Ne vom Revedea...+18

[Biscu' iz back ^^]

Olla!! Mi-a venit inspiratia, deci voi primiti next-ul!:*

Capitolul 5: Noua scoala.
Rose PoV:

A trebuit sa ma asez in timp ce mama imi spunea despre noile vesti de la AMBU, ninja speciali ai satului.
Parca cosmarurile au evadat din mintea mea si au ajuns in realitate pentru am-i distruge viata, a ruina tot ce am si a lasa fara suflare fiecare sansa a mea de scapare. Tremuram de furie si vederea mi se incetosa.
-Demonul Sarpe s-a intors, am soptit cu vocea sugrumata de teroarea ce a fost atat de aproape de mine de cand am venit fara ca macar sa stiu.
Oroarea si teama din vis erau mai prezente ca niciodata, ochii ma usturau suparator pentru ca lacrimile nu puteau iesi la lumina zilei. Nu aveam sa imi permit sa plang in fata pericolului, nu mai eram un copil, trebuia sa lupt cu toate puterile mele. Mi-am privit mana si aceasta era inconjurata de o ceata imateriala, de o culoare neagra-rosiatica ce se misca haotic in valuri dinspre degete spre incheietura si invers.
-De asta cred ca Akane a patit ceva, ma intrerupe mama din gandurile mele cu o voce tremuranda.
Ochii mei negri au capatat o noanta aramie cu o sclipire mortala. Ura si veninul pe care le-am pastrat ani dea-randul in suflet s-au strecurat usor pana le-am simtit si gustul amar-intepator, ascutindu-mi simturile transformandu-ma in ceva ce nu ma asteptam sa devin. Eram plina de dispret pentru cineva care mi-a distrus toata viata, care s-a ascuns dupa fiecare colt intunecat pe langa care treceam gata sa se napusteasca asupra mea, care mi-a urmarit fiecare pas tinandu-ma sub o observatie atenta si continua. El!
M-am calmat usor pentru a ma putea concentra asupra telefonului. Am inceput sa ii trimit mesaje disperate lui Akane si sa o sun in timp ce mama cerea fiecare detaliu asupra infatisarii, comportamentului si puterii lui Shino atat cat am reusit eu sa-mi dau seama in cele cateva minute in care am fost aproape de el.
Dupa mai bine de doua ore in care am trecut de la teama si stres, la furie si neincredere am inceput sa plang. Ma simteam neajutorata in fata a ceea ce i se putea intampla surorii mele. Si apoi parca cineva de sus mi-a indeplinit dorinta. Am simtit calda si dulcea chakra a lui Aki, apoi am auzit usa deschizandu-se urmata de vocea ei sfioasa. Am urmat-o pe mama in hol pentru a vedea daca Akane e bine. Nu am putut decat sa ii arunc priviri sfidatoare desi inima mea sarea de fericire in pieptul meu. Era teafrara! Demonul nu a atins-o, nici nu s-a apropiat de ea. Suntem in siguranta pentru un moment.
Imi intrerupe sirul gandurilor mama spunandu-i lui Aki ca o s-o puna la curent cu noutatile la masa si apoi am vazut privirea nelinistita a surorii mele tintuindu-ma. I-am intors o privire rautacioasa si i-am facut semn sa vina in sufragerie.
-Ichi stii... eu pur si simplu nu am realizat cat era ceasul, m-am luat la vorba cu baietii si am uitat, a incercat ea sa se scuze.
-Deci zi-mi ce a fost asa important de a trebuit sa ma supui la doua ore de chin?
-Pai vezi tuh eu si Shin am stat inca vre-o cinci minute in mijlocul strazii fara sa facem nimic, apoi eu am vazut un fluture mare albastru si i-am zis ca imi place si el a intins mana, iar fluturasul s-a asezat pe mana lui. A fost incredibil, a zis ea dintr-o suflare, continuand ceva mai rar... Apoi i-am cerut sa imi arate scoala si astea ca sa ma orientez si cand eram in curtea scolii si imi arata clasa si toate cele, un baiat s-a furisat in spatele nostru si ne-a speriat, m-a confundat cu o pitipoanca din scoala si m-a numit "tarfulita" asa ca i-am futut si eu un piciorus la bijuterii si o palmuta peste fata, asa ca sa fie tot cu diminitiv, si am inceput amandoua sa radem copios.
