Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Roşul tău în seringa mea

#21
Capitolul 7.




Eram frânt. Tocmai ajunsesem acasă şi chiar vroiam să fac o baie când iar m – a sunat mama. Nu era ceva important doar mă întrebase dacă am ajuns cu bine acasă. M – a invitat la ea ca să mai vorbim una alta şi nu ştiam cum să abordez acel subiect delicat cu Giulia. Niciodată nu m-a mustrat pentru ce făceam ci pentru că nu am făcut nimic ca să previn situaţia. Ştiam că dacă merg acolo va observa cu instinctul ei matern – aşa spune ea mereu nu ai ce să – i faci – că eu am ceva şi nu îi spun. Aşa făcea tot timpul când îi ascundeam ceva apoi se îngrijora mergea la tata şi se plângea că nu îi spun nimic, că nu o mai iubesc uneori manipula emoţional lumea din jur numai să – i iasă planurile. Asta era mama, dar avea un suflet mare şi tot timpul a ştiut să îmi ofere în egală măsură şi afecţiune şi disciplină. A pus accent mereu pe amândouă şi niciodată nu m – am simţit neglijat sau lipsit de afecţiune. Mereu s-a preocupat de mine şi a ştiut ce să-mi ofere ce`i mai bun ca să pot trăi fericit şi liniştit. Mereu şi-a dorit o noră. De când am intrat la facultate s-a gândit că va muri şi nu va apuca să se plimbe cu tata şi nepoţii prin parc. Nu am nici cea mai vagă idee uneori ce tot vrea de la mine în legătură cu nora ei chiar dacă mi-a înşirat o dată un număr mare de pretendente fiicele prietenelor ei, nu m-au interesat niciodată. Nu e o femeie rea, dar are principii şi e ambiţioasă câteodată are chef de morală, îi place bârfa, însă defectul ei major a fost că spunea verde în faţă tuturor. Nu se ascundea niciodată. Tata a zis odată că a fost o calitate pentru el când a luat-o pe mama. Nu aş vrea chiar o soţie de genul. Mama când se porneşte are gura mare. Mă tot gândeam să-i fac o vizită sau nu. Poate dacă îi fac o vizită lu tata la muncă şi îi spun nu va fi chiar aşa rău. O va auzi de la el. Mă gândesc că dacă voi face asta voi fugii de responsabilităţi mai mult. E ca şi cum m-aş ascunde ca un laş de adevăr. Gândurile mele mi – au fost întrerupte de telefonul enervant. Ce s – o mai fi întâmplat acum ?
-Da ? răspund enervat.
-David, măi, sunt eu Raul. Auzi hai să mă ajuţi cu o naştere. A venit pacienta lui Victor şi nu are cine să se ocupe de ea. Victor e plecat în concediu o lună că îi naşte şi lui sotia peste câteva săptămâni şi şi – a luat concediu. E plecat din ţară. Singurii ginecologi din clinică eşti tu şi Emilian . . . la diponibilitate mă refer, însă Emi e ocupat şi el cu o naştere chiar acum. Hai te rog, scuze că te sun chiar aşa direct şi…dar nu avem pe nimeni. Domn’ Profesor se ocupă de un accident de maşină acum, iar eu peste o oră intru într – o operaţie de apendicită. Hai te rog.
- Bine, bine hai că ajung cât de repede pot. Cum se simte pacienta. Hai că iau maşina şi nişte biscuiţi şi vin. Discutăm pe drum da ?
-Pentru ce biscuiţii ? întrebă el în timp ce eu luam o pungă în care mi – am pus 3 pachete de biscuiţi cu ciocolată.
-Îmi e foame şi nici nu am reuşit să ajung la mama şi să mă ocup şi de celelalte chestii. Faza e următoarea că eu tocmai acum 4 ore am ajuns de la Clinică şi nu ştiu cum vor decurge lucrurile că sunt obosit.
-Lasă stai tu calm că ai şi asistentele cu tine.
-Nu e chiar asta, dar nici de dormit nu am dormit foarte mult. Totul într-o singură noapte şi . . .
-Aha, te înţeleg. Eu mi-am pregătit mânuşile pentru operaţie. Plus că după, trebuie să-l ajut pe Domn’ Profesor la o ocluzie intestinală şi am pregătit şi tuburile.
-O vei anestezia, aÅŸa ?
-Da ! Că nu am cum să-i bag ditamai tubul prin nas în intestinul subţire pe viu. Ce naiba..e ridicol. Torturez pacienta.
-Asta aşa e. Măi hai că eu te văd pe geam că deja am ajuns la Clinică. Sunt în parcare. Hai că discutăm când intru.
-Vezi că soţul e lângă sala de urgenţă. E nebun . . .
-Am avut parte ÅŸi de mai rele. Ne auzim !

