Ne vom Revedea...+18

[Biscu' iz back ^^]

Hello ! dragilor ... Aici un next proaspat >:D< Enjoy

Capitolul 7 . Partea I : Resentimente.

Nu stiu cum s-a intamplat insa acum ma aflam in intunericul camerei mele, privind absenta frumusetea sangeriie a trandafirilor ce se asternea calma in spatele casei.
Astazi, mai mult ca oricand, aceasta priveliste mi-se pare macabra si dureroasa. Puritatea rosie a petalelor imi inteapa ochii eliberand cristalele sarate. Linistea serii este apasatoare, intr-un fel sau altul, doar adierile calde de vara tarzie mai canta printre frunzele aramii o doina veche si dulce.
Plangeam din nou. Mi-am strans mainile in jurul trupului meu fragil si tremurand intr-o imbratisare consolatoare. Ma simteam atat de goala si suferinta surda din interiorul meu intensifica starea deplorabila in care ma aflam. Mi-am dus inconstient palma in dreptul inimi si am apasat usor suspinand.
Am murit pentru a doua oara insa nimic nu s-a schimbat. Oare ea stie ce se intampla? Isi aminteste? Ma striga din lumina sa o urmez inapoi la realitate? Nu o aud. Atat de adanc m-am afundat in intuneric? Imagini incep sa se invarta in capul meu incercand parca sa-mi atraga atentia. Am incercat sa ma calmez si sa le pun in ordine insa un gand nu imi dadea pace. Oare am facut bine?

Flashback:
Curand s-a facut seara si frigul imi facea pielea de gaina. Am mai privit o ultima data sa ma incalzesc cu imaginea lui dar plecase de mult. Kiba a observat ca ma uitam dupa el si s-a incruntat. Inainte sa zica ceva l-am rugat sa mergem acasa.
Drumul a fost o tortura lunga si dificil de suportat. Am fost urmarita de acel parfum ca de o prezenta vie si am inceput sa tremur. Am scapat un oftat infundat insa un altul a plutit in linistea stranie a serii. Kiba masura trist orizontul, ochii lui exprimand o durere apasatoare.
-E aici, insa nu o sa iasa daca sunt cu tine. Doresti sa plec?
O intrebare atat de simpla insa ce mi-a facut inima sa se opreasca o clipa prin intelesul absurd ce-l poarta. Ce as putea sa-i spun? Ma priveste tacut cu o privire goala parca incercand sa ghiceasca.
Am scuturat neputincioasa din cap in timp ce stomacul mi se facea ghem. L-am luat de mana si am inceput sa fug spre siguranta caminului.
-Nu mai vreau, a fost singurul raspuns ce i l-am putut da aproape soptit.
Oare am gresit? Nu cred fiinca m-am simtit mai linistita o data ce am ajuns in fata casei si l-am vazut din nou zambind. Totul s-a transformat in mintea mea intr-un joc copilaros uitat de mult: " De-a vati-ascunselea "
-Nu cred ca am scapat, rosteste intr-un final aproape chicotind.
-Imi pare rau ca iti creez probleme si multumesc ca ai ramas, i-am spus printre gafaieli si el doar mi-a zambit. Akamaru a latrat zgomotos si mi-a sarit in brate dezechilibrandu-ma. Kiba m-a prins grijuliu de incheietura si m-a ajutat sa stau pe picioarele mele, apoi am inceput sa chicotim.
-O sa fie bine, m-a asigurat srangand usor mana mea rece...
End Flashback.

Am suspinat din nou si am privit gradina. Stiam ca este acolo in intunericul noptii invaluit de o mantie de umbre. Am mai privit inca o data in golul de smoala pregatita sa merg in pat pentru un somn binemeritat. Voi avea cosmaruri stiindu-l acolo undeva, gata sa ma atace. Mai bine sunt prevazatoare.
-Rinnegan, am soptit cat de incet am putut ochii mei capatand o culoare purpurie si un aspect de unda oferit de cercuri concentrice in jurul pupilei. L-am detectat pe bancuta din gradina la umbra salcamului. Era aproape imposibil sa nu-l vad.
