Because we are rebels!

[Who said i have to be normal]

Mulţumesc mult pentru comentarii. Mai bine trec la treabă decât să bat pasul pe loc. Sper să vă placă.

Capitolul 13

Am umplut jacuzzi-ul cu apă şi spună cu miros de cireşe, m-am dezbrăcat de haine, rămânând doar în lenjerie intimă, am aprins lumânări parfumate şi am stins lumina, ajungând ca toată baia să aibă culoarea roşie.
- Yuzuki, dragule, vino până în baie. am spus eu punându-mă pe marginea jacuzzi-ului. Uşa se deschide, făcându-şi intrarea Yuzuki, căruia îi apare un zâmbet pervers pe faţă, mă măsoară din priviri muşcându-şi buza inferioară. Mă ridic şi mă duc la el. Se dezbracă repede, rămânând doar în boxeri, intră cu mine în jacuzzi, cu grijă, ferindu-şi rana. Mă urc peste el începând să îi sărut gâtul, lăsând în urma urme de ruj. Îmi despart buzele de piele sa fină şi mă apropii de amicul său, acesta mă priveşte parcă dorind să mă grăbesc. Nu mai aşteaptă să fac nici o mişcare, punându-se peste mine, scoţându-mi sau mai bine spus rupându-mi sutienul ca pe o bucată de hârtie, dezvăluindu-mi sâni mari, după părerea mea cât pepeni, şi scoţându-mi chiloţi destul de repede, începe să se joace cu mine, făcându-mă să gem de plăcere. Câte o data pot spune că m-aş îngrădi cu gard ghimpat să nu mă poată atinge la mine dar câte o dată eu încep joaca. Şi parcă văd că la noapte iar nu dorm, nu din cauza luptei, nu mi-e teama că o să piardă dar ca de fiecare dată o să devină gelos şi o să mă dorească iar. Ce pot spune nu mă pot împotrivi, mă îndrăgostesc de el mai mult şi mai mult dintr-o secundă în alta. Simt ceva tare care mă pătrunde dur şi tare, începând să facă mişcări rapide dute-vino, făcându-mă să mă simt în al nouălea cer iar gemetele să se audă în întreaga casă. Intră mai tare în mine şi apoi iese, trăgându-mă peste el, punându-mi spună pe spate. Nu după mult ne-am ridicat, intrând în duş, eu mi-am spălat părul cu un şampon cu miros de crin şi am ieşit înfofolită în prosoape, pe umărul lui Yuzuki care mă căra ca pe un sac de cartofi. Mi-am uscat în ondulat părul, m-am îmbrăcat cu o fustă mini, care abea acoperă ceva, un fel de bluză care seamănă cu sutienul unui costum de baie care se leagă sub sâni, m-am machiat, puţin creion dermatograf, tuş, gloss de buze roz şi am luat o sticluţă pe care scrie „Kate Moss” după ce am terminat cu parfumul şi l-am pus la loc m-am încălţat cu o pereche de cizme negre cu toc cui, din piele peste genunchi şi m-am mai privit o dată în oglindă. Ies din cameră, cu o haină de piele în mână şi cu geanta în cealaltă mână. Yuzuki mă privea muşcându-şi buza inferioară şi văzându-se pe faţa lui că la noapte avem noapte albă. Mi-a luat geanta cât mi-am pus haina pe mine, apoi am ieşit din casă. Iubitul meu are pe el un tricou pe care scrie „Forever mine”, o pereche de blugi albi şi haina di piele, neagră, la gât are lănţişorul pe care ii l-am dăruit de ziua lui.
„Ce rău îmi pare că trebuie să se lupte cu câteva zile înainte de revelion, puteam face o mie de lucruri dar lupta e luptă.” În faţa vilei ne aştepta o limuzină neagră, după ce am urcat, am pornit către arenă.
„De ce am acest sentiment prost că trebuie să îl opresc să lupte, de ce îmi e…teamă?” M-am întrebat privind îngrijorată pe geamul fumuriul oameni care roiau ca albinele pe străzi.
