[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Buna fetelor .Am revenit cu continuarea si asa cum am promis la inceputul ficului pun si avertizarea:incepand cu acest capitol lucrurile se vor cam incinge ...Deci enjoy si sper ca-mi veti scrie parerile voastre.Poop

***
Mergea cu pasi usori, indreptandu-se incet spre usa de la depozit, privind in toate directiile pentru a se asigura ca nimeni nu-l urmareste. Avea un presentiment prost cu privire la toata afacerea asta. Spera doar ca Nick ii ascultase sfatul si nu se dadu de gol. De obicei prietenul sau era un om foarte inteligent si calculat. Nu se avanta in asa ceva fara un plan de rezerva, dar cand era vorba de fratii Huarez, toata ratiunea lui nu facea nici cat o ceapa degerata. Cand ar trebui sa se lase condus de bun simt si instinctul de autoconservare, Nick pica in plasa propriilor sale emotii si claca. Era ferm convins ca la fel facuse si acum. Putea sa puna pariu ca nu dormise deloc in ultimele zile...nici nu stia defapt de cat timp se intoarse din Honolulu. Banuia ca doar de cateva ore...
Ajuns in fata usii, nu intra inauntru, ci merse spre laterala dreapta a depozitului, stiind ca astfel de cladiri avea gemuri micute in acele locuri si probabil daca avea noroc si usi neincuiate. Avea dreptate. La zece metrii in fata lui vazu o deschizatura mica, ce fusese probabil un geam in zilele ei bune. Se ridica pe varfuri si privi inauntru curios. Cladirea era scaldata in intuneric, dar undeva in mijlocul ei ardea un bec chior, care mai mult incomoda privirea decat o ajuta. Sub acea lumina slaba erau patru insi destul de dubiosi, imbracati in costume scumpe, probabil italienesti, care normal ca ieseau in evidenta intr-un loc ca ala. Pareau nervosi si gesticulau ca niste nebuni cu mainile in care aveau pistoale. O cearta intre mafioti. Avea Nick un stil de a le alege de iti dadea dureri de cap. Matura cu privirea intreg depozitul in incercarea de a-l repera pe ziarist...si il gasi, ascuns dupa niste lazi uriase, tragand cu ochiul la cei patru si fotografiind cu un aparat profesionist foarte minuscul. Ca printr-o minune Nick privi pentru o secunda in sus si il zari pe Jesse, caruia ii facu semn cu mana, dar se dezechilibra si atinse un pic cutiile, facand zgomot. Toti barbatii isi indreptara privirile atenti in acea directie. Pentru un moment Nick ingheta, dar apoi, cu pasi repezi se indeparta si iesi pe usa laterala, urmat indeaproape de cele patru matahale, care, acum erau si mai nervoase si puse pe fapte mari.
-Este cineva aici! urla unul dintre ei.
-Oricine ai fi, stai! urla altul.
Ecoul pasilor lor grabiti se auzeau in cladirea uriasa si intunecata ca intr-un cavou. Jesse inghiti in sec si se pregati de fuga. Imediat ce Nick ajunse afara, Jesse ii indica directia masinii si o luara amandoi la goana. In cateva momente zarira masina in care Blake ii astepta rabdator si cu motorul pornit. Chiar inainte de a pasi inauntru un foc de arma sparse linistea din jur, urmat indeaproape de altele.
-La naiba! injura Nick printre dinti.
-Hai Blake, porneste, urla Jesse in momentul in care se instala pe scaunul din dreapta.
Blake apasa acceleratia pana in podea si masina prinse in cateva secunde o suta de mile la ora, pleacand din acel loc cu scartait si lasand o urma mare de cauciucuri pe jos. Jesse respira greu si era tot transpirat, broboade de sudoare curgandu-i pe tample in jos. Doctorul avusese dreptate: nu era in cea mai buna stare. Nu credea ca alergase mai mult de cinci sute de metrii si totusi se simtea epuizat si bun de nimic. Nick in schimb parea in mediul lui, aratand de parca numai atunci iesise de la dus. Ii adresa un zambet scurt de multumire, dar adauga si un pic de ironie prieteneasca pe alocuri:
-Ce ti-a luat atata?
-Scuze, amice, zise Jesse pe jumatate amuzat, pe jumatate iritat, unii oameni au alte lucruri mai bune de facut intr-o miercuri decat sa-ti salveze tie curu'.
-Ti-a fost dor de mine nu-i asa?
