile lui bune. Cu o zi in urma, imediat ce Jesse si tipul celalalt plecasera, tatal sau ii tinuse morala o ora intreaga, repetandu-i ca nu este in stare sa se comporte civilizat. Nu-l contrazise. Il lasase in pace sa urle, sa gesticuleze si sa-l invinovateasca pentru tot ce mergea prost in compania si in viata sa. Apoi, dupa ce se calmase putin ii impusese sa se prezinte a doua zi la sediul grupului Newcrest pentru a-si face treaba ce ii fusese data.
Nu-l intrebase daca vrea sa o faca. Nu ii pasa. Dar de ce se mira oare? Tatalui sau niciodata nu ii pasase de altceva inafara de nenorocita aia de companie de publicitate si, ocazional, de femeile care ii treceau prin pat.
Kyle ofta. Se saturase de toate astea, dar se imbarbata zicandu-si ca nu mai trebuie sa suporte acest calvar decat cateva luni, apoi va pleca la universitate. Doar cateva luni, isi repeta in minte si va fi liber.
Momentan insa nu avea ce sa faca asa ca se conforma. Treaba asta cu omul de legatura nu va dura extraordinar de mult. Imediat ce contractul va fi incheiat, isi va vedea de treburile lui.
Isi ridica privirea si masura cladirea in fata careia se afla de jumatate de ora. Intarziase, dar nu ii pasa. Pur si simplu statea acolo si privea impunatoarea constructie de metal si sticla, atat de asemanatoare cu restul cladirilor din centrul L.A-ului si totusi, atat de diferita. Nu isi dadea cu adevarat seama ce o facea diferita, dar exista ceva. Restul cladirilor pareau reci, lipsite de viata chiar daca holurile lor erau mereu strabatute de sute, poate chiar mii de persoane. Acesta insa parea a avea suflet.
Cladirea avea 30 de etaje si se intinea pe mai mult de 1000 de metri patrati. Dar lucrul care ii atrasese atentia nu fusese constructia in sine ce era destul de comuna, ci vegetatia de pe acoperisul ei.
-O gradina? Acolo? intreba mirat. Mai vazuse astfel de gradini, dar niciodata pe acoperisul incintei unei firme. De obicei le gaseai in cladirile private ale cine stie carui star.
Zambi. Mai trase o data adanc aer in piept si intra in cladire.
Imediat observa luxul, dar nu un lux obstentativ ci unul ce denota mult bun simt. Interiorul nu era asa cum se asteptase. Gresia de un maroniu inchis se asorta cu peretii vopsiti tot in maroniu, dar intr-o nunata mai deschisa si completa putinele piese de mobilier existente: niste canapele de piele asezate in jurul a doua masute de sticla si cateva scaune lipite de peretele de langa receptie.
Kyle merse la receptie. Cele doua fete ii zambira.
-Buna dimineata. Cu ce va putem ajuta? intrebara la unison
-Buna. Trebuie sa ma intalnesc cu Jesse. Cand vazu ca fetele se incrunta adauga repede, Rosson.
-Aveti programare?
-Oarecum, zise tanarul ezitand. Sunt Kyle Lancaster si...
-Domnule Lancaster, zise bruneta zambind. Am fost anuntate ca veti sosi azi. Luati liftul si mergeti la etajul 10. Acolo se va ocupa Camil de dumneavoastra.
-Multumesc. Baiatul le asculta. Intra in primul lift si apasa butonul ce avea inscriptionat pe el un 10 mare, apoi astepta. Cand usile se deschisera, iesi afara din lift si se trezi intr-un hol lung la capatul caruia se afla o usa neagra. Ridica din umeri si merse spre ea. O deschise fara sa bata. Incapere de dincolo de usa era mare si luminoasa, probabil datorita celor doi pereti constituiti in totalitate din sticla. Acelasi mobilier auster il intampina si aici.
Kyle strabatu incaperea pana in capatul opus usii, unde observa un birou. Cand ajunse langa birou, o femeie intre doua varste, dar inca extrem de frumoasa isi ridica ochii din ecranul unui computer si ii zambi.
-Domnule Lancaster, presupun.
-Da. Imi pare rau, dar domnul Rosson intarzie. Totusi sunt sigura ca se va ocupa domnul Newcrest de dumneavoastra...
-Domnul Newcrest fiind Ray?
-Da, ii raspunse femeia zambind. intinse mana pregatindu-se sa apese butonul interfonului, dar kyle o oprise.
-Nu ma deranjeaza sa-l astept pe Jesse. Nu e ca si cum as avea altceva de facut.
-Dar...
-Nu ma deranjeaza deloc, zise Kyle incepand sa se indeparteze, cand usa din stanga biroului se deschise si ultima persoana pe care vroia sa o vada iesi tinand in mana un dosar.