Am sarit pe geam aterizand pe varful picioarelor intre tufele de trandafiri dar cum sunt sigura ca m-a vazut am iesit cu pasi delicati inspre bancuta. Ce o sa ii spun ?
Statea acolo ca si cum era in casa lui. Privea tacut florile inspirandu-le adanc parfumul ca pe o sursa de viata. Cand s-a ridicat in picioare si a facut un pas inspre mine o multitudine de sentimente au inceput sa se inghesuie inauntrul meu precum un val rece ce se izbeste de stanci. Respiram cu dificultate de parca ma inecam si am incercat sa ma indepartez de el cu pasi marunti dar siguri fara sa privesc o data in spate.
Prezenta lui imi crea o stare de panica, dar in momentul in care nu l-am mai vazut in parc, disconfortul a pus stapanire pe fiinta mea. Era ciudat si infricosator.
Incercand sa scap din inchisoarea privirii lui am uitat complet de labirintul de spini ce ma astepta doritor sa-mi guste fie si numai putin sangele. Am pasit usor si am auzit un fel se sfarait insa nu i-am dat atentie pana ce un zid rece si totusi moale m-a imbratisat eliberandu-ma din hipnoza provocata de prezenta lui. Am ajuns langa casa deja? Dar ce s-a intamplat cu tufele de trandafiri? M-am intors inspre raspunsul intrebarilor mele si am zambit. Nisip ... puterea lui, cum de sunt asa de neatenta ?
Am luat un pumn de nisip si am inceput sa ma joc cu el. Aproape inconstient in mainile mele capata forma o inima. Incantata de rezultat am vrut sa-i impartasesc bucuria insa fata lui parea mai mult uimita decat fericita. Nu am dat importanta acestui detaliu si am continuat sa ma joc, de data aceasta in mana mea creindu-se o clepsidra. Cand am realizat ca nisipul imi asculta ordinele m-am gandit sa fac ceva mai dificil si in mainile mele a luat forma, mai real decat as fi vrut, un pumnal gravat cu numele meu precum cele detinute de tata.
Am dorit sa vad cum functiona nisipul intr-o lupta dar nu vroiam sa ranesc pe nimeni. Am creat un perete imaginar ridicand mana si mangaind aerul in linie dreapta precum intr-o cutie invizibila, m-am departat cativa pasi pentru a arunca mai apoi pumnalul spre zidul meu invizibil. Mi-am dorit ca nisipul sa zboare in forma de artificii si la contactul dintre cele doua franturi ale imaginatiei mele a rezultat o minunata ploaie de nisip marunt si fin.
-A fost distractiv, am chicotit eu privindul pe Gaara insa mimica lui era asa de ciudata incat m-am temut o clipa.
-Dar... Cum ai ... ? ma intreba inghitind des si zgomotos.
-Tu nu ai mai modelat plastilina pana acum? E cam acelasi lucru, i-am raspuns eu simplu.
-Dar nisipul ma asculta numai pe mine... Mereu a fost asa, protesteaza cu vocea gatuita.
-Nu fi copil si du-te acasa. E tarziu, am mai adaugat amuzata si am sarit inapoi in camera mea prin geamul deschis.
Nu l-am mai urmarit insa stiu ca s-a dus acasa. Parfumul lui a disparut la scurt timp dupa ce eu am intrat in camera mea insa am fost oricum mult prea distrata sa verific. Patul primitor si calduros ca intodeauna a fost indeajuns sa uit de tot ce s-a intamplat in aceasta zi si sa pasesc spre distrugerea dulce a mintii mele.

Visez. Sunt constienta de asta si totusi totul pare atat de real, de pasnic. O stare de bine pune stapanire pe mine si ma ajuta sa privesc in jur.