Am intrat în clinică şi l-am căutat pe Raul. Tocmai intra să ia tuburile pentru operaţia de ocluzie aşa că l-am salutat nu l-am mai intrerupt. Am intrat în birou şi pot spune că era un aer al dracu de închis. Am deschis rapid fereastra ca să fac loc aerului proaspăt de afară în încăpere. Mi –am luat halatul alb pe care mereu îl port şi mânuşile de plastic. Mira avea restul aşa că nu trebuia să-mi mai fac griji. Asistenta lăsase un bilet pe birou cu numărul salonului aşa că nu mai trebuia să merg la recepţie. Mă grăbeam să termin mai repede operaţia aşa că la intrare i-am spus soţului că voi termina repede. Era aşa de ambalat încât cu siguranţă că dacă îl duceam în salon leşina. I-am dat o cafea caldă din automat şi a stat cuminte pe scăunel. Tremura ca şi cum avea să o ucidă cineva, iar ochii ieşiţi din orbite mă duceau cu gândul la mine când am stat să învăţ pentru doctorat. Nu era de mirare că nu dormise o noapte întreagă, dar se vedea că băuse la cafele cât băusem eu în cele trei nopţi în care nu făcusem altceva decât să învăţ. Am intrat, însă am fost întâmpinat de un strigăt ascuţit ce îmi penetrase urechile şi creierul. Simţeam că nu mai am timpane, de fapt le aveam, dar erau violate de acel ţipăt nebunesc. Mă durea capul . . . Aerul era aşa închis şi asistenta o ţinea de mână pe viitoarea mămică. Mie îmi era foarte foame. Am salutat – o, dar se vedea că nu avea chef de nimic. I-am desfăcut picioarele şi am văzut că nu mai avea mult copilul până ce avea să iasă. Totul era normal aşa că nu avea să se rupă nimic. Copilul era mititel aşa că putea ieşi foarte uşor. Ţipetele nu conteneau să apară, dar chiar nu aveam ce face pentru ea decât cezariană, dar nu era pregătită pentru cezariană. Deja copilul se afla în stadiul de a ieşi, iar sângele deja apăruse semn că uterul era pregătit. Nu mai aveam ce da înapoi. Deodată m – a cuprins foamea, aşa că am ieşit ca un viscol din salon şi am alergat cât am putut spre biscuiţii ăia din cabinet. Am trântit uşa înaintea mea şi am desfăcut pachetul rapid şi am înhăţat vreo trei biscuiţi cu gura. I-am ronţăit pe toţi şi apoi am mai luat unul apoi am fugit. Eram plin de frimituri, iar Mira a observat asta. Toţi ce se aflaseră pe coridor mă văzuse inclusiv raul ce începuse să râdă nebuneşte. Am intrat în salon şi am apucat de capul copilului ce ieşea cu puţin mai mult efort din partea mămicii aşa că am tras puţin în timp ce femeia mă întreba de ce am ciocolată la gură. Nu mai apucă să îi spun răspunsul că urechile mele au fost din nou de data asta mult mai tare străbătute de un ţipăt de durere. Îi ieşeau mâinile, aşa că am apucat copilul de subţiori şi l-am tras afară. Cpchilul acesta sigur avea să fie o bătaie de cap la nouă ani. Era băiat . . . minunat.
-Dacă vei fi vreodată elevul meu să ştii că nu îţi permit să fugi după biscuiţi. E băieţel, doamnă.
-Nu. . . nu pot să cred. Pot să-l ţin, vă rog ?
-Sigur că da !
De restul lucrurilor s-au ocupat asistentele. Am ieşit din cabinet fără mânuşile de plastic şi l-am felicitat, iar el în schimb mi-a dat nişte biscuiţi pe care îi avea în genată.
-Ştiu că vă plac biscuiţii, uitaţi. Sunt cu ciocolată. Ştiu că vă plac. Sunt atât de recunoscător. În sfârşit am un băiat. O să dorm liniştit.
- În primul an nu prea cred, dar vă urez succes.
-Da . . mă gândesc că vă e greu în meseria dumneavoastră . . . dar totuşi şi dumneavoastră aţi trecut prin emoţiile astea.
-Um. . . de fapt nu.
M – a strâns în braţe oarecum jenat de confuzia pe care a făcut – o, dar nu înţelegeam de ce mă simţeam aiurea.
-