-Nu atat de mult pe cat crezi. Jesse redeveni serios si ii arunca lui Blake o privire cercetatoare. Parea concentrat la drum, un pic prea calm pentru linistea sa sufleteasca. Un lucru pe care il observase la Blake era ca atunci cand avea o stare ca asta se profilau necazuri la orizont. Sigur va izbucni in curand, iar el nu vroia sa fie in preajma lui cand se va intampla asta.
-Ne urmareste o masina, zise doctorul privind cu coada ochiului pe oglinda laterala.
Atat Jesse cat si Nick isi intoarsera capul, fix in momentul in care un glonte sparse geamul din spate al masinii.
-La dracu! Nick, urla Jesse incercand sa acopere zgomotul ce provenea de la masina cealalata, in dreapta, sub scaun. Serveste-te.
Barbatul executa si scoase din acel lacas un Magnum de toata frumusetea de 9 milimetri.
-Mai ai multe? intreba Blake cu ironie.
-Ala e ultimul. Jesse ranji si isi pregati propriul pistol. Tine masina dreapta, zise acesta deschizand o mica trapa din tavanul masinii.
-Ce naiba ai de gand sa faci? Jesse?!
-Trag in roti. Nick, acopera-ma si tu fii atent la drum.
Nici unul dintre barbati nu comentara. Blake simtea cu sangele ii clocotea in vene. Daca asta insemna sa o ia usor pentru cateva zile atunci el era Papa de la Roma.
Jesse isi scoase jumatate din corp prin trapa minuscula si lua una dintre rotile din fata in vizor, dupa care trase un foc. Nu o nimeri. Cateva focuri de arma se lovira de masina cu repeziciune, facand-o sa derapeze un pic, dar Blake reusi s-o readuca pe linie dreapta si s-o mentina in frau. Tanarul isi mai incerca norocul, de aceasta data nimerind una din roti. Masina din spate isi pierdu controlul, derapa puternic si se rastura, rostogaolindu-se de cateva ori pana sa se opreasca cu rotile in sus.
-Da! Jesse reveni si se aseza la loc pe scaun, incercand sa-si linisteasca bataile inimii.
-Bravo! zise Nick entuziasmat. Nu ti-ai pierdut indemanarea.
Blake il privi pentru cateva momente in liniste dupa care ii puse mana pe frunte.
-Te simti bine? esti palid.
-N-am nimic. Am ametit doar un pic zise Jesse scotandu-si din buzunar telefonul mobil.
-Pe cine suni?
-Pe Anita. Jesse ii zambi lui Nick. Tu ii vei explica ce s-a intamplat aici.
Nick isi pierdu numaidecat buna dispozitie. Numai gandul la o conversatie cu Inspectorul Anita il facea sa-si doreasca sa fi ramas cu mafiotii.
Dupa o conversatie destul de scurta, Jesse il indruma pe Blake pe drumul pana la sectia de politie 5, unde o doamna destul de nervoasa ii astepta.
Il lasara pe Nick acolo, Jesse reusind sa scape cel putin pentru ziua respectiva fara sa dea o declaratie.
Imediat ce masina porni se lasa pe scaun extenuat privindu-l printre gene pe Blake.
-Unde mergem? il intreba intr-un final cand nu mai suporta acea tacere.
-La tine acasa.
-De unde sti pe unde sa mergi?
-Ti-am citit fisa si ti-am memorat adresa. Blake nu mai adauga nimic. Se vedea ca nu are chef de o conversatie mai lunga.
In cateva minute ajunsesera in fata cladirii unde Jesse isi avea apartamentul. Doctorul parca masina si il urma pe tanar la etaj. Ajunsi in apartament, Jesse se dezbraca de haina si se intoarse spre Blake nestiind defapt ce sa-i zica.
-Multumesc, spuse intr-un final. Nu stiu ce as fi facut fara tine. Aveai dreptate: probabil nu as fi fost in stare sa conduc.
Blake se apropie de el si il impinse cu putere la perete, postandu-se in fata lui si blocandu-i orice cale de evadare.
-Blake?! Ce faci?
Doctorul il privi pentru un moment in tacere. Era atat de frumos asa, stand acolo in colt, masurandu-l cu privirea aceea albastra, intrebatoare, incat nu se putu abtine sa nu-l atinga. Fara sa se gandesca prea mult isi ridica mana si o lasa sa se odihneasca pe obrazul tanarului, care capata de indata o tenta simpatica de roz. Isi lasa usor capul in jos, neluandu-si ochii din ochii lui si ii aplica un sarut cast pe buze.