E noapte si liniste, lumina difuza a lunii palide se strecoara printre frunzele copacilor direct pe cupele florilor albe ce impodobesc pajistea pe care ma aflu. Sunt cateva dealuri goale si lipsite de viata in jurul meu insa sunt ascunse in intuneric. Nu era nici o urma de nor pe cer cu toate astea era greu sa disting ceva inspre orizont. M-am multumit sa privesc fascinata frumusetea sutelor de flori pitice a calor puritate si fragilitate mi-se parea unica atunci cand dansau cu razele lunii. O umbra de lumina imi atinge chipul precum un fluture gratios si incepe sa mangaie delicat fiecare floare in parte din jurul meu intr-un joc ce nu l-am inteles.
Un sunet trist imi este adus de adierea vantului si ma intorc cu toata fiinta spre sursa lui.
Ma simt inconjurata de teama si farmecul ei rece ma imbratisa strans cu bratelei lungi ca niste mladite de vita ce se agata de orice pentru a ajunge deasupra mizeriei. Acolo, pe un deal, o silueta mica statea ghemuita cu fata la pamant si tremura. Nu-i vedeam lacrimile dar le simteam precum niste zgarieturi pe suflet.
Oare cine plange in lumina lunii ? Acel copil seamana cu mine, pe cand viata abia incepuse sa ma incerce si pe cand izvorul de lacrimi curgea lin si cristalin.
Din spatele unui salcam ce se afla in fundal, a carui umbra nu am oservat-o, apare mladioasa o persoana mai matura si incercata de viata. Abia cand a ajuns in baia de lumina am putut sa ii disting infatisarea. Parul carunt era prins intr-un coc simplu la spate si doar doua suvite ii alintau fata brazdata de riduri. Bunica Yune era langa mine si ma privea adanc in ochi cu blandete in timp ce imi mangaia dragastos crestetul capului. I-am zambit si parea totul in ordine dar de ce nu ma simt bine?
Era ciudat cunoscand-o pe bunica care nu a fost vreodata blanda, amabila sau iubitoare in vre-un fel. M-a strans duios in brate si mi-a sarutat fruntea. Un fior rece mi-a traversat sira spinarii si am inchis ochii sperand sa dispara.
A durat cat o bataie de inima sa-si treaca mana pe dupa mijlocul meu si sa ma franga precum o crenguta subtire si uscata. Un scancet slab a fulgerat aerul si apoi un tipat sfasietor ca un ecou din toate directiile m-a ajuns din urma.
Micuta faptura se zbatea cuprinsa de spasme cumplite intr-o balta de sange in timp ce femeia o privea satisfacuta lingandu-si buzele. Am inceput sa scuip sange, incercand disperata sa-mi fac plamanii sa functioneze, in timp ce ma uitam scena macabra din fata mea. Priveam inmarmurita cum copilul ce-mi semana se agata de ultimile clipe incercand sa vorbeasca. Vopseaua rosie s-a intins inconjurul ei ca intr-un tablou sinistru.
-Fugi! a zbierat ea disperata cu ultimile puteri, apoi bunica a impins-o la vale pierzandu-se in intuneric.
Am privit dara rosiatica ce ramasese in urma trupului pustiit de suflet si am inceput sa plang. Am cautat-o pe bunica insa disparuse, doar rasul ragusit mai era adus de vant usor, usor.
M-am trezit in timp ce pulsul imi bubuia frenetic in urechi. Am incercat sa ma ridic din pat ca sa ajung pana la baie insa trupul imi era inutil. Un oftat profund a plutit in liniste si am inceput sa-mi masez tampla. Am simtit o cantitate foarte mare de chakra in camera si nu semana cu a niciunei persoane cunoscute. Deoadata muschii mi s-au incordat si, dintr-un salt, ma aflam langa pat gata de lupta. Am cercetat cu atentie camera si sangele mi-a inghetat in vene cand am vazut-o pe bunica langa geam. I-am vazut unghiile crescandu-i ascutite si amenintatoare insa nu ma puteam misca. Uram acea privire goala si acea putere a ei de manipulare fizica si mentala. Nu am avut timp sa reactionez deoarece intr-o fractiune de secunda a facut cateva semne cu mana si si-a aruncat unghiile ca pe niste proiectile in directia mea. Am reusit sa ma feresc de patru dintre ele insa a cincea mi-a strapuns umarul. Mi-a fost atat de teama de urmatorul atac si as fi vrut sa fug insa trupul mi-a devenit moale si incontrolabil. Cu ultimele puteri am facut cateva semne cu mana in timp ce bunica se repezea la mine si am aparut la Akane in camera.
