16-10-2010, 10:22 PM
I`m back!
Cap 3: Neprevazut...
Rose PoV:
Vestea m-a socat enorm desi stiam ca asta se va intampla de cand am vazut-o pe mama gesticuland nervos in timp ce discuta la telefon avand privirea atintita in gol, dar durerea ce mi-a umplut sufletul a fost sfasietoare.
Flash Back:
-Draga mea, tocmai am aflat ca seful meu va merge intr-o delegatie si are nevoie de mine si de tatal vostru cu el. Va vom inscrie la noua scoala maine. Ne pare tare rau ca nu putem sta dar Mikuni-chan o sa aiba foarte mare grija de voi.
-Cand plecati? intreaba Aki cu vocea stinsa.
-Peste patru zile...
End Flash Back.
Dupa ce masa se sfarsi m-am ridicat, am urcat in camera mea fara sa mai pot vorbi si m-am dus direct spre fereastra imensa ce dadea spre gradina. Varsam lacrimi amare fara macar sa constientizez. Stiam ca nu puteam vorbi, abia puteam respira de nodul mare ce se incapatana sa imi stea in gat. Aveam sa fiu din nou singura, singura cu sora mea in lumea asta de cacat... La fosta scoala gurile rele ne spuneau orfane pentru ca parintii nostri nu erau niciodata prezenti la vreuna din sedintele cu parintii, concursurile sau festivitatile scolii. Durea... chiar mai mult decat stiam ca pot suporta. Nu! Nu vroiam sa fiu asa. Trebuia sa fiu puternica, sa infrunt viata ca o adevarata luptatoare, sa ii demonstrez lui Aki ca si eu sunt in stare sa o protejez pe ea.
Gandind asa am zambit satisfacuta si am zis sa ma odihnesc un pic, adevarul e ca, desi a fost scurta, calatoria m-a epuizat total. Toate acele amintiri ce umblau aiurea prin capul meu si prin care retraiam suferintele si bucuriile trecute imi faceau capul sa zvacneasca intr-un mod dureros si greu de suportat.
Mi-am trecut mana peste cearceaful din satin rosu-sangeriu, imi dadea fiori... Adoram culoarea aceasta de aceea mai toata camera mea purta amprenta unui rosu seducator.
Am oftat adanc incercand sa imi golesc mintea de toate acele amintiri din fosta scoala. Era stanjenitor sa nu te poti integra intr-un loc din cauza gurilor rele si pe mine ma durea si mai mult pentru ca tanjeam sa ma distrez ca toate colegele mele, cu ele. Sa mergem impreuna in cluburi, sa ne distram, sa radem, sa ne simtim bine. Sa imi impartasesc gandurile, sentimentele. Sa le am langa mine. Apreciam faptul ca Aki ma asculta dar parerile ei le invatasem pe derost. Eram unite psihic, traiam cu aceeasi viziune, aceleasi pareri, priveam viata cu aceiasi ochi tintiti pe granita subtire dintre fictiune si realitate pastrandu-ne undeva intre acestea. Eu vroiam noi orizonturi, noi sensuri ale vietii si numai de la ele le puteam primi...
Pe fereastra imensa intrau raze jucause de lumina ce se imbinau cu covorasul rosu si pufos ce se afla in fata mea. Am zambit trist si m-am uitat prin camera in cautarea a ceva de facut. Cartile erau asezate pe rafturi si laptopul era parasit undeva pe birou dar nu ma tenta deloc. M-am dus si am tras draperiile rosii pentru a lasa mai multa lumina sa intre in camera.
-De ce e viata asa de complicata? am urlat eu exasperata. Parca nimeni nu ma iubeste cu adevarat... prieteni nu am, parintii nu ma cunosc cu adevarat... numai sora mea mai vrea sa isi iroseasca timpul cu mine. Am cazut in genunchi in fata ferestreai si inceput din nou sa plang cu suspine. Un val imens de emotii de inghesuiau in capul meu: durere, singuratate, nesiguranta, frica.
Nu mai suportam situatia. Trebuia sa imi gasesc repede ceva de facut inainte sa inebunesc de-abinelea si atunci mi-a venit cea mai geniala idee. Mi-am reimprospatat machiajul si m-am privit in oglinda mare ce se intindea pe cele trei usi ale sifonierului meu.