-M-ai speriat acolo. Vocea lui Blake era joasa plina de dorinta, dar si de ingrijorare. Cat timp statuse in acea masina, imagini terifiante ii trecura prin cap. Si-l imagina pe Jesse cazut la pamant intr-o balta de sange din cauza propriei sale imprudente. Se intreba cum de reusise sa supravietuiasca atat, caci, dupa cum observase in cele cateva zile de cand il cunostea necazurile se tineau scai de el sau poate el se tinea scai de necazuri. Sa nu mai faci asa ceva, pustiule. NICIODATA. Zicand acestea ii acapara gura intr-un nou sarut de aceasta data mult mai adanc, fortandu-l pe tanar sa-si intredeschida buzele. Limba doctorului patrunse in lacasul umed, gustand nectarul dulce ce i se oferea. Jesse scapa un geamat lung si isi trecu bratele pe dupa gatul lui Blake, gustand la randul sau din placerile noi. Era prea ametit ca sa mai protesteze, cu toate ca acea voce micuta de la el din cap, vocea ratiunii, cum o denumea urla incontinuu sa inceteze, caci nu era deloc bine ceea ce facea. Dar nu se putea stapani. Un instinct primar, aproape animalic pusese stapanire pe el. Nu mai conta ratiunea si bunul simt, contau doar acele senzatii delicioase care ii dadeau fiori.
Blake isi strecura mana sub camasa tanarului atingadu-i pielea incinsa, incepand sa maseze usor cei doi nuri care erau deja intariti, apoi cu miscari precise ii descheie fiecare nasture in parte, lasand la iveala pieptul bronzat, ce era mai frumos ca o sculptura greceasca. Jesse incepu sa i se zvarcoleasca in brate, intorcandu-si capul si rupand sarutul, dar doctorul isi cobora buzele pe gatul acestuia muscand pe alocuri, lasand urme mici, rosiatice. Gemete dupa gemete se faceau auzite de pe buzele tanarului, in timp ce intreg trupul ii era cuprins de tremur. Picioarele i se inmuiara, lasandu-si toata greutatea pe pieptul lui Blake.
-Blake! murmurul sau senzual fusese deajuns ca sa rupa putinul control pe care doctorul il mai avea. Printr-o miscare brusca il ridica in brate si-l purta prin camera pana ce zari o canapea. Il lasa jos pe suprafata moale privindu-l pentru cateva momente scurte asa cu era in acea stare: devastat total. Dar nici el nu era intr-o stare mai buna. De data asta nu se va mai opri. Trebuia sa-l aiba, acolo si atunci sau era sigur ca isi va pierde mintile. Se lasa peste trupul ce tremura sarutandu-l din nou pe gura, apoi cu o miscare studiata cobora incet pe gat, pe piept. Ii gusta fiecare particica ce era disponibila obisnuidu-se cu trupul si cu mirosul tanarului care il excitau si mai mult.
Jesse isi deschise ochii, ce acum pareau atat de adanci si tulburi din cauza pasiunii, dorind sa vada totul pentru a se asigura ca este real. Niciodata nu cunoscuse asemena senzatii puternice ca acum si ii era un pic teama, dar cand ochii sai ii gasira pe ai lui teama se risipi, lasand in urma doar un sentiment de asteptare. Mana sa ii atinse fata lui Blake, apoi cobora usor spre gat cu o miscare lina ca zborul unui fluture, lasand pielea infiorata. Apoi, incepu la randul sau sa-i desfaca camasa, degetele sale plimbadu-se pe pielea usor traspirata a doctorului, buzele uramand numaidecat traseul lor. Limba sa se plimba pe scobitura gatului, apoi pieptul ca sa se opreasca la sfarcuri pe care le musca usor cu dintii. Tot trupul lui Blake se incorda, acesta incepand sa geme de placere.
