07-05-2011, 11:38 PM
***
Ii era atat de dor de el incat credea ca se va urca pe pereti. Asta era cel mai rau lucru cand era vorba de vacanta: cand te intorceai aveai o groaza de recuperat... Ofta enervat si privi in scarba dosarele ce inca tronau la el pe birou. Astazi fusese una dina cele zile: avusese 10 consultatii in decursul diminetii si 5 operatii dupa aceea. Nici macar nu apucase sa manace ceva. Nu-si dorea decat sa termine ce avea de facut, sa plece acasa si sa faca un dus, apoi sa mearga sa-l vada pe Jesse...sau poate va veni Jesse la el in seara asta. In ultima saptamana nu prea apucasera sa vorbeasca prea mult. Si Jesse era la fel de ocupat ca el. De fiecare data vorbisera pe fuga. Ii era dor de el, de vocea lui, de saruturile dulci, de noptile pasionale. Ii era dor de tot si stia ca nu va reusi sa rabde mult.
Se uita rapid peste hartii, hotarand pana la urma ca le va termina maine, caci, de cand incepuse sa se gandeasca la Jesse, mintea sa nu mai era in stare sa se concentreze la nimic altceva. Isi dezbraca halatul, aruncandu-l pe scaun, isi lua servieta si pleca grabit sa ajunga acasa.
Din pacate prinse ora de varf asa ca mai pierdu inca o treizeci de minute in trafic. Cand ajunsese intr-un final acasa era obosit, nervos si al naibii de nerabdator. Intra la dus si dadu drumul apei usor caldute ca sa-si revigoreze trupul suprasolicitat in ultima vreme. Dar nu intarzie prea mult sub apa, asa cum facea de obicei. Cand iesi o data cu el se imprastie si aburul din cabina de dus, transformand baia intr-o adevarata sauna.
Se aseza in fata oglinzii, pe care o sterse cu unul dintre prosoapele de pe suporturi, dupa care incepu sa se barbiereasca cu miscari studiate si incete, fiind atent sa nu se taie. La un moment dat insa, se bloca cu Gilletul in mana, mintea fugindu-i pentru a mia oara in acea zi la Jesse, la pielea lui fina si bronzata, la buzele moi. Cand reusi intr-un final sa se dezmeticeasca din visare isi dadu seama ca umpluse marginile oglinzii unde persistau urmele aburului cu inimioare. Ofta enervat de comportamentul sau de licean indragostit si iesii afara din baie, purtand numai un prosop in jurul taliei.
Se indrepta spre dormitor, dar o bataie usoara in usa de la intrare ii capta atentia. "Jesse" Inima ii tresari de bucurie, incepand instantaneu sa-i bata mai tare. Se grabi sa deschida, neobosindu-se sa se mai imbrace, dar in loc sa aiba parte de o surpriza placuta si mult asteptata, se bloca, privind cu neincredere persoana ce ii zambea din cadrul usii...
-Ce naiba cauti tu aici?
*
Terminase...in sfarsit. Era in culmea fericirii. Mai privi inca o data pachetul ce-l avea in mana, iar, intr-un final il desfacu. Din interiorul sau scoase trei exemplare a primei sale carti: Pe muchie de cutit.
Coperta era de un albastru deschis, combinat pe margini cu alb, in partea centrala a ei aflandu-se o imagine cu un bisturiu ce taia o pagina dintr-o fisa medicala. Daca te uitai atent puteai chiar observa niste date medicale vagi ce erau scrise cu o cerneala de un negru intens.
Rasfoii entuziasmat paginile, lasand mirosul de hartie noua si tus proaspat sa-i patrunda in nari si sa-i gadile simturile.
Puse una dintre carti in biblioteca sa, pe a doua o impacheta,dorind sa o trimita in Alaska, iar pe a treia o lua sub brat si iesi rapid din apartament, dorind sa i-o duca personal lui Blake.
Vroia sa-i stie parerea, dar si mai mult dorea sa-l vada pe el. Fusese o saptamana lunga si grea, mult prea grea si asta nu din cauza ca ar fi avut mult de munca...in niciun caz, ci pentru ca nu il vazuse pe el.
