[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Uuu ms de comuri fetelor (scuzati eventualele greseli de tastare)

***

Blake se trezi primul. Se ridica din pat cu usurinta, avand grija sa nu-l trezeasca pe Jesse ce inca dormea adanc. Trase de plapuma subtire si ii acoperi trupul dezgolit, apoi se indrepta spre bucatarie pentru a face cafea pentru amandoi.
Se simtea revigorat si linistit, spre deosebire de ziua trecuta, cand evenimentele din trecut si necazurile din prezent l-au bantuit. Si stia ca ii datora asta lui Jesse. Ca de fiecare data, printr-o simpla atingere, privirea sau vorba reusea sa-l aduca cu picioarele pe pamant.
In scurt timp bucataria fu invadata de mirosul imbietor al cafelei proaspete. Puse lichidul maroniu in doua cani pe care le aseza pe masa si se pregati sa mearga dupa Jesse, dar cand se intoarse il zari pe tanar dupa barul mare ce despartea zona de gatit de living. Coama de par brunet ii cadea peste ochii somnorosi pe care abia si tinea deschisi. Jesse mormai un buna dimineata, apoi ocoli barul si se aseza pe unul dintre scaunele inalte. Casca o data, de doua ori, se freca la ochi, apoi mai casca o data.
Blake surase si se apropie de el, luand de pe masuta cana de cafea. I-o puse in fata, apoi ii saruta nasul facandu-l sa se strambe.
-'Neata. Cum ai dormit?
-Prea repede, mormai Jesse luand o gura de cafea. Cat e ceasul?
-Sase jumate.
-Prea devreme. Mai vreau sa dorm.
-Nu trebuie sa ajungi la birou?
-Ba da, dar inca vreau sa dorm. Tu?
-Si eu trebuie sa fiu la spital in doua ore. Pacat, zise Blake privindu-l pe Jesse. As fi vrut sa le petrec cu tine in pat.
-Si de ce nu o faci?
-Nu ne-ar ajunge doua ore sa terminam. Blake isi trecu limba peste buze, apoi il lua pe Jesse de mana si il trase dupa el in baie. Dadu drumul la dus, se dezbraca de boxeri si intra sub jetul de apa calduta. Se uita la Jesse, asteptand sa faca acelasi lucru. Tanarul zambi, isi dadu la randul sau boxerii jos si-l urma.
Tresari cand simti apa destul de rece, dar se obisnui aproape imediat cu ea. Simti mainile lui Blake pe spatele sau si se relaxa.
Dusul de dimineata devenise un ritual pentru ei. De fiecare data cand erau acasa il facea impreuna. Era placuta si confortabil, iar uneori se incheia cu partide incendiare de sex. In felul acesta viata lor nu devenea niciodata anosta.
Blake isi turna in palma o cantitate generoasa de gel de dus, pe care o intinse apoi pe spatele lui Jesse. In fiecare dimineata facea asta si cu fiecare zi ce trecea ii placea din ce in ce mai mult.
Ii privi atent spatele brazdat de cicatrice si, ca de fiecare data simti o urma de furie cand se gandea la durerea pe care Jesse a trebuit sa o suporte in saptamana in care a fost la mila lui Malone. Chiar daca trupul i se vindecase, cicatricile inca era acolo, amintindu-i de fiecare data cat de aproape fusese sa-l piarda.
Totusi, se bucura ca Jesse nu mai simtea nevoia de a se ascunde de el. La inceput o facea si cand il intrebase de ce ii spusese foarte calm ca nu vrea sa-i trezeasca amintiri dureroase. Dupa cate indurase tot pe el vroia sa-l protejeze.
Cam acesta fusese inceputul ritualului de a face dus impreuna dimineata. Blake dorise sa-i demonstreze ca nu are de ce sa se ascunda si, spre fericirea lui, pana la urma reusise.
Blake se trezi din visare cand simti mainile lui Jesse plimbandu-se pe torsul sau. Apoi, buzele luara timp de cateva secunde locul mainilor.
-Daca vei continua asa, niciunul dintre noi nu mai ajunge niciunde.
Jesse chicoti, se ridica pe varfuri si il saruta.
-Vroiam doar sa vad daca esti prezent. Nu am o agenda ascunsa in dimineata asta.
-Nu stiu daca ar trebui sa ma bucur sau sa-mi para rau, glumi Blake. Probabil cate un pic din amandoua. Oricum mi s-a spus ca am prostul obicei de a intarzia dimineata.
-Oare de ce? intreba intr-un mod inocent Jesse. Cu ce va ocupati timpul dimineata, domnule Thorton?
-In ultimul an m-ma procopsit cu o ispita bruneta in apartament care imi distruge toata concentrarea.
Jesse zambi jucaus si-si apropie trupul de al sau.
-Nu stiu cum de mai rezisti.
-Nici eu, dar hai sa vedem. Isi lasa capul in jos si ii acoperi buzele cu ale sale. Jesse il primi fara sa protesteze. In scurt timp notiunea de serviciu se sterse din mintea amandurora...

