[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Ms fetelor de commuri...am venit mai rpd cu nextul poop si sper sa va placa

***

In living se lasa linistea. Blake isi privea amenintator tatal.
-Nu stiu ce pui la cale, dar, daca pateste ceva, vei regreta ziua in care m-am nascut! Ai inteles?
-Nu te impacienta asa, fiule. E barbat in toata firea, nu? Deci poate sa aiba grija de el intr-o mica excursie de vanatoare. Nu crezi ca esti prea protectiv? Nu este o domnisoara la anaghie, nu reusi Hank sa se abtina.
-Tot ce ti-am spus a fost in calitate de doctor. Nu e un moment bun se fastaceasca prin frig. Dar vad ca pe tine nu te intereseaza, zise dupa un moment de tacere. Vin si eu. Antony faci echipa cu mine?
Barbatul il privi mirat, dar dadu din cap in semn ca da.
Blake aproba si pleca din incapere fara sa mai zica nimic. Trebuia sa-l gaseasca pe Jesse si sa poarte o discutie cu el.
Intra in camera sa si-l gasi stand intins pe pat cu laptopul in brate.
-Ce naiba crezi ca faci? De ce ai acceptat?
Jesse se ridica oftand. Se astepta la asta.
-Ce as putea sa fac? Ma voi conforma. M-am saturat sa ma priveasca ca pe o domnisoara, sa ma umileasca, sa-si bata joc de mine. Pur si simplu m-am saturat. Am crezut ca, daca voi tacea si-l voi lasa in pace va inceta, dar mai rau am facut. Daca mergand la vanatoare ii voi castiga respectul, atunci fie. Maine vom vanam caprioare.
-Esti intreg la cap? Blake simtea ca plesneste de nervi. Ai fost vreodata la vanatoare sa stii cum este?
-O singura data. Nu prea mi-a placut, dar nu coteaza acum..
-Pe frigul asta? De ce a trebuit sa accepti? De ce?
-Ti-am spus de ce! Jesse se pierdu de tot cu firea, incepand sa ridice tonul. Am si eu mandria mea. Sunt perfect capabil sa am grija de mine, multumesc de increderea pe care mi-o acorzi.
-Aici nu e vorba de incredere...
-Ba de incredere e vorba, i-o taie tanarul. Gata cu discutia asta. Vorbim maine dimineata.
Iesi din camera, trantind usa dupa el cu putere.

Nu dormise toata noaptea. Ii parea rau ca isi pierduse cumpatul cu o seara inainte si ca urlase la Blake, dar nu avea de gand sa-si ceara scuze. Va prinde nenorocita aici de caprioara, daca va trebui. Injura incet si-si verfica inca o data rucsacul. Avea tot ce ii trebuia. Acum nu mai ramanea decat sa vina si ceilalti.

O ora mai tarziu erau toti adunati in fata casei. In loc de 3 echipe, erau patru. Dupa niste ultime discutii se urcasera in masini si plecara. El si Hank trebuiau sa merga cativa kilomerii in partea de nord in timp ce masina lui Blake se indrepta spre sud. Jesse ofta. Nici macar nu se salutasera in dimineata aceea. Sigur Blake era inca nervos. De ce toata i se intamplau numai lui?
-Pustiule, sper ca te pricepi cat de cat la manuitul unei pusti. Nu am degand sa pierd din cauza ta. Tonul plin de repros a lui Hank il facu sa-si revina
-Cat de cat. Nu va faceti probleme, am venit aici sa castig, nu sa pierd.
-Sper. Caci, daca ma vei incurca, te voi lasa in urma.
-Stiu. Isi concentra privirea pe umbrele copacilor. Inca era intuneric, dar in curand va iesi soarele. Jesse se pregati mintal pentru ce avea sa urmeze. Nu va fi deloc o zi usoara...