Se intreba cum va revenii la viata lui de dinaintea cunosterii lui Blake Thorton. Nu ii va fi usor. Defapt, nici macar nu stia daca va putea sa o faca, dar trebuia sa incerce. Poate in seara asta va avea ocazia sa discute cu Blake despre relatia lor si directia in care se indrepta. Nu vroia sa renunte la el, nu putea sa o faca. Dar nu era in stare sa renunte nici la ceea ce-si pusese in cap in urma cu 14 ani. Ambele lucruri erau importante si trebuia sa gaseasca o modalitate de a le combina.
Drumul era liber, spre mare lui uimire. Oare cum de nu era nici macar o masina? Niciodata nu vazuse orasul atat de pustiu la ora aia. Dar nu se plangea. Asa va ajunge mai repede la Blake. Inima incepu sa-i bata mai tare pe masura ce se apropia. Nu stia ce e cu el. De mult timp nu se mai simtise atat de extaziat, dar, probabil era de la sine inteles acest sentiment. Nu putea sa-l descrie in cuvinte….un pic de teama, combinata cu nerabdarea de a-l vedea din nou si cu dorinta nestavilita de a-l atinge.
Cand ajunse intr-un final, isi parca masina in parcarea subterana a blocului si urca repede pe scari. Prefera sa faca miscare in loc sa utilizeze liftul, caci isi cam iesise din forma si acesta era un prilej la fel de bun ca oricare altul de a-si reveni un pic dupa vacanta prelungita si nu tocmai odihnitoare.
Cand ajunse in fata usii, se oprii pentru un moment ca sa-si recapete suflul, isi aranja cutele invizibile de pe haine, de parca era o scolarita la prima intalnire.
Si-a ridicat mana si a batut usor in usa, pregatindu-si un zambet larg pe chip…
*
Dintre toate persoanele pe care se astepta sa le vada la usa sa, aceasta femeie era ultima. Nu-i venea sa creada ca ea venise la el. Cum naiba de mai avea atata tupeu incat sa-i bata la usa si sa-i zambeasca ca si cum ei doi ar fi cei mai bun prieteni sau macar niste persoane care pastrasera legatura in ultimii ani.
-Ce naiba vrei, Issabela?
-Asa te comporti tu sotia ta? Intreba femeia neafectata de tonul sau dur. Trecu pe langa el si pasii in living, ducandu-se la bar, unde isi turna un pahar de coniac.
-Fosta sotie, ii aminti Blake, dupa care inchise usa in urma ei. Ii privii spatele gratios pentru cateva momente, aducandu-si aminte de zilele in care o considerase sufletul lui pereche. Cat de prost putuse fi. O femeie ca ea nu se uita decat la pozitie sociala, bani si aparente. Da, era frumoasa. Nu putea sa nege asta nici acum, dar frumusetea ei era inselatoare si stearpa la fel ca sufletul pe care il poseda. Frumos imbracat in haine scumpe care ii mascau adevarata forma. Un demon cu chip de inger.
Deci, ce cauti aici? Am treaba. Spune ce ai de spus si pleaca. Merse langa ea si ii lua paharul din mana, punandu-l inapoi pe bar. Nu-mi aduc aminte sa te fi lasat sa te servesti de parca esti la tine acasa.
-Vai, cat de rau poti fi! Tonul ei jucaus, dar fals imediat il puse in garda. Nu era genul ei sa vina la el, fara sa ceara ceva. Poate mi-a fost dor de tine. Nu te-ai gandit la posibilitatea asta?
-Mda, vezi sa nu! Nu am chef de glume ,Issabela. Vreau sa pleci.
Femeia se apropie si mai mult de el, unduindu-si trupul intr-un mod in care ar fi putut innebuni orice barbat cu minte la cap. Se lipii de el si-si trecu bratele in jurul gatului sau, dar cand sa-i atinga buzele cu alea sale, Blake o impinse, facand-o sa cada pe canapea.
