Because we are rebels!

[Who said i have to be normal]

Mulţumesc frumos pentru comentarii. Capitolul cinci este aici. Mulţumesc încă o dată pentru comentarii şi vă rog să nu mă linşaţi pentru acest capitol. Spun asta pentru fanii înrăiţi ai cuplului SasuSaku. Acest capitol are tentă hentai.

Aud uşa de la intrare şi mă ridic ca arsă de pe canapea, pe uşă intră tata care pare de-a dreptul agitat.
- Unde arde? Întreb eu frecându-mă la ochii.
- Sakura du-te şi aranjează-te şi dacă e încearcă să aranjezi puţin casa, vine bunica ta la noi.
Când am auzit cuvântul „casa”, „bunica” şi „noi” am luat-o la fugă către baie. M-am dezbrăcat repede de haine, le-am pus în maşina de spălat iar eu am intrat în duş. După un sfert de ora ies cu un prosop pe cap şi un prosop care îmi acoperea corpul firav, intru în cameră, îmi scot o bluză mai lungă ca un fel de rochie mov, o pereche de colanţi negri şi încep să îmi usuc părul, în îndrept cu placa şi îl prind într-o coadă împletită. Mă îmbrac destul de repede, dau drumul la maşina de spălat şi setez progamul de cincisprezece minute, mă duc în sufragerie să aşez pernele pe canapea, fac un ceai cald de sunătoare, preferatul bunicii, merg să fac puţină ordine la mine în cameră, pun hainele în dulap, strâng patul şi aranjez dezordinea de pe birou. Merg în camera pentru oaspeţi şi văd că totul este în ordine. Merg la maşină care şi-a terminat treaba, am mers cu hainele pe balconul pe care puteam întinde hainele, camera fiind a dragilor mei părinţi, le-am pus la uscat. M-am dus în sufragerie şi am dat drumul la televizor. Aud uşa cum se deschide şi pe ea intră o doamnă de 67 de ani, părul roz tuns scurt, ochii verzi precum smaraldele, mereu ştie să mă calmeze când sunt nervoasă, acel zâmbet cald şi calm, de fiecare dată când spune ceva vocea sa calmă şi pătrunzătoare poate liniştii şi cel mai agitat copil de pe planetă. Mă priveşte oarecum uimită, eram mai înaltă decât ea cu un cap şi ceva. Mă scuz şi merg cu tata jos să luam bagajele. Când am luat un geamantan şi am pornit în urma tatei peste mine a dat cineva şi m-am trezit întinsă pe asfalt cu acea persoană peste mine. Deschid ochii gata să îl bat pe cel care a căzut peste mine, când mă uit mai bine rămân cu gura căscată. Părul blond, ciufulit, ochii albaştrii precum marea, zâmbetul alb, cred că merge la sală dacă era în stare să mă zdrobească. Acesta se ridică, poartă o pereche de blugi rupţi, un tricou albastru pe care scrie „N-am! Nu ştiu! Nu vreau! Nu-mi pasă!” un mesaj care li se potriveşte în general băieţilor. Mă ajută să mă ridic şi simt că rochia era lipită de mine, când mă uit în spatele meu era o bală, probabil a plouat cât am dormit eu.
- Îmi pare extrem de rău. A spus acesta privindu-mi rochie distrusă.
- Nu este nimic, poate ar trebuie sa îţi mulţumesc. spun eu cu un zâmbet dulce pe faţă.
- Ştiu că e din scurt dar ai vrea să mergi cu mine la o petrecere? mă întreabă acesta privindu-mă fix în ochii.
- Mi-ar face plăcere. Am spus eu zâmbind prosteşte.
- Bine pe la ora 21:30 vine să te iau. Apropo numele meu este Daisuke. Îmi spune acesta sărutându-mi mâna.
- Sakura, încântată. Spun eu roşind puţin în obraji.
Acesta îmi cere numărul de telefon, îi dictez numărul şi îmi dă şi el numărul de telefon, pe la ora 21:30 a rămas să ne întâlnim. Urc sus cu bagajul destul de greu al bunicii, când mă vede mă întreabă ce am păţit.
- A trecut o maşină printr-o băltoacă şi m-a murdărit. am minţit eu.