#22
pretendente fiicele -- pretendente, fiicele
ambiţioasă câteodată are -- ambiţioasă, câteodată are
Hai te rog. -- Hai, te rog
Discutăm pe drum da? - Discutăm pe drum, da ?
Cum se simte pacienta. -- Cum se simte pacienta?
Lasă stai tu -- Lasă, stai tu...
salutat nu l-am mai -- salutat, nu l-am mai
raul-- Raul
Cpchilul -- Copilul? / Copchilul? * laughs *
Greşeli... cam atât am văzut; doar că mie nu îmi place o chestie la spaţierea ta, când pui liniuţa, cratima, you know : l - am ( laşi spaţiu aşa şi nu se vede deloc bine; merge extaordinar aşa : l-am, nu e incorect şi se vede chiar foarte estetic. )

Citat:I-am desfăcut picioarele
=))) cât de amuznată a putut fi partea asta, să mor şi alta nu de râs * laughs* foarte tare. de parcă ar fi fost ... nu ştiu, cine ştie ce : )) ca şi cum ar zice " mi-e foame" * laughs *

M-a amuzat profund naşterea şi cum a reacţionat el şi cu biscuiţii. Doamne ce am mai râs, asta e cea mai ciudată naştere pe care mi-a fost dat s-o citesc, să mi-o imaginez. Totul a avut loc atât de repede şi... buimac şi funny. Dave e atât de tare, atât de tare. Mi-a plăcut partea când vorbea despre mă-sa, nu mai termina odată ,el în sine fusese amuzat. Ah mă aşteptam să fie mai mult în capitolul ăsta, gen să apară Giulia sau ceva , yeah eu de abia aştepr romantismul. Oricum totul cu naşterea şi faza cu soţul care i-a dat biscuiţii ăia, extraordinar de amuzant. Mi-a plăcut agitaţa. Şi ai terminat ca lumea, cum se simţea el " prost" , pentru ce? pentru faptul că nu avea un copil, că nu era tată şi mai ult de atât, că nici măcar nu avea o femeie în viaţa lui. Ce varză e, mânca-l-ar mama. Îmi place de el :> capitolul a fost fain / funny.
Aştept următorul. Baftă.

#23
Capitol nou :3 Ma bucur ca ai pus continuarea, chiar ma gandeam azi cand o vei pune O_O Cum a zis si Teh, capitolul a fost unul foarte amuzant =]] M-a apucat rasul prin anumite parti, Dave este foarte tare din toate punctele de vedere >_<
Citat:- Bine, bine hai că ajung cât de repede pot. Cum se simte pacienta. Hai că iau maşina şi nişte biscuiţi şi vin. Discutăm pe drum da ?

Doamne, prima data cand am citit asta credeam ca are nevoie de biscuiti pentru nastere, sa-i dea pacientei =]] E atat de amuzant tipul, dar in acelasi timp foarte serios O_O Imi place foarte mult caracterul lui, ma intreb oare ce-o mai face Giulia? Astept urmatorul capitol, sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla pe parcurs, in special intre protagonistii nostri.
Mi-a placut la nebunie finalul, sotul pacientei era sigur ca un om ca Dave era deja insurat si tata. Habar nu avea cat de mult se inselase pana sa-i spuna adevarul Dave=]] Ce pot sa mai spun? Stai foarte bine la capitolul moduri de expunere, te descurci de minune. So...astept capitolul urmator, spor la scris si bafta in continuare.
[Imagine: tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif]
My mama always says that I'm cute. I don't believe her. I'm more than that !

Shake, shake that booty for Beckha !