Mergeau deja de trei ore, afundandu-se din ce in ce mai mult in padure. Jesse ajunsese la concluzia ca Hank fie isi cam pierduse mintile, fie vroia sa-l omoare si sa-i ascunda trupul pe aici pe undeva. Se uita pe harta. Deviasera de pe drumul initial de vreo ora si batranul nu dadea semne ca ar vrea sa se intoarca. Nici macar nu vazusera vreo urma de caprioara in zona. Tanarul nu zisese nimic, continuand sa-l urmeze in liniste si cu ochii in patru, dar dupa inca doua ore de mers se opri.
-Cred ca ar trebui sa ne intoarcem.
-De ce? Ti-e frica, intreba Hank cu un ton batjocoritor.
-Nu, dar vremea se inrautateste. Va incepe sa ploua in curand. Nu vreau sa ne prinda aici o ploaie.
-Un pic de apa nu va face rau nimanui. Hank stia ca baiatul are dreptate, dar nu era pregatit sa mearga acasa cu coada intre picioare. Nu era genul sau sa piarda un concurs. Dimineata aceea nu se dovedi a fi una buna. Caprioare nu gasisera, iar tanarul se arata perfect capabil sa tina pasul cu el. Nu avea ce sa-i reproseze si asta il calca pe nervi.
-Inca nu. Nu plec de aici fara o caprioara. Se avanta mai adanc in padure. La un moment dat auzi un sunet, un fosnet de frunze. Se lasa pe vine si privi in jur curios, asteptand sa vada o turma de caprioare, dar in loc de asa ceva, privirea sa intalni un lup de toata frumusetea. Inlemnii, nestiind ce sa faca. Traise mult timp in aceasta zona, dar nu vazuse niciodata un lup.
-Nu faceti miscari bruste. Vocea lui Jesse se auzea din spatele lui ca o soapta. Lupul isi casca gura, maraind si aratadu-si coltii.
Hank incepu sa tremure. Animalul se apropie de ei cu pasi inceti.
Batranul se sperie dea dreptul si facu un lucru instinctual: se intoarse si alerga. Jesse il urma, nemaiavand ce sa faca. In urma lui auzea pasii grabiti ai lupului si urletul sau.
Nu stia de cat timp alearga. Inima ii batea cu putere si respiratia ii devenea din ce in ce mai grea. La un moment dat il pierdu pe Hank din vedere, dar prea tarziu isi dadu seama de ce. Venind cu avant, nu observa valea ce o sapase raul in padure si care era ascunsa de vegetatie. Era deja tarziu...isi pierdu echilibrul, cazand, urmandu-l pe Hank jos, in rau. La contacul cu apa rece tot aerul ii iesise din plamani. Se zbatu, incercand sa iasa la suprafata pentru a trage o gura de aer. Pana la urma reusi, batand cu putere din maini si picioare, pentru a se mentine la suprafata. Il vazu si pe Hank, care la randul sau se lupta cu apa. Inota pana la el cu greutate si-l prinse pe barbat de brate, incercand sa-l ancoreze de propriul trup. Curentul raului era puternic, ducandu-i tot mai mult la vale, departe de locul unde fusesera initial. Pana la urma tanarul reusi sa se apropie de mal. Isi trase trupul si pe cel a lui Hank afara din apa rece ca gheata si respira adanc, incercand sa-si umple plamanii cu aer.
-Hank, esti bine?i ntreba printre gafaieli.
-Da, zise batranul, respirand cu greu.Tu?
-Si eu...cred.
Statura acolo intinsi o vreme, racapatandu-si suflul, dar vantul rece ii facu sa tremure.
-Trebuie sa plecam de aici, zise Jesse. Trebuie sa ne incalzim pana nu facem hipotermie.
-Ai dreptate. Vocea batranului era tremuranda. Nu mai avea vlaga, iar cand incerca sa se ridice, o durere ii sageta glezna.
Jesse ii privi piciorul, ajungand la concluzia ca glezna era rupta. Nu era deloc bine. Erau uzi, temeratura scadea din ce in ce mai mult, se anunta o furtuna si glezna lui era rupta. Nu vor ajunge departe asa. Spera din tot sufletul sa gaseasca un loc unde sa se poate incalzi...