Mi-a povestit totul despre ce a facut, descriindul in special pe brunetul care i-a atras atentia.
-Deci brunetul huh? am zis privind pervers in gol.
-Nu, nu imi face asta! s-a plans Aki cu o voce copilaroasa.
-Deci il placi nu? spune-mi ce se intampla cu tine, i-am zis punandu-i mana prieteneste pe umar.
-Pai nu stiu ce sa zic nu cred, o fi doar dorinta de a afla mai multe despre celalalt, apoi a cugetat o secunda ca sa isi dea seama daca ceea ce spusese avea sens sau nu.
La masa nu am facut decat sa o ascult pe mama cum povestea iar faptul ca AMBU l-au vazut pe Orocimaru in jurul satului, periculos de aproape si ca a lasat un mesaj pentru Hokage spunandu-i ca satul va fi distrus din interior cu prpria-i putere. Am fost mai mult decat surprinsa atunci cand Aki a intrebat de ce ne urmareste Orocimaru. Mama m-a privit trist pentru cateva secunde si apoi i-a raspuns scurt: "Pentru ca e cosmarul nostru". Exact asa aparea si in mintea mea, ca un cosmar oribil care imi deranja somnul si linistea, un cosmar de care nu puteam scapa si care imi era cea mai mare temere.
Oftez resemnata si ma ridic de la masa. Ma indrept spre frigider pentru o gustare si aleg un iaurt de capsiuni, favoritul meu, apoi urc lenesa scarile indreptandu-ma spre camera mea. Pe coridorul lung nu se auzau decat pasi mei usori si foarte incet un ritm alert de rock de la Aki din camera. Ea are modul ei de relaxare imi zic si ajung in fata camerei mele. Privesc putin usa dar aleg sa nu intru, in schimb ma indrept spre capatul coridorului cu un alt scop.
Prin micile geamuri firicele subtiri de lumina argintie si rece se strecurau gingase valsand parca pana pe podea. Zambesc fals si imi continui drumul.
Ajung intr-un final in fata unei usi masive din lemn de nuc. Arata minunat negrul intens in aceasta lumina. Am inchis usa in urma mea si am aruncat recipientul gol in care fusese iaurtul la gunoi, indreptaduma spre marele instrument din mijlocul sali.
Prin luciul negru imi vedeam expresia trista observandu-se atat de usor durerea ce ma apasa din adancul sufletului ingreunandu-mi respiratia. Am apasat o clapa vibrand impreuna cu divinul sunet pana ce se stinse in aerul sali. M-am simtit atat de fericita atunci cand, asezata fiind pe scaunelul din fata pianului, am inceput sa cant partitura ce o incepusem inainte de a ne muta. Degetele mele alunecau usoare intr-un dans mai vechi decat timpul pe fiecare clapa facandu-ma sa zambesc multumita. Cantam de la capat pe masura ce adaugam pe partitura cate o nota sau mai multe completand astfel cantecul. Eram atat de aproape de final, atat de aproape de ultima nota cand un zumzait strain mie in acele momente ma distrage si astfel sunetul scos de clapa gresita m-a facut sa tremur.
-La dracu cu tine, ii zic telefonului si deschid nervoasa clapa. Da! raspund pe acelasi ton.
-Hei ca ai de zbieri? ma intreaba inerlocutoarea mea revoltata.
Indrept telefonul spre pian incet si apas pe clapa ce tocmai mi-a stricat cantecul in semn de razbunare.
-Ah! Cantai, spune ea pe un ton nevinovat, scuza-ma.
-Ce mai vrei de la viata mea Kumori? intreb eu iritata.