-Ai devenit mai brutal de cand am plecat eu? Il intreba, zambind pervers si lingandu-se pe buze. Imi place, iubitule.
-Nu sunt iubitul tau. Si inca astept…
-Atunci hai aici langa mine si asteptarea va lua sfarsit, il ademeni din nou femeia.
-Pricepe, nu ma interesezi! Ce dracu te-a apucat sa vii acum si sa faci asta?
-Credeam ca tatal tau ti-a spus. Privirea ei inocenta nu il pacalea insa, caci stai ce poate ascunde. Am vorbit cu el in urma cu cateve luni si i-am zis ca imi este dor de tine si ca mi-as dori o a doua sansa.
-De la a dori pana la a primi e mult. Cum ti-am mai zis: nu ma intereseaza. Daca atat ai avut de zis, te rog sa pleci.
-Ce rau esti! Nu-mi spune ca ai pe cineva…
Se gandi pentru o clipa daca sa-i spuna ceva sau nu. Pana la urma nu era problema ei, dar poate asa o va face sa plece.
-Da, am pe cineva, zise intr-un final si zambii, caci imediat in minte ii aparu imaginea lui Jesse.
-E mai frumoasa decat mine? Intreba fluturandu-si genele si scotandu-si pieptul in evidenta de parca era ultima femeie de pe strada.
De data aceasta nu mai trebui sa ezite, caci raspunsul era simplu.
-Da, Issabela. Mai atragator, mai destept, mai amuzant si mult mai bun la pat decat vei putea tu fii vreodata.
Ochii femeii lucira de nervi si gura i se stramba intr-o grisma ce ii arata adevarata stare de spirit.
-Nenorocitule! Deci e adevarat! Chiar ai trecut de partea cealalta. Cu un barbat! Crezi ca ma poti inlocui cu un barbat? Lua o scrumiera si o arunca in Blake, care se ferii cu usurinta de ea.
-Acum inteleg de ce ai venit. Da, cu un barbat.
Nu o mai baga in seama si se indrepta spre camera lui.
Cand termini cu bombanitul, pleaca si nu te mai intoarce. Noi doi am terminat-o!
Auzii un nou obiect spargandu-se de unul dintre pereti, dar nu privii in urma lui. Ii pierise tot cheful. Intra in camera si se arunca in pat, inchizandu-si ochii pentru cateva clipe.
*
-Va pot ajuta cu ceva?
Jesse privi inmarmurit femeia ce ii deschisese usa. Usa de la apartamentul lui Blake. Clipii de cateva ori, gandindu-se ca, poate, are vedenii, dar, spre nenorocul lui, nu era asa. Chiar era o femeie si una foarte atragatoare, pe deasupra. Parul mai scurt decat al lui era aranjat cu bun gust, intr-o frizura cocheta, foarte la moda acum, incadrandu-i fata micuta cu oase delicate si piele mai alba ca fildesul. Ochii ei negrii si intensi il priveau curiosi in asteptarea unui raspuns.
-Pachetul…zise intr-un final, nestiind ce altceva ar putea sa-i spuna. Femeia isi cobora privirea spre cartile ce le tinea in mana, baiatul.
-Ce aiurita sunt, scuza-ma. Hai inauntru. Poate suntem noi in L.A., dar noptile sunt destul de racoroase aici.
Jesse inghiti in sec si o urma inauntru. Femeia i se parea vag cunoscuta, dar nu stia de unde sa o ia. O mai vazuse undeva…
Issabela se indrepta spre canapeua unde-si lasase poseta si incepu sa caute ceva inauntru. Oricat de mult si-ar fi dorit sa nu fie afectat de vederea ei, lucrurile nu stateau tocmai asa. Ce cauta aceasta femeie la Blake in apartament si unde era acesta?
Pachetul e pentru Blake? Intreba ea, fiind inca cu spatele.
-Da, este pentru domnul Thorton. Chiar daca ii venea sa se dea cu capul de toti peretii, nu putea sa-si lase garda jos. Invatase asta de mult. Prima data observa si strange informatii, apoi trage concluziile. Se intreba daca vor exista alte concluzii din toata chestia asta, inafara de cele evidente.