Am mers la mine în cameră şi m-am îmbrăcat într-o pereche de pantaloni trei sferturi, albi, cu câteva lanţuri, un tricou roşu pe care scrie „Lollipop”, îmi iau haina din piele pe mine şi o geantă neagră, micuţă, îmi pun în ea telefonul, căştile, portofelul cu banii şi ies din casă. Ies din bloc şi în faţa mea opreşte un Kawasaky ninja, negru. Văd că opreşte în faţa mea şi motociclistul îşi dă jos casca, se pare că Daisuke are carnet şi motor.
Acesta îmi dă o cască şi urc în spatele lui, mâinile mele îi înconjoară talia şi acesta porneşte către club. Am ajuns în faţa unui club de fiţe, din club se auzeau mix-urile unora dintre cele mai cunoscute melodii, îmi dau jos casca de pe cap şi Daisuke îşi da jos casca trecându-şi mâna prind părul blond făcut ţepi. Fără să mai aştepte mă ia de mână şi mă trage câtre club, maimuţele care stăteau la intrare ne-au făcut cale liberă la vederea blondului. Vreau să îl trag către ringul de dans dar acesta mă priveşte dezaprobator, merg după el şi ajungem în zona V.I.P Urcăm o scară de metal, în spirală, mergem câtre o canapea aurie care se potriveşte cu luminile din club, am văzut că Daisuke se uita la o altă masă, mă uit şi la persona pe cate o privea, când mă uit rămân cu gura căscată, era Sasuke, mă privea furios, acesta dă pe gât paharul de whisky pe care îl avea în mână. Mă întorc cu faţa către Daisuke şi îi cuprind buzele într-un plin de dragoste.
„De ce mă gândesc la Sasuke când îl sărut pe Daisuke?” mă întreb eu pe mine.
După ce rup sărutul, îl trag pe ringul de dans, dansăm pe o melodie de-a lui Fergie ft. Devid Guetta – Getting over you. Daisuke se întoarce câtre canapea iar eu îmi croiesc drum către baie. Eram singură, mă spăl pe mâini, când îmi ridic privea văd o silueta care stă în uşă, mă întorc şi îl văd pe Sasuke, arunc şerveţelul în coşul de gunoi, vreau să ies dar îşi pune mâna în faţa mea, mă bagă într-o cabină de wc –noroc că era curată- începe să îmi sărute buzele catifelate şi să îmi ridice tricoul, s-a oprit când au intrat nişte fufe în baie. Erau bete că nu l-au văzut pe Sasuke. Am urcat scările, Daisuke îl privea nervos pe Sasuke, ne-am ridicat şi am plecat, îmi părea rău să îl las pe Sasuke dar nu vreau să înceapă să se bata. Când ajung în faţa blocului îi spun tot lui Daisuke.
- Putem rămâne amici? mă întreabă el privind în jos.
- Sigur. am spus eu făcându-i cu ochiul.
Am urcat în bloc, nu este aşa de târziu este doar 23:45, am stat puţin afară. M-am dus către baie, am băgat hainele în maşina de spălat şi am intrat în cabine de duş, părul roz, ud este lipit de spate, nu îmi pot lua gândul de la Sasuke, de fiecare dată când mă gândesc la el simt că inima mea o ia razna, pulsul îmi creşte şi am fluturi în stomac. Este imposibil să mă fii îndrăgostit de el, dar de ce ar fii imposibil?
„Ce e cu mine? De ce el? De ce eu? Lui nu îi pasă de mine.” Îmi spun eu în gând.
Ies din baie cu un halat alb, pufos, când intru în cameră văd că am primit un mesaj video. Mă uit privind uimită scenele, Karin dansa lasciv în braţele brunetului, apoi se pune în genunchi în faţa lui apoi îi scoate amicul şi începe să il s**ă. Am aruncat telefonul pe pat, simt că nu mă mai ţin picioarele, cad pe jos şi încep să plâng. Lacrimi amare îmi curg pe obraji calzi. Îmi aduc aminte de prima melodie pe care am compus-o bunicul.
Zbor, zbor...
Pana dincolo de nori, nori...
De sus vad orasul, e o floare
Se inalta mereu catre soare
...si eu, si eu...