-Vroiam sa vad cum o mai duci, cum e casa, cum te integrezi, imi raspunde ea pe acelasi ton scotandu-ma din minti.
-De parca chiar ti-ar pasa! Nu mai sunt acolo asa ca nimanui nu ii mai pasa daca ce spune curva aia de Alice este real sau nu. Ma puteti barfi cat vreti ca ma doare undeva, zbier in telefon exasperata.
-Parca eram prietene, cum poti vorbi asa?
-Eram? intreb eu ironica. Scuze nu cred ca a observat cineva.
-Rose esti asa o... dar ca si raspuns nu a primit decat un sunet asurzitor.
-Ups! am ranjut, cel putin de data asata nu s-a dezasamblat, spun chicotind privind spre telefonul meu ce zacea acum langa peretele cu care tocmai facuse cunostinta.
Terminand intr-un final cantecul zambesc usurata si ma indrept dansand spre camera mea pregatita pentru un dus relaxant si un somn lung si binemeritat.
Dusul a fost tot ce mi-a trebuit ca sa ma relaxez dar tot nu puteam dormi. Ma gandeam fara oprire la faptul ca sarpele ala nenorocit umbla liber si, mai infricosator, ne cauta. Apoi mi-a aparut in fata ochilor privirea plina de veselie a lui Kiba asa ca m-am hotarat sa ii trimit un mesaj si sa il anunt ca maine ma duc sa ma inscriu la scoala si daca vrea ne putem intalni acolo inainte sa mergem in parc. A fost uimitoare viteza de raspundere si mesajul lui a fost scurt si clar. Un "da" scris cu caractere mari si apoi vre-o zece smile-uri ceea ce imi dovedea ca si el era la fel de incantat de prietenia noastra ca si mine.
Luna trona rece si inexpresiva pe bolta cereasca inconjurata de micile-i zane sclipitoare. Avea o culoare atat de minuanata, un rosu spre portocaliu magic.Razele sale rosiatice patrundeau gratioase printre draperii, dansand parca vrajite pe podeaua camerei mele.
Priveam fermecata scena si fara sa vreau ploapele mi-au devenit grele, ducandu-mi mintea pe taramul necunoscut care m-a facut sa il urasc si iubesc in repetate randuri.

Un zumzet suparator imi deranjeaza placutul somn. Ma ridic incet de pe suprafata moale si ma sterg la ochi.
-A fost doar un vis, remarc uimita privind in jurul meu. Mutarea, Orocimaru, tot.
Respir usurata si in acelasi timp dezamagita... Kiba? Nu am prieteni? Din nou anonima si nefericita, sortita unor continue jigniri din partea dobitoacei de Alice. Cobor lenesa din pat si ma indrept spre baie, intru in cabina si inchid ochii lasandu-ma prada mangaierilor calde ale dusului. Dintr-o data simt ceva vascos prelingandu-se pe spatele meu. Deschid speriata ochii si incerc sa vad ce este atingand cu mana urma lipicioasa. Constat cu groaza ca este sange si incerc sa ma curat repede dar cu cat ma zbat mai mult cu atat se intinde formandu-se o panglica ce se strange in jurul meu, ranindu-ma.
Doua persoane, pe care nu le-am observat pana acum se apropie de cabina zambind cu satisfactie in fata chinului la care sunt supusa.
-Orocimaru, vierme imputit! urlu eu incercand sa ma eliberez. Daca scap de aici ar fi mai bine sa fugi. Ma auzi?
-Scumpa mea Rose, atat de frumoasa si totusi atat de cruda, imi raspunde Orocimaru privindu-ma pervers .
-Daca indraznesti sa te atingi de mi... dar sunt intrerupta de cealalta persoana ce tuseste fals.
-Nu, tu esti a mea ai uitat? Eu te caut, Lordul Orocimaru decat ma ajuta, eu sunt cel care te vrea. Imi raspunde Kabuto ingrozindu-ma.
