09-03-2011, 10:11 PM
Insfarsit ai venit cu next-ul...
Vai de ai sti cat de mult l-am asteptat :). Nu mai conteaza, este aici.
Din cate vad nu ai mai scris de mult si ti-ai cam pierdut din indemanare, dar nu se observa foarte tare deoarece actiunea ce se petrece in acest capitol acopera aceasta mica scapare, sa ii zic asa. Ai continuat neasteptat de original :)). Nu ma asteptam la asa ceva. Ok, la descrierea mai trebuie sa lucrezi un pic, ca altfel merge foarte bine. Naratiunea si ea se imbina foarte armonios cu descrierea. Am vazut cateva greseli de tastare pe acolo, dar cinenu le are...
Iar acum sa discutam despre marimea capitolului :-w. Sti m-am gandit ca poate il faci mai lung, dar este bine si asa. Mult mai bine decat daca era extra scurt.
So... asta este tot
Anuna-ma si pe mine cand pui next-ul, ok?
Vai de ai sti cat de mult l-am asteptat :). Nu mai conteaza, este aici.
Din cate vad nu ai mai scris de mult si ti-ai cam pierdut din indemanare, dar nu se observa foarte tare deoarece actiunea ce se petrece in acest capitol acopera aceasta mica scapare, sa ii zic asa. Ai continuat neasteptat de original :)). Nu ma asteptam la asa ceva. Ok, la descrierea mai trebuie sa lucrezi un pic, ca altfel merge foarte bine. Naratiunea si ea se imbina foarte armonios cu descrierea. Am vazut cateva greseli de tastare pe acolo, dar cinenu le are...
Iar acum sa discutam despre marimea capitolului :-w. Sti m-am gandit ca poate il faci mai lung, dar este bine si asa. Mult mai bine decat daca era extra scurt.
So... asta este tot
Anuna-ma si pe mine cand pui next-ul, ok?
![[Imagine: 2rcpz12.jpg]](http://i53.tinypic.com/2rcpz12.jpg)
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...