-Nu stiam ca se fac livrari si la orele astea.
-E un pachet special.
-Daca tu zici…
-Unde este domnul Thorton? daca nu va suparati ca va intreb.
-In dormitor…doarme. Bietul de el cred ca si-a iesit din mana de cand nu m-a vazut ultima oara. Femeia zambii cu subinteles si-si aranja bluza ce ii era descheiata la primii trei nasturi.
Jesse isi inclesta mainile in pachet, incercand sa-si pastreze calmul, dar degeaba. Femeia asta si Blake…petrecusera seara impreuna?
A reusit sa ma enerveze in seara asta, incepu din nou femeia sa se confeseze, de parca ar fi vorbi unui prieten si nu unui strain. E foarte greu sa reintrii in legatura cu fostii parteneri sau fostii soti, sti? Nu ai cum sa stii, esti prea tanar pentru asa ceva, continua, nelasandu-l sa zica nimic.
Fost sot…ea era Issabela, fosta sotie a lui Blake. Nu stia foarte multe despre ea, pentru ca nu se obosise sa afle tot ce era de aflat. Dar ce naiba cauta aici?! Se presupune ca Blake nu o suporta.
Vreau sa ma impac cu el, mai zise femeia, oftand. Am facut multe tampenii in urma cu cativa ani si regret. Chiar vreau o a doua sansa si vreau sa-i dau ceea ce-si doreste el cel mai mult: un copil. Crezi ca merita efortul?
Cu greu a reusit sa-si mascheze tremurul corpului si sa se mentina in picioare. Da, femeia asta frumoasa din fata sa nu era nimeni alta decat Issabela. Si vroia sa repare totul…vroia sa-i dea un copil. Stia cat de mult iubea Blake copii, cat de mult isi dorea unul. Numai cand isi adduce aminte modul in care o privise pe Maria i se strangea inima. Blake ar fi un tata excelent, iar el nu avea dreptul sa-i fure aceasta sansa.
-Da, merita efortul, zise cu o voce tremuranda.
-Asta mi-am zis si eu. Femeia ii zambii. Vreau sa lupt…cu toate ca am auzit ca ar avea pe cineva, dar nu ma intereseaza…
-Nu cred ca acel cineva va fi o problema, sopti Jesse ca pentru sine. Privind-o pe aceasta femeie isi dadu seama ca nu facuse altceva decat sa se minta in ultimele luni. Nu putea concura cu ea si nici nu avea sa o faca. Il iubea pe Blake, mai mult decat credea ca e posibil, dar el nu putea sa-i ofere ceea ce barbatul isi dorea cel mai mult: un copil. Si era le fel de sigur ca nu putea sa-i ofere nici fericire pe termen lung. Inghiti in sec si ii inmana pachetul ce il avea in brate.
Sa-i dati asta domnului Thorton si sa-i spuneti ca a fost o placere sa lucrez alaturi de el la acest proiect.
-Multumesc, ii raspunse femeia un pic confuza in timp ce lua pachetul si il aseza pe masuta. Cat iti datorez?
-Nimic. Va urez noroc.
Zicand acestea iesii pe usa afara si cobora primele scari, tinanadu-se de balustrade, caci picioarele ii tremurau. Asta era sfarsitul?
Pana sa-si dea seama lacrimile au inceput sa-i curga siroaie pe obraji. Golul pe care il simtea in piept era mult mai mare si mai apasator ca cel din urma cu 14 ani, dar trebuia sa-i reziste. Statu o vreme acolo, incercand sa se calmeze, pana ce ii suna telefonul.
-Da, Rosson aici.
-Jesse, imi pare bine ca te-am gasit asa repede.
Imediat a recunoscut vocea prietenului sau din copilarie, Felix.
-Ce s-a intamplat?
-S-a intors, Jesse. I-am dat de urma.
-Unde? Tonul i se schimba imediat.