-Genial! am exclamat din nou multumita de tanara roscata ce-mi zambea din oglinda, apoi am pornit spre camera lui Aki.
Ciocan usor si aud un intra deprimant. Pasesc in camera sfioasa si ma uit spre Akane ce statea intinsa in pat. Ii propun sa mergem afara si ea raspunde afirmativ, un minut mai tarziu aflandu-ne in plina strada admirand frumusetea Konohai.
Akane mergea admirand peisajul cand, dintr-un impact neprevazut, ea si un necunoscut faceau cunostinta cu pamantul.
Am chicotit usor in timp ce Aki murmura niste scuze. Pana si necunoscutul chicotea nestingherit, apoi, ajutand-o sa se ridice, ii intinse mana politicos prezentanduse:
-Ma numesc Aburame Shino! imi cer scuze de intrare... cautam familia care s-a mutat aici dar cred ca m-a gasit ea pe mine, zise acesta politicos inca purtand un zambet mic pe fata.
Parea un tip de treaba. Era brunet cu ochii albastru-cenusiu de varsta cu mine cred. Dar ceva m-a surprins placut, nu se uita la Akane la fel ca ceilalti baieti. El era prietenos in adevaratul sens al cuvantului si se pare ca si lui Aki ii place. Daca nu vor fi impreuna, vor fi amici cu siguranta.
Intr-un final Akane reusi sa se prezinte, zambind timid, apoi tipul se intoarse inspre mine cu mana intinsa. Il strang prieteneste de mana si ii zambesc in timp ce ma prezint apoi inventez o scuza ca sa ii las singuri.Si uite asa ma plimb singura pe strazile pline de oameni cugetand la ce voi face cat parintii vor fi plecati. Patru petreceri, sase iesiri in oras, plus multele discoteci in care voi umbla cu siguranta asta daca voi reusi sa imi fac ceva prieteni desi Akane e foarte amuzanta cand alcoolul isi face efectul.
Pierduta in gandurile mele n-am realizat ca am intrat in cineva... sau cineva-ul a intrat in mine?? La naiba presupun ca e contagios?! Oricum cred ca eram destul de buimaca dar tineam in brate ceva ce era prea mic sa fie un copil... si clar respira deci nu erau sanse sa fie o minge. Privesc in bratele mele si ce zaresc... Un catelus! Aproape am chiuit de bucurie cand l-am vazut, m-am ridicat rapid stergandu-ma de praf si am inceput sa ma joc cu el. Intai a fost timid dar apoi, vazand ca vreau sa ma imprietenesc, s-a apucat sa latre si sa dea din coada.
Nu am observat ca e cineva langa mine pana cand privirea insistenta pe care am simtit-o prin niste fiori reci m-a facut sa tresar.
-Buna! ii zik zambindui.
-Buna! Eu sunt Kiba, imi zice raspunzandu-mi la zambet, iar el este Akamaru.
-Rose. Rose Lightning. Imi pare bine!
-Deasemenea. Umm! si imi pare rau de... imi zice in timp ce ma scutura pe mana.
Chicotesc usor si ii zic ca nu-i nimic, apoi ii dau drumul lui Akamaru sa alerge si l-am urmat pe Kiba pe o banca aflata in apropiere.
-Deci tu esti noua. Vreau sa zic in sat. Am auzit ca s-a mutat o noua familie in Konoha si vroiam sa le uram bun venit, spuse acesta cu un zambet pe fata
-Sa inteleg ca tot satul stie ca am ajuns? intreb eu uimita. Eu si sora mea iesisem sa ne plimbam si ne-am intalnit cu un baiat pe nume Shino, ii zic eu serioasa si am inceput sa privesc marea de flori multicolore ce se intindrea in dreapta mea. Akamaru alerga un fluture si se impiedica printre florile mai mari decat el facandu-ne pe mine si me Kiba sa chicotim.