- Iubito, esti bine? m-a întrebat roşcatul vizibil îngrijorat.
- Nu ştiu de ce dar am un sentiment ciudat în privinţa luptei din seara asta. îmi e frică să nu se termine urât. Am spus eu privind podeaua oarecum speriată.
Yuziki n-a mai spus nimic doar m-a luat în braţe, mângâindu-mă şi sunându-mi că totul v-a fi bine. Nu după mult am ajuns în arenă, toată lumea roieşte în jurul nostru, Yuzuki poartă acum un fel de bermude până le genunchi, negre bustul gol iar ambele mâini le care înfăşurate într-un fel de benzi elastice. Stăm în faţa unei porţi din fier care urmează să se deschidă şi cu ocazia asta roşcovanul meu să îşi facă apariţia în faţa mulţimi care parcă a luat foc. Prima dată, în ring a intrat Sasuke care face ca dracu şi crucea. Am început amândoi să râdem până ce porţile au început să se deschidă iar Yuzuki mi-a cuprins talia, mergând plin de încredere, neluându-şi ochii de la mine.
- Alături de Yuzuki este minunata sa prietenă Sakura Haruno, am auzit că merge cu el la fiecare spectacol şi că este talismanul norocos al campionului din Los Angeles. a spus un comentator. Yuzuki m-a sărutat în faţa mulţimi şi în faţa lui Sasuke care îl săgeta din priviri pe roşcat. M-am dus pe o băncuţă pe care stătea antrenor lui Yuzuki, ţipându-i într-una să-şi păstreze calmul că Uchiha joacă murdar. Nu cred ca dragul de Sasuke vrea să vadă cât de violent este iubitul meu. Credeţi-mă ştiu ce îi poate pielea din cauza geloziei lui am avut ceva discuţi care s-au lăsat cu câteva, mai multe găuri în pereţi. De fiecare dată plecam seara şi dormeam în casa părinţilor mei iar dimineaţa mă trezeam cu camera plină de trandafiri de toate culorile cu bilete şi telefonul cu sute de apeluri nepreluate şi mesaje. Dar a încetat de la a doua ceartă când şi-a dat seama că spune numai prostii.
Mulţimea aclamă, iar eu îl privesc uimită pe Yuzuki care a devenit serios dintr-o dată. Gongul sună şi cei doi încep să se lupte parcă pe viaţă şi pe moarte. Arbitrul vrea să intervină dar Sasuke îi trage un pumn, trimiţându-l la nani. Încep să se bată din ce în ce mai tare, cărându-şi pumni unde apucă, nepăsându-le unde nimeresc, mulţimea a ajuns să facă un zgomot greu de suportat, iar eu intru printre corzile elastice ale ringului şi încerc să îi despart pe Yuzuki şi Sasuke, fără succes, simt doua lovituri, toată lumea amuţeşte, pământul îmi fuge de sub picioare şi totul este negru. Aud nişte voci stinse, înfundate şi pline de regret, deschid ochi şi îl văd pe cei doi luptători care stau lângă mine, fiecare ţinându-mă de câte o mână, încep să îi strâng mâna lui Yuzuki, atrăgându-i atenţia. Acesta se ridică repede de pe scaun şi se apropie de mine, lăsând lacrimile să îi izvorască din ochii, are umărul drept bandajat, la sprânceana dreaptă un fel de plasture, Sasuke s-a apropiat şi el de mine, are un ochi vânăt, buza inferioară spartă şi câteva zgârieturi pe gât. Nici nu vă puteţi închipui cât de hilar arată Sasuke cu un ochi machiat natural şi celălalt ochi a scăpat. Am zâmbit, încercând să mă ridic o durere cumplită mi-a cuprins abdomenul, am lăsat pătura în jos, observându-mi abdomenul învineţit de-a binelea. Yuzuki a lăsat capul în jos şi a strâns mâna în pumn, privind podeaua, nervos.