-E acasa. E in Londra…
Ii era atat de dor de el incat credea ca se va urca pe pereti. Asta era cel mai rau lucru cand era vorba de vacanta: cand te intorceai aveai o groaza de recuperat... Ofta enervat si privi in scarba dosarele ce inca tronau la el pe birou. Astazi fusese una dina cele zile: avusese 10 consultatii in decursul diminetii si 5 operatii dupa aceea. Nici macar nu apucase sa manace ceva. Nu-si dorea decat sa termine ce avea de facut, sa plece acasa si sa faca un dus, apoi sa mearga sa-l vada pe Jesse...sau poate va veni Jesse la el in seara asta. In ultima saptamana nu prea apucasera sa vorbeasca prea mult. Si Jesse era la fel de ocupat ca el. De fiecare data vorbisera pe fuga. Ii era dor de el, de vocea lui, de saruturile dulci, de noptile pasionale. Ii era dor de tot si stia ca nu va reusi sa rabde mult.
Se uita rapid peste hartii, hotarand pana la urma ca le va termina maine, caci, de cand incepuse sa se gandeasca la Jesse, mintea sa nu mai era in stare sa se concentreze la nimic altceva. Isi dezbraca halatul, aruncandu-l pe scaun, isi lua servieta si pleca grabit sa ajunga acasa.
Din pacate prinse ora de varf asa ca mai pierdu inca o treizeci de minute in trafic. Cand ajunsese intr-un final acasa era obosit, nervos si al naibii de nerabdator. Intra la dus si dadu drumul apei usor caldute ca sa-si revigoreze trupul suprasolicitat in ultima vreme. Dar nu intarzie prea mult sub apa, asa cum facea de obicei. Cand iesi o data cu el se imprastie si aburul din cabina de dus, transformand baia intr-o adevarata sauna.
Se aseza in fata oglinzii, pe care o sterse cu unul dintre prosoapele de pe suporturi, dupa care incepu sa se barbiereasca cu miscari studiate si incete, fiind atent sa nu se taie. La un moment dat insa, se bloca cu Gilletul in mana, mintea fugindu-i pentru a mia oara in acea zi la Jesse, la pielea lui fina si bronzata, la buzele moi. Cand reusi intr-un final sa se dezmeticeasca din visare isi dadu seama ca umpluse marginile oglinzii unde persistau urmele aburului cu inimioare. Ofta enervat de comportamentul sau de licean indragostit si iesii afara din baie, purtand numai un prosop in jurul taliei.
Se indrepta spre dormitor, dar o bataie usoara in usa de la intrare ii capta atentia. "Jesse" Inima ii tresari de bucurie, incepand instantaneu sa-i bata mai tare. Se grabi sa deschida, neobosindu-se sa se mai imbrace, dar in loc sa aiba parte de o surpriza placuta si mult asteptata, se bloca, privind cu neincredere persoana ce ii zambea din cadrul usii...
-Ce naiba cauti tu aici?
*
Terminase...in sfarsit. Era in culmea fericirii. Mai privi inca o data pachetul ce-l avea in mana, iar, intr-un final il desfacu. Din interiorul sau scoase trei exemplare a primei sale carti: Pe muchie de cutit.
Coperta era de un albastru deschis, combinat pe margini cu alb, in partea centrala a ei aflandu-se o imagine cu un bisturiu ce taia o pagina dintr-o fisa medicala. Daca te uitai atent puteai chiar observa niste date medicale vagi ce erau scrise cu o cerneala de un negru intens.
Rasfoii entuziasmat paginile, lasand mirosul de hartie noua si tus proaspat sa-i patrunda in nari si sa-i gadile simturile.
Puse una dintre carti in biblioteca sa, pe a doua o impacheta,dorind sa o trimita in Alaska, iar pe a treia o lua sub brat si iesi rapid din apartament, dorind sa i-o duca personal lui Blake.
Vroia sa-i stie parerea, dar si mai mult dorea sa-l vada pe el. Fusese o saptamana lunga si grea, mult prea grea si asta nu din cauza ca ar fi avut mult de munca...in niciun caz, ci pentru ca nu il vazuse pe el.