-Jesse, nu mai rezist...mana doctorului aluneca in jos, desfacand slitul blugilor tanarului. Jesse isi arcui spatele in momentul in care degetele lui Blake atinsera pielea sensibila, iar mainile sale se inclestara in umerii lati, in timp ce isi inchise din nou ochii, lasandu-se de tot prada placerii. Blake il scapa de pantaloni si de boxeri dintr-o singura miscare, axandu-si toata atentia pe organul erect, pe care il mangaie pana ce simti trupul celuilalt scuturat de tremur. In momentul in care buzele sale atinsera pielea incinsa, Jesse scapa un nou geamat, de aceasta data mult mai profund, ca o capitulare si isi incorda trupul instinctiv pentru a primi mai mult. Atunci doctorul in cuprinse de-a intregul cu gura, gustandu-l din plin pana ce simti ca tanrul se apropie de momentul final. Cand primi fiori ai orgasmului ii strabatura trupul, Blake introduse un deget in micul orificiu, apoi pe masura ce Jesse se pierdea tot mai mult de realitate mai introduse inca unul impingand si retragandu-se usor pentru a largi locul. Banuia ca acesta era primul contact de acest gen al tanarului si nu vroia sa fie o experienta neplacuta, dar Dumnezeu sa-l ajute nu stia cat va mai rezista prins in acest dulce purgatoriu. Jesse termina primul, dar starea de excitatie nu disparu. Inca nu era pregatit sa renunte la acele senzatii, la bataile repezi alea inimii sau a respiratie grele. Trupul sau era acoperit de o dara subtire de transpiratie si infiorat. Blake zambi, apoi isi retrase degetele si de ridica in genunchi sprijinindu-si toata greutate pe brate, in momentul in care se apleca si ii depuse un sarut pe buzele intrdeschise.
-Te vreau, sopti cu acea voce senzuala ce reusea sa-i gadile auzul lui Jesse.
-Si...eu, reusi ci greu sa raspunda tanarul, un pic rusinat de situatie.
Blake isi dadu repedea pantalonii jos, aproape smulgandu-i de pe el, apoi ii departa un pic picioarele tanarului si le aseza pe antebratele sale.
-Ai incredere in mine...avea o voce rugatoare si adanca, iar Jesse nu se putu abtine sa nu zambeasa si sa dea din cap. Isi inchise ochii cand il simti la intrare, strangand cu mainile de perna ce era pe canapea. Ochii i se umezira si oricat de mult ar fi vrut sa reziste doua lacrimi i se prelinsera pe obrajii rosii. Blake inainta, incet si cu grija dorind din tot sufletul sa nu-i cauzeze durere celulilalt, dar observa ca asa era mai rau. Stranse din dinti, caci senzatia era mult prea placuta si se avanta printr-o miscare brusca pana la capat. Jesse urla de durere si incerca sa se retraga, dar Blake nu il lasa.
-Nu te misca, zise printre dinti. Va fi mai bine. Stai un pic sa te obisnuiesti.
-Nuu...nu mai vreau. Doare, scanci baiatul tragandu-se tot mai departe de doctor.
-Imi pare rau ca te-am ranit. Blake isi apleca un pic trupul si-i saruta obrajii sarati de la lacrimi. Imi pare rau iubitule.
Jesse il privi si inima incepu sa-i bata mai tare. Nu atat cuvintele, cat ingrijorarea din vocea doctorului il faceau sa se simta un pic mai bine. Se misca un pic dorind sa vada daca celalalt avea dreptate. Inca il durea,dar nu asa de tare ca la inceput.
-Parca...e un pic mai bine...
Asta era asigurarea de care avea nevoie. Blake se retrase, apoi intra din nou, la inceput incet apoi din ce in ce mai tare, pe masura ce caldura acelui loc stramt il acapara si gemetele tanarului ii patrundeau din nou in urechi. Cand reusi sa gaseasca punctul sensibil trupul lui Jesse se incorda instantaneu, acesta incepand sa-i sopteasca numele din nou si din nou ca o letanie sfanta.
-Acolo! nu te opri...Blake!
Doctorul se sprijini intr-o mana, cu cealalta cuprinzandu-i organul si masandu-l usor, dorind sa-i ofere tanarului o placere dubla. Imediat trupul de sub el se incorda si incepu sa tremure incontrolabil. Jesse se ridica un pic si-l prinse pe Blake intr-o imbratisare stransa, unindu-si buzele cu a lui si urlandu-i numele in momentul in care il patrunse pentru ultima oara. Blake isi incorda trupul incins si se elibera in mometul in care simti buzele celuilalt cuprinzandu-le pe ale sale, lasandu-se apoi cu toata greutatea pe Jesse. Amandoi respirau greu si erau acoperiti de transpiratie. Blake se simtea atat de obosit si satisfacut incat abia mai reusi sa zambeasca. Isi lasa capul pe pieptul tanarului constatand cu bucurie ca si inima lui batea la fel de tare ca si a sa, dar, cand isi ridica privirea, Jesse avea ochii inchisi. Ii depuse un sarut usor pe buze dupa care se lasa acaparat de acea dulce moleseala. In cateva momente adormira amandoi unul in bratele celuilalt.