-Camil, suna-l pe Andrew de la resurse umane si spune-i ca am nevoie de dosarele debutantilor pentru...se opri cand il zari pe Kyle. Tu ce cauti aici? intreba intr-un final incruntandu-se la baiatul ce astepta.
-In niciun caz pe tine.
-Vad ca atitudinea ta nu a suferit imbunatatiri de ieri.
-Ti-am mai spus: nu e nimic in neregula cu atitudinea mea. Decat sa dai sfaturi mai bine ai avea grija de propria ta atitudine.
Ray se incrunta si-si intoarse atentia spre Camil care se uita perplexa de la unul la altul.
-Am nevoie de ele acum, Camil.
-Bine, domnule. Femeia forma un numar de interior si astepta ca cineva sa-i raspunda. Apoi comunica ceea ce ii spusese Ray, dupa care inchise. Barbatul dori sa se intoarca in birou cand glasul femeii se facu din nou auzit:
-Si domnul Lancaster ce va face?
-Va veni cu mine, zise Ray dupa un scurt moment de gandire. Kyle dorise sa protesteze, dar pana la urma se razgandi si il urma in birou. Sapatamana asta in mod cert nu era una dintre cele mai bune saptamani ale lui...

Ray nu se uita in urma sa ca sa se asigure ca baiatul il urmeaza. Se duse la biroul sau si se aseza pe scaun, dupa care deschise unul dintre dosarele pe care le avea in fata si incepu sa-l studieze. Vazu cu coada ochiului cand baiatul se aseza pe scaunul din fata biroului sau. Putea sa observe cu usurinta frustrarea din privirea sa. In mod clar nu vroia sa se afle acolo.
Baiatul statea rezemat de spatarul scaunului si privea curios incaperea. Parul de un roscat aprins ii cadea pe frunte si ii incadra fata mica, cu o piele atat de alba incat parea aproape sidefie, dar care era patata din loc in loc de o mare de pistrui care ii dadeau un aer copilaresc. Buzele subtiri si rozalii si pometii inalti ii dadeau un aer aproape aristocratic, facandu-l pe Ray sa-si aminteasca de prietenii tatalui sau pe care ii intalnise cat timp locuise in Anglia. Dar cam atat il facea pe acest pusti sa se asemene cu inalta clasa sociala. Tinuta si felul sau de a se imbraca te faceau imediat sa te gandesti la un rebel ce nu avea pic de respect pentru reguli si regulamente. Ii aducea aminte de Jesse in primii sai ani de universitate. Aceeasi incapatanare si acelasi nonconformism. Se trezi intrebandu-se daca sub aceasta masca se afla o inteligenta la fel de ascutita ca a fratelui sau.
-Deci? intreba tanarul pana la urma. Nu am venit aici sa ma uit la tine cum citesti dosare. Eu ce se presupune ca trebuie sa fac?
-Nimic, ii raspunse Ray serios. Nu am nici cea mai mica idee de ce te-a vrut Jesse pe tine. Si nici nu ma intereseaza. In orice caz, nu voi lasa un pusti ce nu intelege lumea asta sa se amestece in afacerile companiei mele.
-Uite ca am gasit o chestie unde putem sa fim de acord, zise cu ironie Kyle. Nici eu nu stiu ce a fost in mintea lui Jesse ieri. Nu am nici cel mai mic interes nici in afacerile tale, nici ale tatalui meu.
-Daca tatal tau ar sti...
-Stie deja, i-o taie Kyle, dar tot ma obligat sa vin aici. Deci, daca nu vrei sa fiu aici, imi faci defapt o favoare. Suna-l si spune-i si lui asta si scapam amandoi de o grija.
Ray cazu pe ganduri. Ar fi fost mult mai simplu sa faca asa, dar isi aminti cuvintele lui Jesse din ziua trecuta. Chiar daca kyle nu-si dadea seamam Jesse incerca sa-l ajute. Ar trebui sa sune, dar nu vroia sa asculte morala lui Jesse, asa ca ofta si se conforma.
-Ramai. Cel putin deocamdata, adauga imediat.
-Faci asta pentru ca vreau sa plec, nu-i asa? daca iti spuneam ca vrea sa raman, m-ai fi aruncat imediat din biroul tau.
Nu era adevarat ce spunea, dar nu trebuia sa-i zica lui asta. Daca pustiul trebuia sa ramana, macar se putea distra si el un pic.
-Exact. Ray zambi. De ce sa nu profit un pic de situatie?
-Nemernic arogant...bombani Kyle, dar cand intalni privirea serioasa a barbatului tacu. Mai bine sa nu inrautateasca lucrurile. Ziua lui tocmai devenise mai "buna"...