Se apropie in timp ce ma studiaza, zambeste si apoi intra in cabina. Am inceput sa plang si sa ma zbat facand panglica sa imi sfasie pielea, in timp ce el imi prinde buzele intr-un sarut dominat de dorinta. Minile lui se plimbau in voie pe trupul meu intinzand sangele ce curgea siroaie din ranile mele. Stia prea bine faptura tremuranda, sagetata de durere, din bratele lui. Mii de imagini au inceput sa se agite in capul meu cand el a inceput sa imi sarute gatul, imagini din trecut cu o fetita roscata de doisprezece ani ce se plimba de mana cu un tanar in varsta de numai optisprezece ani cu parul argintiu. Ea era o copila inocenta indragostita de cine nu trebuie, el un profitor cu sange rece. Fata era incredibil de fericita pana intr-o zi in care a aflat cu adevarat cine era el.
Erau in parc sarutandu-se cand el a prins-o in brate si i-a soptit la urechie ca vrea sa o faca a lui. Roscata s-a ridicat de pe banca stupefiata spunandui ca nu este pregatita. Atunci el s-a infuriat si a tras-o intr-un tufis incepand sa ii rupa hainele si sa o sarute salbatic. S-a intamplat ca in acea clipa sa treaca doi adulti pe alee si sa auda tipetele fetei sarindu-i in ajutor.
Gandurile imi sunt alungate brutal de Kabuto atunci cand incepe sa muste cu lacomie din pielea alba si sensibila a gatului, iar eu fara sa vreau am scapat printre buze un gemet disperat. Acesta zambi satisfacut continuand sa linga urmele rosii ce parca pulsau venin.
-Acum o sa fi a mea asa cum am spus acum cativa ani, mi-a spus Kabuto cu un mare zambet pe fata, rupandu-mi firul gandurilor, apoi prinzandu-ma de gat ma izbeste de geamul cabinei, spargandul.

-Ichi! Ichi trezest-te! Ichii! urla Akane la mine si atunci mi-am dat seama ca si eu tipam.
-Kabuto! am urlat din nou sarind din pat. E... dar am inceput sa ma sufoc si mi-am prins gatul intr-o stransoare fierbinte inhaland cu lacomie, intr-o disperare crunta, aer.
-A fost un cosmar ce ai? intreaba Aki privindu-ma ciudat.
Cosmar... am privit in jur si mi-am regasit camera. Visasem, el nu fusese aici, mutarea e reala, Kiba e real. Am incercat sa imi restabilesc respiratia. Akane m-a intrebat daca sunt bine si m-a indemnat sa adorm inapoi pentru a ma putea trezi dimineata. M-a sarutat pe frunte si a parasit camera. I-am multumit si m-am asezat inapoi in pat privind tavanul. Nu pot sa cred ca visasem din nou asta... Cosmar, mi-am repetat eu in gand. Chiar este! Am oftat si am inchis ochii adormind pana dimineata.

Razele placute ale soarelui imi mangaiau obositul chip. Am studiat camera pentru a ma asigura ca nu e un vis si imediat ce am aflat raspunsul mi-am ridicat telefonul. Cinci dimineata.. Nu are rost sa mai dorm asa ca ma indrept spre baie. Intru cu o retinere observabila in cabina. Privesc din nou baia, e goala, termin dusul rapid ma schimb in hainele pregatite de aseara, ma machiez foarte putin pentru a nu le face profesorilor o prima impresie proasta si cobor in bucatarie. Mi-am turnat un pahar de suc, mi-am facut un bol de cereale si m-am asezat la masa.
Priveam trandafirii din vaza mamei ce se aflau in sufragerie dar defapt nu ii vedeam. Tarziu am realizat ca Aki s-a trezit , probabil m-a auzit cand am coborat, si dupa ce si-a pregatit micul dejun s-a asezat la masa.
-De ce l-ai visat iar pe Kabuto? ma intreaba ea privind in bolul de cereale in care amesteca fara vre-un scop.