Se intreba cum va revenii la viata lui de dinaintea cunosterii lui Blake Thorton. Nu ii va fi usor. Defapt, nici macar nu stia daca va putea sa o faca, dar trebuia sa incerce. Poate in seara asta va avea ocazia sa discute cu Blake despre relatia lor si directia in care se indrepta. Nu vroia sa renunte la el, nu putea sa o faca. Dar nu era in stare sa renunte nici la ceea ce-si pusese in cap in urma cu 14 ani. Ambele lucruri erau importante si trebuia sa gaseasca o modalitate de a le combina.
Drumul era liber, spre mare lui uimire. Oare cum de nu era nici macar o masina? Niciodata nu vazuse orasul atat de pustiu la ora aia. Dar nu se plangea. Asa va ajunge mai repede la Blake. Inima incepu sa-i bata mai tare pe masura ce se apropia. Nu stia ce e cu el. De mult timp nu se mai simtise atat de extaziat, dar, probabil era de la sine inteles acest sentiment. Nu putea sa-l descrie in cuvinte….un pic de teama, combinata cu nerabdarea de a-l vedea din nou si cu dorinta nestavilita de a-l atinge.
Cand ajunse intr-un final, isi parca masina in parcarea subterana a blocului si urca repede pe scari. Prefera sa faca miscare in loc sa utilizeze liftul, caci isi cam iesise din forma si acesta era un prilej la fel de bun ca oricare altul de a-si reveni un pic dupa vacanta prelungita si nu tocmai odihnitoare.
Cand ajunse in fata usii, se oprii pentru un moment ca sa-si recapete suflul, isi aranja cutele invizibile de pe haine, de parca era o scolarita la prima intalnire.
Si-a ridicat mana si a batut usor in usa, pregatindu-si un zambet larg pe chip…
*
Dintre toate persoanele pe care se astepta sa le vada la usa sa, aceasta femeie era ultima. Nu-i venea sa creada ca ea venise la el. Cum naiba de mai avea atata tupeu incat sa-i bata la usa si sa-i zambeasca ca si cum ei doi ar fi cei mai bun prieteni sau macar niste persoane care pastrasera legatura in ultimii ani.
-Ce naiba vrei, Issabela?
-Asa te comporti tu sotia ta? Intreba femeia neafectata de tonul sau dur. Trecu pe langa el si pasii in living, ducandu-se la bar, unde isi turna un pahar de coniac.
-Fosta sotie, ii aminti Blake, dupa care inchise usa in urma ei. Ii privii spatele gratios pentru cateva momente, aducandu-si aminte de zilele in care o considerase sufletul lui pereche. Cat de prost putuse fi. O femeie ca ea nu se uita decat la pozitie sociala, bani si aparente. Da, era frumoasa. Nu putea sa nege asta nici acum, dar frumusetea ei era inselatoare si stearpa la fel ca sufletul pe care il poseda. Frumos imbracat in haine scumpe care ii mascau adevarata forma. Un demon cu chip de inger.
Deci, ce cauti aici? Am treaba. Spune ce ai de spus si pleaca. Merse langa ea si ii lua paharul din mana, punandu-l inapoi pe bar. Nu-mi aduc aminte sa te fi lasat sa te servesti de parca esti la tine acasa.
-Vai, cat de rau poti fi! Tonul ei jucaus, dar fals imediat il puse in garda. Nu era genul ei sa vina la el, fara sa ceara ceva. Poate mi-a fost dor de tine. Nu te-ai gandit la posibilitatea asta?
-Mda, vezi sa nu! Nu am chef de glume ,Issabela. Vreau sa pleci.
Femeia se apropie si mai mult de el, unduindu-si trupul intr-un mod in care ar fi putut innebuni orice barbat cu minte la cap. Se lipii de el si-si trecu bratele in jurul gatului sau, dar cand sa-i atinga buzele cu alea sale, Blake o impinse, facand-o sa cada pe canapea.