Am inceput sa tip de spaima si apoi liniste. Doua sunete am mai deranjat linistea aceasta perfecta. Unul asemuit unei saltele ce revine la forma sa initiala si unul precum o soapta greu de inteles.
O silueta statea nemiscata in timp ce doua bucati albastre de stele sclipitoare cercetau camera.
-Akane! am apucat sa soptesc inainte sa simt dusumeaua rece sub tampla si lichidul cald si lipicios scurgandu-se pe hainele mele si pe podea.

Stiu ca este cald ... foarte cald. Patura groasa ma tine captiva intre cearceafurile facute ghem sub mine, atat de ude si deranjante. Umarul stang ma inteapa si simt broboane de sudoare alunecandu-mi pe frunte. Unde sunt? Aceasta ultima intrebare ma face sa deschid panicata ochii si sa ma ridic in capul oaselor privind in jur.
Bandaje murdare peste tot, un miros statut pluteste in camera si un vas ce contine un lichid scarbos ce-mi face stomacul sa se revolte este tot ce vad in camera.
Ies de acolo inainte sa reimprospatez privelistea cu inca ceva dezgustator si ma tarasc pe scari spre bucatarie.
Imi strang pumnul stang si durerea imi sageta din nou intreg corpul. Scancesc scurt si incep sa injur in gand imaginatia mea bogata si visele care imi provoaca atata repulsie. Pe masa din bucatarie, Akane sta cu capul pe maini respirand sacadat. M-am apropiat de ea zambind si i-am atins usor umarul nedorind sa o sperii insa reactia pe care a avut-o nu a fost nici pe departe cea pe care mi-as fi dorit-o.
-Ce faci ? De ce te-ai dat jos din pat? Am plecat doua minute sa mananc ceva si gata incerci sa dispari ? Nu te mai misca atat o sa se deschida rana, taci si treci in pat !
-Calmeaza-te! Strig si eu la ea imitandu-i vocea ragusita. Vrei sa iti spun de ce m-am dat jos din pat ? Bine ! Imi este foame, foarte foame, vreau sa fac un dus pentru ca, ei bine, s-au ofilit si florile din living, cearceafurile sunt murdare si ude, camera trebuie aerisita, ceasul arata ca este ora pranzului si in patru ore trebuie sa ne intalnim cu fetele la mall. Astea sunt cele mai importante motive insa daca vrei pot sa mai gasesc.
-Nu merge! Imi spune cu voce joasa si cu privirea in pamant. Stai cu mine, mai adauga inainte sa ma priveasca, pentru prima oara pe ziua de azi, in ochi.
M-am apropiat de ea si i-am mangaiat obrazul fin zambindu-i, apoi m-am indreptat spre un dulap de unde am luat un bol si cerealele. Laptele mi-a fost intins de catre Akane care mi-a zambit la randu-i, gest care m-a facut sa uit de tot ce vroiam sa fac si sa o privesc cateva minute pana cand a plecat in camera ei.
Zilele au trecut monotone si ciudate. Am iesit de multe ori in oras cu gasca si m-am simtit bine in timp ce Akane a stat mai mult ascunsa in casa. Am intrebat-o ce se intampla insa tacerea era singurul raspuns pe care mi-l dadea.
Cu mine a mai mers in mall inainte de prima zi de scoala pentru cumparaturi insa era la fel de distanta. Privea foarte des in gol si mimica imi explica faptul ca se mustra pentru ceva, buzele ei miscanduse insa prea rapid pentu ca un cuvant sa evadeze.
Shino a fost primul care a observat comportamentul ei ciudat si m-a pus sa il sun daca se intampla ceva ciudat sau daca avem nevoie de el insa nu s-a schimbat nimic, ea preferand compania chitarii in loc de vremea frumoasa de afara sau prietenii ei.