L-am rugat pe Kiba sa imi arate imprejurimile si unde e scoala si am fost mai mult decat fericita atunci cand a acceptat. Apoi mergand pe una din aleile ce duceau la iesirea din parc, Kiba a inceput sa ma intrebe despre viata mea de pana acum dar a renuntat cand a vazut incercarile mele de a schimba subiectul. S-a multumit doar sa imi povesteasca despre el in timp ce eu admiram unicictatea Konohei. Casutele modeste si frumos vopsite in culori subtile se potriveau perfect cu strazile ca de mozaic si multii copaci roscati ce completau tabloul. Aleile erau acoperite de covorul aramiu ce fosnea sub picioarele noastre intr-un mod placut si aerul tomnatic incarca admosfera dulce de pe strazi.
Am ajuns la scoala dar nu am putut intra nici macar in curtea acesteia deoarece Akamaru a auzit voci si am inteles ca directoarea este o scorpie. M-am uitat putin la cladirea impunatoare din fata mea gandindu-ma la viata ce o voi avea aici apoi am plecat sa ne plimbam in continuare.
Dupa cateva ore in care Kiba mi-a prezentat mai mult de jumatate din sat, telefonul a inceput sa imi vibreze deranjant in poseta si dupa sapaturi arheologice, l-am gasit sub un morman de servetele, farduri si chestii pe care nici nu stiam ca le-am luat dupa mine. Ecranul telefonului lumina puternic, alarma anuntandu-ma ca este ora sase.
-Umm! Imi cer scuze... dar... ar trebui sa... sa merg acasa... hmm... mama ar fi ingrijorata, zic eu balbaindu-ma.
Kiba chicoti usor si se oferi sa ma conduca si a inceput sa imi povesteasca cat de super e la scoala, ca o sa imi prezinte toata gasca si ca el si Akamaru o sa stea cu mine in prima zi. I-am zambit usor si am marit pasul.
Ajunsi in fata casei el fluiera lung si uimit de marimea ei apoi intorcandusi privirea spre mine:
-Pai am putea sa ne intalnim si maine in parc, zise el un pic timid, poate iti mai fac cunostinta cu cineva si mai stai cu Akamaru care se pare ca te place foarte mult.
-Mi-ar face placere, si ii zambesc, apoi ma aplec si il mangai pe Akamaru pe cap, sa nu mai darami pe nimeni pe strada bine? si el aproba cu un latrat voios.
Il salut pe Kiba dupa ce facem schimb de numere de telefon si intru in curte fredonand o melodie vesela. Ce? Eu fredonez o melodie vesela? Clar m-am tampit... Probabil ca asa te simti cand ai prieteni. Cine ar fi crezut? Dar stai! Si acasa am avut o prietena... dar oh! ea statea si cu cretina de Alice si ceata ei de pitipoance. Ele ma urau ca nu am vrut sa intru in grup si Kumori statea cu mine din mila probabil. Suspin la acest gand dar apoi zambesc din nou de realizarea mea.
Intru in casa. Dap! Deci asa te simti cand ai prieteni, ce sentiment placut ma invaluie. Prieteni, prieteni... murmuram eu in timp ce ma intdreptam spre scari.
-Ichigo! o aud pe mama ce ma striga din sufragerie. Ai ajuns? Unde e Akane?
-Pai am lasat-o pe strada cu un nou prieten si m-am dus sa ma plimb prin parc, ii zic eu vesela
-Prieten? Ce prieten? Rose te rog sa imi spui cum arata individul! tuna mama.
Suna mai mult a porunca decat a rugaminte. Si asa bucuria mea se transforma intr-o clipa in teama, la fel ca in fiecare zi din viata mea de cacat. Mama nu m-a mai strigat Rose de multa vreme... Ce se intampla?
Poze:...
Shino- http://fav.me/d23lpfi
Kiba- http://i163.photobucket.com/albums/t316/...X/kiba.jpg
I hope you like it! See ya` next time! :*Pus-Pus!:*
Cap 3: Neprevazut...
Rose PoV:
Vestea m-a socat enorm desi stiam ca asta se va intampla de cand am vazut-o pe mama gesticuland nervos in timp ce discuta la telefon avand privirea atintita in gol, dar durerea ce mi-a umplut sufletul a fost sfasietoare.