-Deci, cum a mers ieri intalnirea cu Lancaster?
Jesse privi reflexia lui Blake in oglinda. Pana la urma terminasera dusul, chiar daca acum se aflau in intarziere. Amandoi era pe jumatate imbracati, cu parul inca umed, dar nu pareau a se grabi prea mult. Fapta era deja consumata. Inca o zi in care nu dadea dovada de punctualitate, dar cui ii pasa. Afara era o vreme frumoasa, iar dusul fusese cu adevarat revigorant. Restul se rezolva pe parcurs.
-Mai bine decat ma asteptam. In mare parte, a fost amuzanta.
-Amuzanta? Blake isi ridica o spranceana in semn de intrebare. Ce s-a intamplat mai exact?
-L-am cunoscut pe fiul lui Lancaster, Kyle.
-Si cum e?
-De treaba. Jesse se gandi un pic. Simpatic, incapatanat, istet. Si lucrul cel mai important, nu se prea intelege cu Ray.
-Foarte multa lume "nu se prea intelege cu Ray" zise Blake in timp ce-si incheia nasturii de la camasa. Ray e uneori dificil.
-Da, dar majoritatea prefera sa se fereasca de el, nu sa-l confrunte.
-Adica?
-Kyle si Ray au avut o mica altercatie ieri. Ar fi trebuit sa fi acolo sa-i vezi. Puteai sa tai tensiune din aer cu un cutit, atat de densa era.
-Si au reusit sa-si rezolve divergentele pana la urma? Blake devenise curios. Jesse avea dreptate. Foarte putini erau in stare sa i se opuna lui Rayland Newcrest. Se intreba ce caracter avea fiul lui Lancaster.
-Nu chiarm dar m-am asigurat ca vor avea destul de mult timp la dispozitie ca sa o faca. Jesse zambi, vazandu-si in continuare de treaba.
-Jesse! Ce ai facut? intreba Blake pe un ton ce nu prevestea nimic bun. Jesse vazu in oglinda cum barbatul lua o pozitie ofensiva si cum isi incrutisa bratele pe piept.
-Nimic.
-Jesse! repeta din nou Blake pe un ton un pic mai apasat.
-I-am sugerat lui lancaster ca fiul sau sa fie omul de legatura intre companiile noastre.
-De ce ai face asa ceva? Nu e un pic cam tanar pentru afaceri?
-Ba da, dar am impuscat trei iepuri dintr-o lovitura: Lancaster e multumit ca fiul sau are posibilitatea de a cunoaste lumea asta, m-am ales cu un om de legatura si Ray va fi mai mult decat ocupat in urmatoarea perioada.
-De ce am oare impresia ca pe tine te incanta mai mult ultimul motiv?
-Pentru ca ma cunosti foarte bine. Jesse se indeparta de oglinda si veni langa Blake. Cum ai zis si tu, foarte putini sunt in stare sa-l provoace pe Ray. Kyle e unul dintre el.
-Am o presimtire proasta, Jesse. Nu-mi place deloc chestia asta. Ray nu e genul de persoana cu care te poti juca si pe care sa-l poti manevra.
-Ai incredere in mine, il incuraja Jesse. Phillipe a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Imi e doar de el si stiu ca Ray inca sufera, dar trebuie sa mearga mai departe. Phillipe nu si-ar fi dorit sa-l vada asa. Trebuie sa invete sa traiasca din nou.
-Si crezi ca fiul lui Lancaster il poate ajuta? Nu esti un pic prea optimist?
-Poate ca sunt, dar trebuie sa incerc ceva. In plus, in cel mai rau caz, voi avea de-a face cu un Ray deosebit de nervos. Nimic mai mult.
Blake ofta. Stia ca o data ce lui Jesse ii vine o idee nu se va mai razgandi. Deasemenea stia ca o data ce-i venea o idee de genul acesta, la orizont se iveau necazuri. Spera doar sa nu fie prea mari. Si mai spera ca Ray sa aiba destul de multa rabdare pentru a rezista. Nu vroia sa se gandeasca la ce s-ar putea intampla in caz contrar.
De un lucru era insa sigur: vietile lor tocmai devenisera un pic mai complicate.