20-10-2010, 05:51 PM
Altul... si mai varza. Doar e facut de moa, o sa il corectez dupa ce il postez, ca na'... ma apuc de teme.
Nisipul sticlos se imprastie in briza mari. Ochii cei de gheata privesc cum intunericul se lasa, soarele parca evaporandu-se, lasand ultimele raze ale ei sa se lumineze in reflectia apei. Mainile lungi si subtiri ating apa inspumegata, facand lin cercuri nevazute. Lacrimi ce odinioara erau de fericire acum se contopesc cu pielea ei fina, vrand parca sa uite de tepii veninosi ai vieti. Lasandu-se purtata de clinchetul nopti, in vise se pierduse. Umbre vi se miscau, incojurand oglinzile dureri, ce tipete de ajutor se fac roite in linistea morti. Find singura-n tacere, asteptand ca totul sa se sfarseasca. O lumina alba se facu vazuta. Un suras suav transforma totul in campii cu flori si lacuri netarmurite.
- " Hai sa ne jucam! " o voce plajina, ce imi amintea de mine in copilarie. Ma las pe vine, era divina privelistea... buzele rozali, un par ce se asemana cu piersica coapta, ochii mari ce exprima doar fericire. M-a luat de mana, am urmat-o - totul se intampla prea repede. Ma dusese in fata unei intrari facuta doar din marmura alba ce era coplesita de mangaierile blande ale soarelui auriu. Am vrut sa pasesc, insa o bariera ma impiedica. Cea ce ma tinea de mana, inainta. Eu strigam sa ma lase sa intru, se intoarse si zambi imi facu cu mana iar apoi imaginea ei disparu, lasand in urma petale patate cu sange. Speriata se trezi, era tot pe plaja, nimic din cea ce visase nu era real. Simti o mana pe umar, intoarse capul, dar nimic... nu era nimeni. Se uita in fata, nimic nu o surprindea. Incepuse sa fredoneze un cantec de dragoste, un raset o facu sa se opreasca.
" - Inca imi mai duci dorul? " Fata intorse capul, si incepu sa zambeasca printre suspine, totul era atat de frumos, parca nu era adevarat. Persoana ce o iubea se intoarse la ea, la fel ca la sfarsitul unui basm, totul se termina cu bine. Se apropiau unul de celalant, baiatul ii cumprinse mainile intre ale sale.
" - Nici nu iti dai seama, dar tu?" Astepta sa vada raspunsul persoanei din fata ei, buzele rosi se miscau usor.
- Trezeste-te!! O sa intarzi la scoala!
Doar un vis
Nisipul sticlos se imprastie in briza mari. Ochii cei de gheata privesc cum intunericul se lasa, soarele parca evaporandu-se, lasand ultimele raze ale ei sa se lumineze in reflectia apei. Mainile lungi si subtiri ating apa inspumegata, facand lin cercuri nevazute. Lacrimi ce odinioara erau de fericire acum se contopesc cu pielea ei fina, vrand parca sa uite de tepii veninosi ai vieti. Lasandu-se purtata de clinchetul nopti, in vise se pierduse. Umbre vi se miscau, incojurand oglinzile dureri, ce tipete de ajutor se fac roite in linistea morti. Find singura-n tacere, asteptand ca totul sa se sfarseasca. O lumina alba se facu vazuta. Un suras suav transforma totul in campii cu flori si lacuri netarmurite.
- " Hai sa ne jucam! " o voce plajina, ce imi amintea de mine in copilarie. Ma las pe vine, era divina privelistea... buzele rozali, un par ce se asemana cu piersica coapta, ochii mari ce exprima doar fericire. M-a luat de mana, am urmat-o - totul se intampla prea repede. Ma dusese in fata unei intrari facuta doar din marmura alba ce era coplesita de mangaierile blande ale soarelui auriu. Am vrut sa pasesc, insa o bariera ma impiedica. Cea ce ma tinea de mana, inainta. Eu strigam sa ma lase sa intru, se intoarse si zambi imi facu cu mana iar apoi imaginea ei disparu, lasand in urma petale patate cu sange. Speriata se trezi, era tot pe plaja, nimic din cea ce visase nu era real. Simti o mana pe umar, intoarse capul, dar nimic... nu era nimeni. Se uita in fata, nimic nu o surprindea. Incepuse sa fredoneze un cantec de dragoste, un raset o facu sa se opreasca.
" - Inca imi mai duci dorul? " Fata intorse capul, si incepu sa zambeasca printre suspine, totul era atat de frumos, parca nu era adevarat. Persoana ce o iubea se intoarse la ea, la fel ca la sfarsitul unui basm, totul se termina cu bine. Se apropiau unul de celalant, baiatul ii cumprinse mainile intre ale sale.
" - Nici nu iti dai seama, dar tu?" Astepta sa vada raspunsul persoanei din fata ei, buzele rosi se miscau usor.
- Trezeste-te!! O sa intarzi la scoala!
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2