Flash Back:
-Draga mea, tocmai am aflat ca seful meu va merge intr-o delegatie si are nevoie de mine si de tatal vostru cu el. Va vom inscrie la noua scoala maine. Ne pare tare rau ca nu putem sta dar Mikuni-chan o sa aiba foarte mare grija de voi.
-Cand plecati? intreaba Aki cu vocea stinsa.
-Peste patru zile...
End Flash Back.
Dupa ce masa se sfarsi m-am ridicat, am urcat in camera mea fara sa mai pot vorbi si m-am dus direct spre fereastra imensa ce dadea spre gradina. Varsam lacrimi amare fara macar sa constientizez. Stiam ca nu puteam vorbi, abia puteam respira de nodul mare ce se incapatana sa imi stea in gat. Aveam sa fiu din nou singura, singura cu sora mea in lumea asta de cacat... La fosta scoala gurile rele ne spuneau orfane pentru ca parintii nostri nu erau niciodata prezenti la vreuna din sedintele cu parintii, concursurile sau festivitatile scolii. Durea... chiar mai mult decat stiam ca pot suporta. Nu! Nu vroiam sa fiu asa. Trebuia sa fiu puternica, sa infrunt viata ca o adevarata luptatoare, sa ii demonstrez lui Aki ca si eu sunt in stare sa o protejez pe ea.
Gandind asa am zambit satisfacuta si am zis sa ma odihnesc un pic, adevarul e ca, desi a fost scurta, calatoria m-a epuizat total. Toate acele amintiri ce umblau aiurea prin capul meu si prin care retraiam suferintele si bucuriile trecute imi faceau capul sa zvacneasca intr-un mod dureros si greu de suportat.
Mi-am trecut mana peste cearceaful din satin rosu-sangeriu, imi dadea fiori... Adoram culoarea aceasta de aceea mai toata camera mea purta amprenta unui rosu seducator.
Am oftat adanc incercand sa imi golesc mintea de toate acele amintiri din fosta scoala. Era stanjenitor sa nu te poti integra intr-un loc din cauza gurilor rele si pe mine ma durea si mai mult pentru ca tanjeam sa ma distrez ca toate colegele mele, cu ele. Sa mergem impreuna in cluburi, sa ne distram, sa radem, sa ne simtim bine. Sa imi impartasesc gandurile, sentimentele. Sa le am langa mine. Apreciam faptul ca Aki ma asculta dar parerile ei le invatasem pe derost. Eram unite psihic, traiam cu aceeasi viziune, aceleasi pareri, priveam viata cu aceiasi ochi tintiti pe granita subtire dintre fictiune si realitate pastrandu-ne undeva intre acestea. Eu vroiam noi orizonturi, noi sensuri ale vietii si numai de la ele le puteam primi...
Pe fereastra imensa intrau raze jucause de lumina ce se imbinau cu covorasul rosu si pufos ce se afla in fata mea. Am zambit trist si m-am uitat prin camera in cautarea a ceva de facut. Cartile erau asezate pe rafturi si laptopul era parasit undeva pe birou dar nu ma tenta deloc. M-am dus si am tras draperiile rosii pentru a lasa mai multa lumina sa intre in camera.
-De ce e viata asa de complicata? am urlat eu exasperata. Parca nimeni nu ma iubeste cu adevarat... prieteni nu am, parintii nu ma cunosc cu adevarat... numai sora mea mai vrea sa isi iroseasca timpul cu mine. Am cazut in genunchi in fata ferestreai si inceput din nou sa plang cu suspine. Un val imens de emotii de inghesuiau in capul meu: durere, singuratate, nesiguranta, frica.
Nu mai suportam situatia. Trebuia sa imi gasesc repede ceva de facut inainte sa inebunesc de-abinelea si atunci mi-a venit cea mai geniala idee. Mi-am reimprospatat machiajul si m-am privit in oglinda mare ce se intindea pe cele trei usi ale sifonierului meu.
-Genial! am exclamat din nou multumita de tanara roscata ce-mi zambea din oglinda, apoi am pornit spre camera lui Aki.
Ciocan usor si aud un intra deprimant. Pasesc in camera sfioasa si ma uit spre Akane ce statea intinsa in pat. Ii propun sa mergem afara si ea raspunde afirmativ, un minut mai tarziu aflandu-ne in plina strada admirand frumusetea Konohai.