#24
Capitolul 8



Mă uitam prin cărţile de medicină pe care le cumpărase Emi pentru mine. Aveam să studiez fiecare bucăţică şi să dau din nou examenul. Trebuia să intru, dar filmul pe care l-am trăit nu îmi dădea pace. Îmi era frică să pic. Îmi era teamă pentru că până la urmă aveam să fiu pregătită de un terchea ginecolog nu un profesor. El încă era doar medic şi mă învăţa pe mine. Nu credeam că aveam să păţesc una ca asta, deşi aveam senzaţia că voi trece. Voi lua 10. Totuşi conştiinţa mea zicea că e adevărat, că mă va ajuta, că voi trece cu bine, inima îmi dicta la fel, bătea mai repede ca de obicei, însă ceva parcă spunea ţipa în mine că nu e adevărat. Că voi pica. Probabil că era doar paranoia mea care mereu îşi făcea intrarea neliniştindu - mă. Chiar trebuia să fiu aşa paranoică ?


Mă durea şi spatele. Vai asta mai lipsea acum ? Pff . . . De ce trebuia ca eu să simt chestiile astea ? Adevărul era că şi spatele fusese afectat oarecum, nu doar piciorul. Îmi amintesc că la prăbuşire am dat cu spatele de asfalt iar apoi m-am lovit la tâmplă. Daia am acum o durere tâmpită de cap care mă sâcâie. Chiar dacă am luat pastile e din vina medicamentului puternic ce începea să-mi vindece locul afectat. Mai aveam câteva zile până să-mi treacă durerea. Mă mai lua aşa, dar nici să mă ţină în sedative nu puteau. Aşa că trebuia să îmi dea acel medicament ca să acţioneze mai rapid. De asemenea piciorul începea să mi se vindece. Cusătura începea să fie inutilă datorită faptului că hipoderma se lipise deja, iar derma începea şi ea să se adune. Epiderma încă era luată, dar la ea era mai greu. Mai întâi trebuia să se lipsească cele două apoi ea. Mă întrebam dacă vor rămâne urme în primele săptămâni de la cusătură.

La spate aveam o enervantă julitură. Cât puteam să urăsc alifia aia tâmpită pe care mi-o aplicau asistentele zi de zi. Mă cam ustura Baneocinul, dar era chiar foarte bun. Mă legau zi de zi, de asemenea îmi schimbau bandajul de la cap şi picior la tot acel interval. Nu vroiam să rămână urme, dar mă gândeam că vor trece mai rapid. Cel puţin puteam să mă relaxez citind o carte sau uitându - mă prin fişele pe care David mi le dăduse. Oh da, îi reţinusem numele. David . . . ce nume . . . îh . . . e nume foarte pompos aşa. Îmi dă senzaţia de medic stomatolog, nu de ginecolog. Mă gândesc că dacă m-a operat pesemne să aibe doctorat şi în chirurgie. Bun aşa. . . tipul e asigurat. Chiar şit efoarte bine să facă o fişă calumea. Cel puţin din câte am auzit că e foarte talentat la catedră. Cică ar fi predat Biologie celulară. Super tipul. Mda . . . la biologie celulară am luat 3 puncte. Ce chestie.

Speram totuşi să mă înveţe şi să trec. Eram mulţumită că trăiam. Nu murisem şi scăpasem cu viaţă. Tot ce simţeam în acele momente era scârba aia de baneocin ce îşi făcea efectul. Simţeam cum anihilează toate bacteriile, chiar dacă rana iniţial fusese curăţată şi îngrijită, baneocinul acţiona şi intern curăţând întreaga julitură până în celule. Fiecare atom din mine parcă era curăţat. Am lăsat cartea din mână şi mi-am pierdut concentrarea când a intrat Emi în salon. Mirosea a ţigări. Iar fumase. Tuşea slab şi îi era frig. Venise de afară. Corpul slab şi cu cearcăne violete de om nedormit îmi dădea un semn rău.

- Ce ai ? De la ţigări ? întreb.
- Ştii că nu pun gura pe ţigări decât o dată pe lună. Ştii asta.
- Atunci nu înţeleg de ce arăţi aşa. Parcă eşti nemâncat şi nedormit.
- Nu ştiu, Giu ' nu îţi face griji !
- Cum să nu îmi fac griji. Ştiu că ai mâncat, te-am văzut cu platoul de cartofi fierţi în mână trecând spre cantină. Ştiu că te hrăneşti, dar nu înţeleg de ce arăţi aşa obosit, aşa de nemâncat şi arăţi bolnav. Ce ai ? Zi - mi !
- Nu mai insista, nu am nimic. Sunt în regulă. Mă duc la nişte analize azi. Nu m-am simţit chiar ok.