In prima zi de scoala si ultima petrecuta cu parintii ne gaseam toti in curtea scolii „ ascultand-o cu mare atentie „ pe doamna directoare ce ne vorbea. Noctis incerca din rasputeri sa vorbeasca cu Aki insa aceasta il refuza stangace. Acum pentru prima oara in trei zile incepeam sa inteleg ceva din comportamentul ei. S-a intamplat ceva intre ei doi insa daca Noctis i-ar fi spus lui Shin as fi aflat. Ce ma voi face?
Intr-un final s-a terminat discursul de inceput de an si am fost invitati cu caldura de catre dirigintii claselor la avizier pentru a afla numele colegilor si sala in care vom invata un an intreg. Bobocii au fost cei ce s-au imbulzit primii nerebdatori sa inceapa primul lor an de liceu. Am vorbit cu Hinata sa ne astepte impreuna cu Tifa in timp ce baietii se duceau in clase. M-am apropiat nerabdatoare de avizierul mare plin de nume. Atat de multe... cum Dumnezeului se presupune ca o sa-mi gasesc numele intre atatia copii? Sunt noua clase de a zecea, o sa dureze ceva .
Se pare ca Aki este din clasa a zecea A, impreuna cu Shino si Noctis insa pentru mine au fost nevoie de lungi cautari. Abia in clasa a zecea G mi-am zarit numele printre multi altii. Eram in clasa cu Kiba. O curiozitate iesita din comun m-a impins sa privesc lista clasei mele mai departe : Lightning Rose, Lockheart Tifa, o insiruire de cateva nume apoi ... „ Sabaku no Gaara ” a recitat vesela o voce din capul meu. Nu pot sa cred ca mi se intampla asta, cu sau fara Kiba acolo o sa fie o tortura.
Ne-am indreptat apoi spre fete cu fetele lungi, Akane inca isi repeta in minte „ O nu !” si asta se vedea dupa mimica in timp ce eu incercam sa imi dau seama cum voi supravietui.
-Deci? Cu cine ati picat ? ne intreaba Tifa cu vocea ca de clopotel.
-Sunt in clasa cu tine, i-am raspuns facandu-i cu ochiul, cu tine si Kiba... O sa fie un an disractiv, am adaugat apoi chicotind.
-Dar tu ? O intreaba Hinata pe Aki.
-Sunt in clasa cu Shino, raspunde ea distanta indreptandu-se spre cladirea mare din care rasuna miile de voci si pe a carui usa se imbulzeau elevii.
-Deci, zise Tifa privind cerul ganditoare, esti a zecea A rezulta ca esti in clasa si cu Noctis, chicoti privind cum Akane s-a oprit in mijlocul drumului.
-Da, ei bine s-ar putea sa nu mai fim de loc daca nu mergem acum... vreau sa-mi ocup un loc in spate, am incercat eu sa o salvez pe Aki, cu succes deoarece Tifa m-a luat de brat spunandu-mi ca mai bine as sta in fata sa ma vada toti colegii pentru a ma integra, in timp ce Hinata o aproba spunandu-mi ca voi intelege mai bine de la profesori- doua lucruri pe care le dezagreez de cand ma stiu.
Intrand in scoala eu si Tifa mergem la parter deoarece invatam la sala cu numarul patru. I-am urat succes lui Aki ce ma privea de parca se indrepta spre ghilotina si am imbratisat-o strans. Prima oara in aceasta viata invatam separat. Am inghitit in sec stiind ca nici pentru mine nu v-a fi o experienta prea fantastica insa era inca un hop peste care trebuia sa trec.