Akane mergea admirand peisajul cand, dintr-un impact neprevazut, ea si un necunoscut faceau cunostinta cu pamantul.
Am chicotit usor in timp ce Aki murmura niste scuze. Pana si necunoscutul chicotea nestingherit, apoi, ajutand-o sa se ridice, ii intinse mana politicos prezentanduse:
-Ma numesc Aburame Shino! imi cer scuze de intrare... cautam familia care s-a mutat aici dar cred ca m-a gasit ea pe mine, zise acesta politicos inca purtand un zambet mic pe fata.
Parea un tip de treaba. Era brunet cu ochii albastru-cenusiu de varsta cu mine cred. Dar ceva m-a surprins placut, nu se uita la Akane la fel ca ceilalti baieti. El era prietenos in adevaratul sens al cuvantului si se pare ca si lui Aki ii place. Daca nu vor fi impreuna, vor fi amici cu siguranta.
Intr-un final Akane reusi sa se prezinte, zambind timid, apoi tipul se intoarse inspre mine cu mana intinsa. Il strang prieteneste de mana si ii zambesc in timp ce ma prezint apoi inventez o scuza ca sa ii las singuri.Si uite asa ma plimb singura pe strazile pline de oameni cugetand la ce voi face cat parintii vor fi plecati. Patru petreceri, sase iesiri in oras, plus multele discoteci in care voi umbla cu siguranta asta daca voi reusi sa imi fac ceva prieteni desi Akane e foarte amuzanta cand alcoolul isi face efectul.
Pierduta in gandurile mele n-am realizat ca am intrat in cineva... sau cineva-ul a intrat in mine?? La naiba presupun ca e contagios?! Oricum cred ca eram destul de buimaca dar tineam in brate ceva ce era prea mic sa fie un copil... si clar respira deci nu erau sanse sa fie o minge. Privesc in bratele mele si ce zaresc... Un catelus! Aproape am chiuit de bucurie cand l-am vazut, m-am ridicat rapid stergandu-ma de praf si am inceput sa ma joc cu el. Intai a fost timid dar apoi, vazand ca vreau sa ma imprietenesc, s-a apucat sa latre si sa dea din coada.
Nu am observat ca e cineva langa mine pana cand privirea insistenta pe care am simtit-o prin niste fiori reci m-a facut sa tresar.
-Buna! ii zik zambindui.
-Buna! Eu sunt Kiba, imi zice raspunzandu-mi la zambet, iar el este Akamaru.
-Rose. Rose Lightning. Imi pare bine!
-Deasemenea. Umm! si imi pare rau de... imi zice in timp ce ma scutura pe mana.
Chicotesc usor si ii zic ca nu-i nimic, apoi ii dau drumul lui Akamaru sa alerge si l-am urmat pe Kiba pe o banca aflata in apropiere.
-Deci tu esti noua. Vreau sa zic in sat. Am auzit ca s-a mutat o noua familie in Konoha si vroiam sa le uram bun venit, spuse acesta cu un zambet pe fata
-Sa inteleg ca tot satul stie ca am ajuns? intreb eu uimita. Eu si sora mea iesisem sa ne plimbam si ne-am intalnit cu un baiat pe nume Shino, ii zic eu serioasa si am inceput sa privesc marea de flori multicolore ce se intindrea in dreapta mea. Akamaru alerga un fluture si se impiedica printre florile mai mari decat el facandu-ne pe mine si me Kiba sa chicotim.
L-am rugat pe Kiba sa imi arate imprejurimile si unde e scoala si am fost mai mult decat fericita atunci cand a acceptat. Apoi mergand pe una din aleile ce duceau la iesirea din parc, Kiba a inceput sa ma intrebe despre viata mea de pana acum dar a renuntat cand a vazut incercarile mele de a schimba subiectul. S-a multumit doar sa imi povesteasca despre el in timp ce eu admiram unicictatea Konohei. Casutele modeste si frumos vopsite in culori subtile se potriveau perfect cu strazile ca de mozaic si multii copaci roscati ce completau tabloul. Aleile erau acoperite de covorul aramiu ce fosnea sub picioarele noastre intr-un mod placut si aerul tomnatic incarca admosfera dulce de pe strazi.