Poate stii, mai stii cum ai ajuns aici
Cum ai urcat in jungla de asfalt cu pasii mici
Poate stii, stii cum e sa traiesti aici
Orasu stie tot ce faci, stie tot ce simti
Poate stii, cum e sa fii judecat
Stii cu toata fiinta ta ca esti vinovat
Poate stii, de unde vii si cine esti
Dar toate astea se vor schimba in Bucuresti.

Noapte si zi
Orasul e un camp de lupta
Pierzi sau castigi
Bine ai venit in jungla!

Zbor, zbor
Nimeni nu ma poate opri (zbor, zbor)
Sunt mult prea aproape de stele
De toate visele mele
Vreau sa zbor, zbor
Pana dincolo de nori, nori..
De sus vad orasul, e o floare
Se inalta mereu catre soare
...si eu, si eu...

Timpul trece altfel cand esti singur, singur
Orele se duc si nu se mai intorc sigur
Noapte cand se sting luminile
Se deschid cluburile si gurile rele barfesc figurile
Le, le, le-nvat din mers
Zi de zi, pas cu pas, vers cu vers
Nimic nu e ceea ce pare
Te simti atat de mic intr-un oras atat de mare, mare
Noapte si zi
Orasul e un camp de lupta
Pierzi sau castigi
Bine ai venit in jungla!

Zbor, zbor
Nimeni nu ma poate opri (zbor, zbor)
Sunt mult prea aproape de stele
De toate visele mele.
Vreau sa zbor, zbor
Pana dincolo de nori, nori
De sus vad orasul, e o floare
Se-nalta mereu catre soare
...si eu, si eu...

Bine ai venit in jungla!
Aici primesti cat sa iti ajunga
Student in primu' an sperai c-o sa iti gasesti de munca
Nu tot ce zboara se mananca, nu inca
Si uite cum se schimba blugii-n pantaloni la dunga

Orasul e in picioare
Motivul il stim cu toti
Acuma toate sunt legale
Aici inspita umbla goala
"Sa moara business" vorba asta e capitala
Nimic nu e ce crezi
Ai grija cu cine umbli ca sa nu te accidentezi
Si cand ai realizat tot ce ai venit sa realizezi
Sampania sa curga,
Bine ai venit in jungla!

Zbor, zbor
Nimeni nu ma poate opri (zbor, zbor)
Sunt mult prea aproape de stele
De toate visele mele
Vreau sa zbor, zbor
Pana dincolo de nori, nori
De sus vad orasul, e o floare
Se inalta mereu catre soare
...si eu, sï eu...
„Te urăsc! Te urăsc proasto!!” mi-am spus eu plângând.
Am luat vaza cu trandafiri albaştri care îmi amintesc de el şi am aruncat-o în perete, se pare că nu m-au auzit deci e bine, scot de sub pat o sticlă de whisky, plângeam şi beam whisky. Locul acesta e o junglă, când am terminat sticlă am mers în biroul lui tata şi am mai luat încă patru sticle de whisky, când am băut ultima gură din ultima sticlă, am văzut că era 6:30, am spart sticlele făcând numai cioburi în jurul meu, am scos un pachet de ţigări care dumnezeu ştie de unde a răsărit şi am fumat un pachet întreg, fumam ţigările repede din cauza nervilor, nu îmi pasă, sunt beata, Sasuke si-o trage cu prima c***ă care îi pică în braţe. Aud o bătaie în uşă, pe uşă intra Sasuke, mă priveşte uimit. Nu îl condamn, cred că am o faţa de se sperie şi dracu de mine, dar nu îmi pasă.
- Ce vrei? îl întreb eu privindu-l vizibil nervoasă.
- Am venit să îţi spun că. dar nu apucă să termine propoziţia că l-am întrerupt.
- Ai venit să îmi că eşti un nimic! Ieşi dracu afară din camera mea! Acum! am ţipat eu privindu-l cum iese.
„La făcut măsa cu banană între craci şi are tupeu să vină la mine după ce mi-a trimis!” mi-am spus eu plângând.
Zilele trec cu greu pe lângă mine, am vorbit cu tata şi i-am spus că nu o să merg săptâmâna asta la liceu. Mama era de-a dreptul îngrijorată din cauza mea, stau mereu cu sticla de whisky în braţe, beată, nu mănânc şi nu ies din cameră deoarece stau şi plâng. Cu greu a venit ziua de sâmbătă, e ora 15:30, stau la mine în cameră şi mă uit la televizor, azi nu am pus gura pe băutură, am mâncat puţin. Poate am lăsat băutura pentru că sunt singură acasă. Aud o bătaie în uşă, şi apoi cineva intră în cameră, când îmi întorc privirea în văd pe Sasuke.
- Ce cauţi tu aici? spun eu şi mă ridic din pat.
Acesta îmi prinde mâinile în mâinile sale puternice şi reci, buzele sale calde, moi şi dulci îmi cuprind buzele într-un sărut plin de dragoste.


Melodia compusă de Sakura şi bunicul său: http://www.youtube.com/watch?v=Bm7BghsnqXk
Deşi melodia nu este genul meu şi este dintr-o telenovelă, optat pentru un alt gen de muzică decât punk, rock, etc.
Aştept comentarii, păreri, etc. Îmi pare rău pentru întârziere şi dacă am greşeli.