-Ai devenit mai brutal de cand am plecat eu? Il intreba, zambind pervers si lingandu-se pe buze. Imi place, iubitule.
-Nu sunt iubitul tau. Si inca astept…
-Atunci hai aici langa mine si asteptarea va lua sfarsit, il ademeni din nou femeia.
-Pricepe, nu ma interesezi! Ce dracu te-a apucat sa vii acum si sa faci asta?
-Credeam ca tatal tau ti-a spus. Privirea ei inocenta nu il pacalea insa, caci stai ce poate ascunde. Am vorbit cu el in urma cu cateve luni si i-am zis ca imi este dor de tine si ca mi-as dori o a doua sansa.
-De la a dori pana la a primi e mult. Cum ti-am mai zis: nu ma intereseaza. Daca atat ai avut de zis, te rog sa pleci.
-Ce rau esti! Nu-mi spune ca ai pe cineva…
Se gandi pentru o clipa daca sa-i spuna ceva sau nu. Pana la urma nu era problema ei, dar poate asa o va face sa plece.
-Da, am pe cineva, zise intr-un final si zambii, caci imediat in minte ii aparu imaginea lui Jesse.
-E mai frumoasa decat mine? Intreba fluturandu-si genele si scotandu-si pieptul in evidenta de parca era ultima femeie de pe strada.
De data aceasta nu mai trebui sa ezite, caci raspunsul era simplu.
-Da, Issabela. Mai atragator, mai destept, mai amuzant si mult mai bun la pat decat vei putea tu fii vreodata.
Ochii femeii lucira de nervi si gura i se stramba intr-o grisma ce ii arata adevarata stare de spirit.
-Nenorocitule! Deci e adevarat! Chiar ai trecut de partea cealalta. Cu un barbat! Crezi ca ma poti inlocui cu un barbat? Lua o scrumiera si o arunca in Blake, care se ferii cu usurinta de ea.
-Acum inteleg de ce ai venit. Da, cu un barbat.
Nu o mai baga in seama si se indrepta spre camera lui.
Cand termini cu bombanitul, pleaca si nu te mai intoarce. Noi doi am terminat-o!
Auzii un nou obiect spargandu-se de unul dintre pereti, dar nu privii in urma lui. Ii pierise tot cheful. Intra in camera si se arunca in pat, inchizandu-si ochii pentru cateva clipe.
*
-Va pot ajuta cu ceva?
Jesse privi inmarmurit femeia ce ii deschisese usa. Usa de la apartamentul lui Blake. Clipii de cateva ori, gandindu-se ca, poate, are vedenii, dar, spre nenorocul lui, nu era asa. Chiar era o femeie si una foarte atragatoare, pe deasupra. Parul mai scurt decat al lui era aranjat cu bun gust, intr-o frizura cocheta, foarte la moda acum, incadrandu-i fata micuta cu oase delicate si piele mai alba ca fildesul. Ochii ei negrii si intensi il priveau curiosi in asteptarea unui raspuns.
-Pachetul…zise intr-un final, nestiind ce altceva ar putea sa-i spuna. Femeia isi cobora privirea spre cartile ce le tinea in mana, baiatul.
-Ce aiurita sunt, scuza-ma. Hai inauntru. Poate suntem noi in L.A., dar noptile sunt destul de racoroase aici.
Jesse inghiti in sec si o urma inauntru. Femeia i se parea vag cunoscuta, dar nu stia de unde sa o ia. O mai vazuse undeva…
Issabela se indrepta spre canapeua unde-si lasase poseta si incepu sa caute ceva inauntru. Oricat de mult si-ar fi dorit sa nu fie afectat de vederea ei, lucrurile nu stateau tocmai asa. Ce cauta aceasta femeie la Blake in apartament si unde era acesta?
Pachetul e pentru Blake? Intreba ea, fiind inca cu spatele.
-Da, este pentru domnul Thorton. Chiar daca ii venea sa se dea cu capul de toti peretii, nu putea sa-si lase garda jos. Invatase asta de mult. Prima data observa si strange informatii, apoi trage concluziile. Se intreba daca vor exista alte concluzii din toata chestia asta, inafara de cele evidente.