Am ajuns la scoala dar nu am putut intra nici macar in curtea acesteia deoarece Akamaru a auzit voci si am inteles ca directoarea este o scorpie. M-am uitat putin la cladirea impunatoare din fata mea gandindu-ma la viata ce o voi avea aici apoi am plecat sa ne plimbam in continuare.
Dupa cateva ore in care Kiba mi-a prezentat mai mult de jumatate din sat, telefonul a inceput sa imi vibreze deranjant in poseta si dupa sapaturi arheologice, l-am gasit sub un morman de servetele, farduri si chestii pe care nici nu stiam ca le-am luat dupa mine. Ecranul telefonului lumina puternic, alarma anuntandu-ma ca este ora sase.
-Umm! Imi cer scuze... dar... ar trebui sa... sa merg acasa... hmm... mama ar fi ingrijorata, zic eu balbaindu-ma.
Kiba chicoti usor si se oferi sa ma conduca si a inceput sa imi povesteasca cat de super e la scoala, ca o sa imi prezinte toata gasca si ca el si Akamaru o sa stea cu mine in prima zi. I-am zambit usor si am marit pasul.
Ajunsi in fata casei el fluiera lung si uimit de marimea ei apoi intorcandusi privirea spre mine:
-Pai am putea sa ne intalnim si maine in parc, zise el un pic timid, poate iti mai fac cunostinta cu cineva si mai stai cu Akamaru care se pare ca te place foarte mult.
-Mi-ar face placere, si ii zambesc, apoi ma aplec si il mangai pe Akamaru pe cap, sa nu mai darami pe nimeni pe strada bine? si el aproba cu un latrat voios.
Il salut pe Kiba dupa ce facem schimb de numere de telefon si intru in curte fredonand o melodie vesela. Ce? Eu fredonez o melodie vesela? Clar m-am tampit... Probabil ca asa te simti cand ai prieteni. Cine ar fi crezut? Dar stai! Si acasa am avut o prietena... dar oh! ea statea si cu cretina de Alice si ceata ei de pitipoance. Ele ma urau ca nu am vrut sa intru in grup si Kumori statea cu mine din mila probabil. Suspin la acest gand dar apoi zambesc din nou de realizarea mea.
Intru in casa. Dap! Deci asa te simti cand ai prieteni, ce sentiment placut ma invaluie. Prieteni, prieteni... murmuram eu in timp ce ma intdreptam spre scari.
-Ichigo! o aud pe mama ce ma striga din sufragerie. Ai ajuns? Unde e Akane?
-Pai am lasat-o pe strada cu un nou prieten si m-am dus sa ma plimb prin parc, ii zic eu vesela
-Prieten? Ce prieten? Rose te rog sa imi spui cum arata individul! tuna mama.
Suna mai mult a porunca decat a rugaminte. Si asa bucuria mea se transforma intr-o clipa in teama, la fel ca in fiecare zi din viata mea de cacat. Mama nu m-a mai strigat Rose de multa vreme... Ce se intampla?
Poze:...
Shino- http://fav.me/d23lpfi
Kiba- http://i163.photobucket.com/albums/t316/...X/kiba.jpg
I hope you like it! See ya` next time! :*Pus-Pus!:*
Imprevizibilul sporeste entuziazmul fiecarei povesti de dragoste.
Iar eu pretuiesc fiecare moment neasteptat. (o^.^o)
--->Ne vom Revedea...+18 <---- ![[Imagine: gaaradance.gif]](http://i703.photobucket.com/albums/ww40/AkatsukiGaara13/gaaradance.gif)
I love :
Mizuki-chi...o(^-^)o [ my mammy ] ; Layla. [ my sury ] ; Kayla. [ my sis ] ; E. H. [ my daddy ] ; PnÈ™ . [ my little rainbow ] ; Eve. [ Prajiturica mea ] ; Briskly. and Ronnie.
![[Imagine: desktop.png]](http://i929.photobucket.com/albums/ad138/Valira/desktop.png)
Is something about change !!!