- Treci în coace, roşcoveaţă! am spus eu trăgându-l pe Yuzuki în braţele mele apoi mi-am pus capul pe umărul său. Roşcatul m-a luat în braţe, ţinându-mă strâns şi şoptindu-mi în ureche numai scuze şi că ar fi trebuit să mă asculte. L-am luat în braţe şi i-am spus că totul v-a fii bine. Sasuke a ieşit din cameră în care stau.
- Saku te rog să mă ierţi dar lupta asta mi-a luat minţile. mi-a spus roşcatul ţinându-mi mâna pe faţa lui.
Am început să îi mângâi faţa, spunându-i din priviri că ce a fost, a fost. Pe uşă a intrat doctorul urmat de Diablo care are o faţă de nedormit şi nemâncat de 100 de ani.
- Domnişoara Haruno, mă mai ţineţi mine? mă întreabă doctorul extrem de vesel.
- Cu siguranţă, sunteţi…tatal lui Naruto! i-am răspus eu privindu-l şi amintindu-mi de zăpăcitul de Naruto. Pe uşă intră Naruto care poartă şi el un halat alb şi în mâini are o tavă pe care are Dumenzeu ştie ce. O pune lângă mine pe pat şi văd seringa. Mă ridic din pat, iau perfuzia cu mine şi o iau la fugă prin spital cu Naruto, tatal lui în urma şi Yuzuki după mine şi ultimul Diablo. Mă încui în toaleta fetelor, într-o cabină de toaletă. Văd că sunt la parter aşa că sar pe geamul destul de mare pentru mine. O iau la fugă în picioarele goale pe drumurile pline de zăpadă şi gheaţă. Mă opresc după un tei, îmi scot perfuzia din venă şi alerg în continuare. După o clădire cei patru mă încercuiesc.
- Atenţie cioară! am spus eu şi am luat-o iar la fugă. Văd nişte tăvi, iau una şi o folosesc drept placă ca să nu cad pe gheaţă. În urma mea, cei patru s-au făcut grămadă ca popicele, mi-am continuat alergătura până am dat peste cineva, care făcea acelaşi sport ca mine, alergatul de doctori, dărâmându-mă şi unindu-şi buzele cu ale mele. Nu după mult timp acel tip s-a ridicat de pe mine şi m-a ajutat şi pe mine.
- Îmi cer scuze, Sakura. îmi spune acea vocea calmă, parcă urmărind ceva.
- Sasuke, ce, nu am timp acum să te înjur dar o las pe altă dată, pa! Aam spus eu începând iar să alerg. M-am ascuns după un copac şi nu după mult a apărut Yuzuki. Care mi-a văzut părul. M-a luat pe sus, ca pe mireasă şi m-a dus în baie, destul de curată,pot spune unde mi-am făcut repede un duş şi m-am dus în salon, unde i-am spus ce s-a întâmplat între mine şi Sasuke. Mi-a spus că nu îi pasă, mai ales că ştie că el nu mai însemnă nimic pentru mine. Şi are perfectă dreptate, puştiul Uchiha a făcut ceva ce nu se poate ierta aşa de uşor. Şi din câte am auzit este obsedat de mine. Dar nimeni nu poate să confirme asta în afară de Naruto, pe care îl voi trage eu de limbă imediat ce află şi cei trei deştepţi unde sunt. I-am trimis un mesaj ameţitului de fratemiu care a venit mai repede ca vântul şi gândul în salon. După el au apărut şi cei doi Uzumachi.
- Fac injecţiiledoar dacă Naruto îmi dă nişte infromaţii. am spus eu trăgând păruta până în gât.
- Bine, injecţiile şi următorul e interogatoriu. a spus domnul Uzumachi trăgând în seringă ceva. Mă pun cu fundu-n sus şi sadicul acela de doctor mă înţeapă de am înjurat de toţi sfinţi existenţi plus încă câţiva de la mine.


Încă o dată mulţumesc pentru comentarii, păreri, îmi pare rău dacă acest capitol este scurt, dacă am greşeli sau altele. Ce vreau eu să spun. 2011 să vă aducă multă bucurie, tot ce vă doriţi să devină realitate, să fiţi fericiţi şi multă sănătate şi multe, multe capitole! An nou fericit, de pe acum!