PS : Deea . . . hm nu ştiu nimic despre ea şi nici ea nu a mai vorbit cu mine nimic. Nu ştiu . . . am continuat singură. Scuizaţi absenţa. Continuaţi să citiţi şi să comentaţi.
-

#25
Deea şi cu mine ne-am decis să continuăm acest fic, aşa că dacă vă place şi doriţi să citiţi în continuare, puteţi începe de pe acum ca să fiţi la curent. Eu din perspectiva lui David, iar Deea din perspectiva Giuliei. Aşa că aşteptăm comentarii. Nextul va fi pus de Deea.
-

#26
A sosit şi capitolul 9 (cu o mare întârziere, ştiu T_T ) . Sper că nu veţi fi prea dezamăgiţi de noul capitol T_T . Nu am mai scris de mult timp şi nu mă prea descurc...


Capitolul 9


Privesc uimită la uşa care se închide în urma fratelui meu cu un zgomot puternic . Oare ce s-o fi întâmplat cu el ? Sper să nu fie bolnav , nu acum când am atâtea probleme şi nu l-aş putea îngriji . Ştiu foarte bine că dacă păţeşte ceva vrea să facă pe curajosul şi nu apelează la ajutorul altor medici . Iau cartea de Obstetrică-Ginecologie pe care o abandonasem când a venit Emi şi încep să o răsfoiesc fără nici un chef . Cum naiba să mai învăţ acum când apar atâtea probleme ? Pur şi simplu nu mă mai pot concentra, nu după ce mi-am văzut fratele arătând în ultimul hal . Îmi pun cartea pe faţă, hotărâtă să trag un pui de somn . Poate după câteva ore mă voi simţi în stare să ţin gândurile negative departe şi să mă concentrez asupra lecţiilor .
-Măi ,dar ce mai învaţă pacienta mea ! Presupun că e o nouă metodă de asimilare a lecţiilor , am dreptate ? se aude deodată o voce uşor răguşită şi ironică .
Deschid repede ochii şi mă uit după cel care a avut tupeul să mă trezească . În mod sigur e doctoraşul ăla, din moment ce a zis că sunt pacienta lui , dar unde naiba stă ascuns ?
- Ţi-aş fi recunoscătoare dacă ai lăsa deoparte ironia şi nu te-ai mai ascunde, îi răspund eu nervoasă ,căutând cartea care ar fi trebuit să fie pe faţa mea sau lângă mine . Ştii foarte bine că lecţiile astea sunt cam plictisitoare !

Un val de râsete se auzi dintr-un colţ al salonului . Ridic uşor capul şi privesc în acea direcţie cu o privire ce se voia a fi dură şi cu câteva cuvinte urâte pregătite , dar rămând blocată la vederea lui . Era aşezat lejer pe un fotoliu , privindu-mă cu acei ochi albaştri închis . Părul negru era ciufulit , de parcă ar fi fost răvăşit de mâna unei femei, iar bărbia îi era acoperită de un început de barbă . După cum era îmbrăcat şi la cearcănele care le avea, probabil şi-o fi vizitat iubita înainte să îşi facă apariţia în salonul meu . Pe piept, deasupra cămăşii uşor descheiate era aşezată cartea mea , din care ar fi trebuit să învăţ. Nu-mi place să gândesc aşa ceva, dar totuşi...trebuie să recunosc faptul că arată a naibii de sexy tipul .
-Ştiu că arăt jalnic, dar ai putea să nu te mai holbezi aşa la mine? Este jenant ,să ştii , îl aud spunând cu o voce posomorâtă .
-Dacă nu te-ai fi ascuns acolo după ce mi-ai furat cartea nu m-aş fi holbat doctore, îi răspund lăsându-mi repede capul înapoi pe pernă . Şi să ştii că ai dreptate ,chiar arăţi jalnic . Ai fi putut să te aranjezi un pic după tăvăleala cu iubiţica ta , nu crezi ? Eşti într-un spital , nu într-un bar .
Îl aud cum trage puternic aer în piept, încercând să-şi calmeze nervii ,apoi îl aud ridicându-se . Inima parcă mi-o ia la goană în timp ce paşii săi se apropie de patul meu . Îl privesc uimită cum se apleacă uşor spre mine, cu buzele întredeschise . Inima începe să-mi bată tot mai rapid,în timp ce îl privesc cu ochii mari cât cepele cum se apropie tot mai mult de faţa mea.
Dumnezeule,sper că nu are de gând să mă sărute !