-Nu stiam ca se fac livrari si la orele astea.
-E un pachet special.
-Daca tu zici…
-Unde este domnul Thorton? daca nu va suparati ca va intreb.
-In dormitor…doarme. Bietul de el cred ca si-a iesit din mana de cand nu m-a vazut ultima oara. Femeia zambii cu subinteles si-si aranja bluza ce ii era descheiata la primii trei nasturi.
Jesse isi inclesta mainile in pachet, incercand sa-si pastreze calmul, dar degeaba. Femeia asta si Blake…petrecusera seara impreuna?
A reusit sa ma enerveze in seara asta, incepu din nou femeia sa se confeseze, de parca ar fi vorbi unui prieten si nu unui strain. E foarte greu sa reintrii in legatura cu fostii parteneri sau fostii soti, sti? Nu ai cum sa stii, esti prea tanar pentru asa ceva, continua, nelasandu-l sa zica nimic.
Fost sot…ea era Issabela, fosta sotie a lui Blake. Nu stia foarte multe despre ea, pentru ca nu se obosise sa afle tot ce era de aflat. Dar ce naiba cauta aici?! Se presupune ca Blake nu o suporta.
Vreau sa ma impac cu el, mai zise femeia, oftand. Am facut multe tampenii in urma cu cativa ani si regret. Chiar vreau o a doua sansa si vreau sa-i dau ceea ce-si doreste el cel mai mult: un copil. Crezi ca merita efortul?
Cu greu a reusit sa-si mascheze tremurul corpului si sa se mentina in picioare. Da, femeia asta frumoasa din fata sa nu era nimeni alta decat Issabela. Si vroia sa repare totul…vroia sa-i dea un copil. Stia cat de mult iubea Blake copii, cat de mult isi dorea unul. Numai cand isi adduce aminte modul in care o privise pe Maria i se strangea inima. Blake ar fi un tata excelent, iar el nu avea dreptul sa-i fure aceasta sansa.
-Da, merita efortul, zise cu o voce tremuranda.
-Asta mi-am zis si eu. Femeia ii zambii. Vreau sa lupt…cu toate ca am auzit ca ar avea pe cineva, dar nu ma intereseaza…
-Nu cred ca acel cineva va fi o problema, sopti Jesse ca pentru sine. Privind-o pe aceasta femeie isi dadu seama ca nu facuse altceva decat sa se minta in ultimele luni. Nu putea concura cu ea si nici nu avea sa o faca. Il iubea pe Blake, mai mult decat credea ca e posibil, dar el nu putea sa-i ofere ceea ce barbatul isi dorea cel mai mult: un copil. Si era le fel de sigur ca nu putea sa-i ofere nici fericire pe termen lung. Inghiti in sec si ii inmana pachetul ce il avea in brate.
Sa-i dati asta domnului Thorton si sa-i spuneti ca a fost o placere sa lucrez alaturi de el la acest proiect.
-Multumesc, ii raspunse femeia un pic confuza in timp ce lua pachetul si il aseza pe masuta. Cat iti datorez?
-Nimic. Va urez noroc.
Zicand acestea iesii pe usa afara si cobora primele scari, tinanadu-se de balustrade, caci picioarele ii tremurau. Asta era sfarsitul?
Pana sa-si dea seama lacrimile au inceput sa-i curga siroaie pe obraji. Golul pe care il simtea in piept era mult mai mare si mai apasator ca cel din urma cu 14 ani, dar trebuia sa-i reziste. Statu o vreme acolo, incercand sa se calmeze, pana ce ii suna telefonul.
-Da, Rosson aici.
-Jesse, imi pare bine ca te-am gasit asa repede.
Imediat a recunoscut vocea prietenului sau din copilarie, Felix.
-Ce s-a intamplat?
-S-a intors, Jesse. I-am dat de urma.
-Unde? Tonul i se schimba imediat.
-E acasa. E in Londra…
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui