[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Ms de comm-uri fetelor...si cum azi e martisorul si toate vrem sa ne delectam cu ceva...pus si eu next-ul poop

***

Cand se trezi camera era cufundata intr-o lumina puternica. Clipi de cateva ori, pana ce ochii lui se obisnuisera cu lumina, dupa care se ridica confuz din pat. Blake nu mai era acolo. Probabil, candva in cursul noptii, se ridicase si plecase inapoi in camera lui. Se uita la ceasul de pe perete, intrebandu-se de ce e asa de liniste in casa. Oare plecasera pe undeva si nu-l trezisera si pe el? Primi numaidecat raspunsul la intrebare: era doar 6 dimineata. Probabil nu nimeni nu se trezi inca. Se ridica in picioare si merse in bucatarie. Avea nevoie acuta de o cafea. Se uita in jur, pana ce vazu filtrul de cafea pe care il porni. Norocul lui ca punga de cafea era pe bufet. Va face destula pentru toata lumea. Asta era o regula pe care o invatase in anii de cand era jurnalist si colinda lumea: primul care se trezeste face cafeaua si ultimul care termina de mancat, spala vasele. Lua o cana si-si turna din lichidul maroniu si amar din care gusta apoi, ca sa se asigure ca e destul de tare. Bine macar ca stia sa faca o cafea decenta. Se reintoarse in living si lua de pe masuta carnetelul unde incepuse sa-si faca niste notite despre ce aflase in seara precedenta. I-ar fi placut sa foloseasca laptopul, dar nu vroia sa-l trezeasca pe Blake.
In scurt timp se lasa acaparat de munca sa, la fel cum facea intotdeauna, pana ce auzi in jurul sau niste pasi usori. Ridica privirea intrebatoare spre femeia care mergea tiptil.
-Buna dimineata, Hana.
Femeia se intoarse spre el si ii zambi cu caldura.
-'Neata. Nu stiam ca te-ai trezit deja. Cum ai dormit?
-Bine, multumesc.
Hana intra in bucatarie si se invarti un pic, parand a cauta ceva.
-Ar trebui sa fac o cafea, dar pur si simplu nu stiu unde am pus plicul. Off!
-E acolo, langa cafetiera, zise Jesse ridicand-se de pe canapea. Sper ca nu te superi, dar am facut eu niste cafea.
Hana zambii,linistindu-se instantaneu.
-Multumesc, dar nu trebuia sa te deranjezi.
-Nu a fost niciun deranj. Imi place sa petrec timp in bucatarie. Tanarul se aseza la masa langa femeie si sorbi din propria cafea, ce se racise intre timp.
-Serios?! femeia parea cu adevarat uimita. Eu, una o detest. Niciodata nu am fost in stare sa invat sa fac ceva comestibil de mancare. Dar nici nu mi-a placut. Pot afirma cu sinceritate, dragul meu, ca sunt un dezastru in bucatarie. Femeia incepu sa rada.
-Haide, nu poate fi asa de rau. Pun pariu ca daca ai avea un pic de antrenament, ai reusi sa inveti.
-Ha...nu stii ce zici! am incercat de atatea ori. Am facut chiar si cursuri o data.
-Din tonul tau banuiesc ca nu a iesit prea bine. Pe Jesse il amuza situatia. Nu se asteptase ca mama lui Blake sa fie atat de simpatica si amuzanta.
-Pai sa zicem ca au fost norocosi ca au avut asigurare.
Pe Jesse il izbucni rasul.
-Ce s-a intamplat mai exact?
-Am dat foc la cladire. Vazand ca tanarul o priveste uimit adauga...ei bine, prima data am dat foc la o draperie, apoi de la draperie a luat foc un covor si...pana sa ajunga cineva cu extinctorul toata incaperea era mai mult sau mai putin in flacari. De atunci Hank nici macar nu vrea sa auda ceva de gatitul meu. Hana ofta.
Jesse nu se mai putu abtine si izbucni in ras. Asa ceva nu mai auzise pana atunci.
-Scuze, scuze...dar e amuzant, zise acesta printre lacrimi.
Hana se imbufna pentru un moment, dar vazand cu cata pofta rade tanarul, incepu si ea sa rada.Privindu-l asa cum statea la ea in bucatarie, dis-de-dimineata, in haine de casa, tot ciufulit si totusi aratand atat de bine, intelesese de ce fiul sau era innebunit dupa el. Pentru ca da, era cu adevarat nebun dupa baiatul din fata ei.
-Acum ca avem musafiri mi-ar fi placut si mie sa gatesc ceva, nu sa comand mancare de la restaurant. Ofta. Orice femeie vrea sa se madreasca cu ceea ce gateste.
Jesse o privi si ii veni o idee. Nu putea sa fie un dezastru chiar asa de mare in bucatarie.
-Te ajut eu sa gatesti ceva pentru cina din seara asta, daca vrei.
Hana il privi nehotarata timp de cateva momente, nestiind ce sa faca.Sa riste sau nu?
-Te pricepi la gatit? intreba suspicioasa.
-Nu o sa otravesc pe nimeni, zise baiatul amuzat.
-Mi-ar placea la nebunie!
Jesse observa cum femeia din fata sa se transforma intr-o adolescenta fericita si fara stare. Era bucuros ca printr-un gest atat de marunt reusise sa o faca sa se simta asa.
-Ce ai vrea sa gatesti?
-Habar n-am. Ti-am zis ca nu ma pricep deloc. Uite, zise femeia deschizand frigiderul, e gol.Nici macar nu am mancare in casa. Singurul lucru pe care il am e cafeaua si niste cereale, zise scotocind prin bufet. Vrei?
-Nu merci, dimineata beau doar cafea. Jesse se gandi un pic. Am putea sa mergem in oras la cumparaturi. Ne hotaram la supermarket ce vom face de mancare.
-Ce idee buna, zise femeia din ce in ce mai incantata. In cateva minute, de cand stateau de vorba, Hana ajunse la concluzia ca nu ar deranja-o daca acest tanar ar deveni ginerele ei. Dar, in fond, asta nu era treaba ei. Oricum, un lucru il stia sigur: dintre Jesse si Issabela, il prefera pe Jesse. Oricum vom avea destul timp la dispozitie, avand in vedere ca Hank doreste sa-l ia pe Blake cu el la birou.
Informatia ii capta atentia lui Jesse. O privi mirat pe Hana pentru cateva secunde, apoi isi concentra atentia asupra cafelei.
Imi pare rau, zise femeia. Nu stii nimic despre asta...Sper ca nu te superi. Se apropie de tanar si ii puse mana pe umar pentru a-l consola. Stiu ca Hank poate fi foarte enervant, dar e un om bun si ii vrea numai binele lui Blake. Femeia ofta. Ii va lua ceva timp sa se obisnuiasca cu ideea ca voi doi formati un cuplu.
-Stiu, Hana, zise baiatul impaciuitor. Daca as fi in locul lui as face la fel. In plus, cred ca un timp petrecut impreuna le-ar prinde bine. Poate asa isi vor rezolva macar o parte din conflicte.
-Imi place cum gandesti, dar de data asta esti un pic prea optimist. Eu ma voi bucura daca diseara se vor intoarce intregi.
Amandoi izbucnira in ras. Era un mare daca. Cine stie, gandi Jesse, miracolele exista, nu-i asa?
-De ce radeti cu atata pofta? intreba o voce somnoroasa din capul scarilor.
Cei doi complici isi intoarsera privirile spre persoana care casca de zor. Era Blake.
-'Neata, zisera amandoi in cor, izbucnind din nou in ras.
Blake ii privi si ridica din umeri, apoi intra in bucatarie cu intentia de a-si pune o ceasca de cafea.
-Sigur nu a-ti pus ceva in cafea? intreba sarcastic. Ce aveti de radeti atat? Am ceva pe fata?
-Nu, draga, nu te mai incrunta asa, zise Hana inca chicotind. Aveam si noi secretele noastre. Ii facu cu ochiul lui Jesse, dupa care iesi din incapere. Ma duc sa ma schimb, pana una alta.Vorbim mai tarziu Jesse.
-Bine, zise tanarul cu un zambet inca pe buze
-Ce naiba a fost asta? vocea morocanoasa a lui Blake ii atrase atentia.
-Nimic, vorbeam si noi. De ce nu esti deja imbracat?
-Imbracat pentru ce?
-Nu trebuie sa mergi cu tatal tau?
-N-are decat sa ma astepte, daca vrea sa merg. Blake il privi pe tanar cu parere de rau. Sperase sa petreaca ceva timp impreuna, dar nu prea avea noroc. Imi pare rau ca trebuie sa plec. Crezi ca te vei descurca pana ma intorc?
-Hey...ma insulti. Sunt perfect capabil sa am grija de mine. Am facut-o si pana sa te cunosc pe tine, iti amintesti?
-Mda, dar nu la ai mei in casa. Promite-mi ca ai grija ce faci pe aici, zise redevenind serios. Nu lasa pe nimeni sa te provoace, caci sunt multi care vor incerca.
-Stai linistit. Nu am degand sa intru in belele. Promit. Un zambet inocent ii aparu pe fata.
-Sa ne ajute Dumnezeu. De obicei cand promiti ca vei avea grija se intampla cele mai mari nenorociri.
Isi terminara cafelele in liniste, dar privindu-se cu oarecare interes. Cat de mult si-ar dori sa fie in L.A. sa profite de cateva clipe de singuratate, unul in bratele celuilalt. Blake se ridica si porni spre camera lui, iar Jesse il urma. Nu aveau nevoie de cuvinte. Cuvintele nu puteau exprima ceea ce simteau ei, acea dorinta arzatoare ce le macina sufletele. Odata ajunsi in camera, Jesse inchise usa cu cheia, dupa care il cuprinse pe Blake in brate, sarutandu-l cu pasiune. Pentru prima oara luase initiativa. Ii prinse tricoul cu mainile si-l ridica, incepand sa-i atinga pieptul cu nesat, in timp ce buzele sale se plimbau pe pielea incinsa a gatului.
-Te vreau, ii zise cu o voce plina de dorinta.
In primul moment Blake fusese mai mult decat uimit de atacul tanarului, dar, apoi uimirea se transforma in dorinta si dorinta in placere pura. Gura lui era atat de calda,de dulce...incat nu mai rezista. Isi incolacii bratele in jurul lui si-l stranse cu putere, raspunzadu-i la sarut cu toata fiinta sa. Ii deschise gura, lasandu-si limba sa cutreiere lacasul umed, incepand un joc excitant, deosebit de erotic. Simti cum mana tanarului coboara pe abdomen in jos, tot mai jos pana cand atinse locul dintre picioare. Scapa un geamat.
-Jesse...ce-mi faci tu mie!?
Tanarul zambi si se desprinse din imbratisare atat cat sa-l poata impinge pe Blake pe pat.
-Ce pot sa-ti fac? Ma tin de promisiune, zise cu un zambet pervers pe fata, dupa care se urca peste Blake, incepand din nou sa-l desmierde cu sarutari usoare. Limba lui se plimba incet pe toata suprafata torsului, ajungand intr-un final la cele doua sfarcuri ce erau intarite de placere. Le stranse usor intre dinti, observad cum trupul celuilalt se incordeaza. Zambi. Si el putea sa domine. Se lasa mai jos, dand la o parte pantalonii scurti pe care ii purta doctorul si incepu sa-si plimbe mana pe barbatia lui. Apoi inlocui mana cu limba trecand-o pe toata suprafata organului erect, gustand si provocand.
Simtea ca innebuneste. Niciodata nu cunoscuse o tortura mai dulce ca aceasta. Cand gura tanarului il cuprinse crezu ca se va face de ras acolo, dandu-si drumul. Era atat de bine. Nu mai rezista...il prinse pe Jesse, si cumva, nici el nu stia cum, reusi sa-i smulga pantalonii de pe el. Il trase mai aproape, lasandu-l totusi deasupra si-l patrunse printr-o miscare brusca.Trupul tanarului se incorda si se arcui din cauza invaziei intime, de pe buze scapand un scancet. Blake incepu sa se miste, prima data usor, apoi din ce in ce mai repede.
-Blake...nu...th..e..oprii. Blake isi schimba pozitia, ridicandu-se in sezut, cuprinzandul pe tanar in bratele sale. Ii saruta pielea incinsa a gatului pe masura ce patrunderile devenau mai adanci. Jesse se agata de el, nemaiavand forta necesara pentru a face nimic. Simtea cum ceva dinauntrul sau se rupe.
-Blake...Isi arcui trupul, infingandu-si unghile in umerii barbatului. Blake ii cuprinse buzele intr-un sarut adanc inainte de a se lasa si el in voia placerii. Se avanta inca o data in trupul ce ii tremura in brate, soptindu-i vorbe dulci la ureche. Amandoi se lasara pe pat, extenuati si transpirati, inca tinandu-se in brate.
-Te iubesc. Vocea lui Jesse era atat de sigura cand spusese aceste cuvinte. Nu continea nici macar o urma de indoiala.
Blake se simti cuprins de o caldura ciudata. Il iubea...ii spusese ca-l iubeste. Ii depuse un sarut pe frunte. Ar fi vrut sa-i zica si el acelasi lucru, dar cuvintele nu vroiau sa iasa. Se uita in ochii lui Jesse, acei ochi incredibili de frumosi, dar nu putuse sa zica nimic, iar Jesse se pare in intelesese asta.
Se ridica si-si aduna hainele de pe jos, dupa care se imbraca.
-Imbraca-te sau o sa intarzii, ii zise zambind. Dar zambetul nu-i luminase si privirea.
Iesii afara si inchise usa in urma sa.