Am impins usa lacuita de culoare maronie ce mi-a raspuns cu un scartait in timp ce Tifa intra vesela inainte sa se deschida complet. A inceput sa salute toti colegii in special pe o fata blonda cu parul prins in coada intr-o parte si ondulat, cu bretonul drept, aranjat frumos si pobabil intins cu placa de par. Hainele o aratau cocheta si zambetul ei era la fel de prietenos ca si al Tifei. M-am strecurat cu usurinta pana in spatele clasei deoarece toate privirile erau indreptate spre ele, si am inceput sa imi caut un loc. Din fericire banca a patra, pe randul de la perete, era libera si suficient de in spate pentru mine asa ca m-am furisat acolo si m-am asezat rugandu-ma in minte sa nu fie locul Tifei ca sa nu atrag prea mult atentia sau, daca se poate, deloc.
Am privit intreaga clasa cu sfiala cautandu-l pe Kiba. Aveam nevoie sa-mi zambeasca ca sa stiu cu certitudine ca totul e bine insa nici urma de el. M-am uitat in spatele meu si am incremenit... Acel par roscat si pielea perfecta, cearcanele subtiri din jurul ochilor ma face sa cred ca am avut un musafir toata noaptea. Imi intorc rapid capul si il pun pe banca oftand.
Usa se deschide din nou cu acelasi scartait familiar si intreaga clasa izbugneste intr-un hohot general. Soapte se aud peste tot in jurul meu: „Stiam ca o sa intarzie... e semnatura lui” si „E o figura, a inceput devreme, o sa fie un an super”. Am ridicat capul doar ca sa nu para ca am adormit si il vad pe Kiba imbracat cu totul altfel de cum il stiam eu. Vesta neagra cu fermoarul tras pana la jumatate peste tricolul alb cu imprimeuri mici de toate culorile ii scoteau frumos corpul in evidenta si ii ofereau un aer prietenos. Sapca, de asemenea colorata, ii tinea parul ciufulit dedesuptul ei si blugii cu rupturi si bretele atarnand faceau din el un baiat din marile orase de toata regula. Am auzit o fata oftand si m-am amuzat pe seama asta.
-Kiba! Stai langa mine, te rog? Se auzi o voce subtire provenind de la una din pitipoancele de pe randul de la fereastra imbracata vulgar si nimic mai mult.
Mi-am intors capul dezgustata si l-am asezat inapoi pe banca atunci cand prietenul meu s-a asezat langa ea si grupul ei. Am stat asa o secunda cugetand la diferenta dintre scoala mea si asta si mi-am amintit ca aparentele inseala. Nu voi fi fericita stiu asta. Astept doar sa intre diriginta sa ne dea cartile si orarele si sa mergem acasa. Mama s-a dus sa impacheteze deci, prin urmare, eu voi conduce noua si micuta masina pe care mama si-a permis-o pentru mine dupa cumpararea casei uriase. Un ghemotoc de hartie imi aterizeaza in cap si ma ridic incruntata sa vad care-i problema idiotului sau idioatei.
Ajuns in fata clasei Gaara ma priveste insistent. Si el cu ifosele lui. M-am aplecat si am adunat biletelul de pe jos, caci asta era de fapt, si m-am chinuit sa il desfac fara sa il deteriorez.
„ Ne intalnim in fata salii de sport inainte sa pleci acasa.
Asta daca vrei sa aflii mai multe despre mediul in care te afli si daca vrei sa sti cum sa te feresti de specimenele din grupul Clarisei Jones. S.G.”
L-am mai privit o data facandu-ma ca nu inteleg si mi-a facut semn din privire spre domnisoara atragatoare ce aproape il manca pe Kiba din priviri. Mi-am dus mana la gura imitand starea de greata si l-am auzit pe Gaara razand.
Inca ma gandesc daca este in ordine sa merg cu el undeva... judecand dupa puterea lui. Cu ajutorul rinneganului i-as face fata intr-o situatie dificila insa expresia lui nu tradeaza nimic ce m-ar face sa ma ingrijorez. Pana cand vom pleca voi decide daca ii voi accepta oferta insa pana atunci trebuie sa nu atrag atentia. Mp4 ma va ajuta asa cum face mereu, si gandind asa pun castile in urechi fredonand in gand versurile atat de adorate : „When you cried I'd wipe away all of your tears/ When you'd scream I'd fight away all of your fears/ And I held your hand through all of these years/ But you still have/ All of me... „