Am privit-o cateva secunde apoi am oftat... Stia tot insa continua sa ma intrebe asta de fiecare data cand ma trezea din astfel de vise.
S-a ridicat de la masa putin stresata si mi-a spus ca se duce sa dea o tura cu motorul. A plecat sa se schimbe si dupa zece minute a iesit vijelios din casa. Tot ce am mai putut auzi a fost sunetul asurzitor provocat de motorul ce a iesit vijelios din garaj.
-Mai bine ma duc sa inchit usa garajului si portile. Sigur o sa inceapa mama cu teoria chibritului si capul imi zvacneste de durere.
Mai tarziu s-au trezit si parintii astfel incat mai lipsea decat Aki.
Cand a ajuns si ea intr-un final acasa parea mai relaxata. S-a dus sa se schimbe si am plecat spre scoala pe la ora noua. Parintii priveau cu admiratie locul mirandu-se de faptul ca noi stiam deja intrarile si salile de clasa.
Telefonu incepu sa sune cand ne-am apropiat de intrarea in scoala. Am deschis clapa bucuroasa si apoi, dupa ce l-am informat pe interlocutorul meu ca intr-un sfert de ora sunt gata, am inceput sa ii imping pe parinti de la spate zambindu-i cu subanteles lui Aki.
Dupa ce am vorbit cu diriginta mea, Kurenai Yuhi, care a fost foarte draguta si a zis ca o sa aiba grija sa ma integrez cum trebuie si cu dirigintele lui Aki, Asuma Sarutobi, care a spus ca o s-o ia sub aripa lui, ne-am cerut scuze si am zbughit-o spre curtea scolii unde ne astepta gasca lui Kiba. L-am observat pe Shino si pe brunetul lui Aki deoarece aceasta s-a indreptat direct spre ei. Akamaru deja mi-a sarit in brate, dand din coada, si apoi m-am apropiat de Kiba zambindui. L-am pupat pe obraz in semn de buna apoi m-am uitat la persoanele din spatele lui.
-Rose ei sunt Hinata, cea cu parul negru-violet , Cloud cu parul blond, Tifa, cea cu parul negru si Shino pe care l-ai cunoscut deja.
-Ai uitat de el, am spus eu chicotind uitandu-ma la Akane in stilul meu propriu care o scoate din minti. Noctis nu? Akane mi-a povestit ataaat de multe despre tine... si am inceput sa chicotesc usor impreuna cu ceilalti in timp ce Aki s-a facut rosie ca para focului, apoi i-am prezentat-o lui Kiba pe surioara mea.
Dupa ce ne-am salutat si am vorbit putin in curtea scolii, pentru ca parintii nostri sa aiba timp sa se intereseze in legatura cu persoanele din jurul nostru, am pornit spre parc razand.
Cum am ajuns acolo privirea mea a zburat asupra unui tip roscat cu ochii de un albastru-verzui neobijnuit. Statea tacut privind spre compania lui formata dintr-un baiat ciudat si-o fata draguta, blonda ce se certau zgomotos. M-am indreptat spre cea mai apropiata bancuta de ei insa inainte sa ma asez vocea lui Kiba m-a oprit.
-Rose! Noi stam aici, si imi arata spre o banca putin mai mare ce se afla la o distanta considerabila de cea a roscatului. Am privit indecisa spre banca spre care tocmai vroiam sa ma asez si spre cea spre care se indreptau prietenii mei, apoi am ridicat privirea spre roscat. Ma urmarea si el. Ochii lui erau inexpresivi in timp ce ai mei tradau o dorinta necunoscuta dar totusi puternica de al cunoaste si inainte sa pornesc spre banca prietenilor mei, de unde Kiba ma privea nerabdator si protector in acelasi timp, mi-a vorbit...


I love this Cap! :X I Love you!
Poze:
Kurenai Yuuhi
Asuma Sarutobi
Hinata Hyuga
Roscatul din pac
Prietenii roscatului