#27
NOul capitol. dar postaţi frate comentarii că nu vă mănncă dracu :))



Capitolul 10.



Mă apropii de ea şi îi privesc ochii cum mai au puţin şi pică din orbite pe jos. Sper că nu. Se face mizerie, iar Mira nu suportă dezordinea prin cabinetele unde ea lucrează ca asistentă. Zice că îi dă o senziaţie foarte ciudată. Femeile astea. Apropo de femei, Giulia mă privea ca şi când aveam să o violez sau ceva de gnul, dar intenţia mea era cu totul alta.
- Dacă ai avea un frate mai deştept nu aş arăta în halul asta ! îi şoptesc la ureche, în timp ce nişte fire de păr îmi intră în raza vizuală. Are un miros de copil. Nu-i de mirare că e aşa naivă. Doamne Sfinte Hristoase Dumnezeule are vreo 23 de ani. Şi tocmai când părea să devină interesant lumina adevărului mă pocneşte în cap. E mai mică decât mine cu 7 ani, deşi e mai matură, însă pentru mine tot un copil pare. E aşa gingaşă şi dulce, iar eu nemernicul am călcat-o cu automobilul.
-Cum adică fratele meu e prost, sau ce ? timpanele mele mi-au sărit în aer. Mai rău decât naşterea precedentă când am furat biscuiţii din birou. Şi aducându - mi aminte de biscuiţi, mâine are programare mămica şi băieţelul acela. Tatăl cred că e mândru. Mi se pare că iar îmi vor da biscuiţi cu ciocolată. Nu i-am răspuns la întrebare aşa că am plecat din salon fără să mai zic nimic. Eram chemat în birou, iar la recepţie tanti aia asistentă îmi arunca priviri dubioase. Ştiu că aveam admiratoare, dar nici chiar aşa. Sunt ginecolog ce naiba. Mira m - a oprit la colţi şi mi-a povestit că o tanti dubioasă şi îngrijorată vroia să mă vadă. Oh Dumnezeule ! Dacă era una din disperatele de copile ale prietenelor mamei mele ei bine nu acceptam aşa ceva. Mama întrecuse orice măsură şi cum eu nu pot să mă gândesc la mama fără să-i aud vocea în următoarele secunde, aud în spatele meu paşi şi cineva cum mă îmbrăţişază.
-Iubitul lu ' mama ! Ce faci îngeraş ? mama ca de obicei îmi făcuse o vizita la spital. De fiecare dată când se întâmpla asta, asistentele erau aşa de încântate să o vadă.
-Mama, chiar nu am timp. Merg să văd o pacientă şi stăm de vorbă la cafenea.
Iar plec fără să mai îmi iau la revedere. Femeia aia chiar avea nevoie de mine. Intru în cabinet într-o ameţeală teribilă şi dau peste o fată cam în jurul vârstei Giuliei. Stătea pe pat şi privea fereastra întristată. Îşi pierduse odrasla sau ce ?
-Bună ziua domnişoară ! Numele meu este David Gheorghiu şi sunt ginecolog şi chirurg aici. Cu ce vă pot ajuta ?
Înghiţi în sec. Stai cucoană că nu sunt Satana. Mai cu relax că nu muşc. În cel mai rău caz îl iau pe amărâtul de Emi la bătaie. De ce aveam impresia că o cunosc ? Luă loc la birou şi scoase din poşeta neagră aceiaşi culoare ca şi a părului ei o foiţă cu parafa unui medic ginecolog, respectiv spitalul Traian. De ce aveam impresia că ceva era în neregulă ? trase adânc aer în piept şi îşi coase cu mâinile mici, tremurând buletinul. Mă uit şocat. Nu-mi venea să cred ce văd. deodată îmi venea să o pocnesc. Femeia asta nu era sănătoasă la cap dacă avea impresia că am să - i fac un avort se înşela amarnic. Nu aveam de gând să - mi stric reputaţia şi demnitatea ca să ucid cu sânge rece un copil care nici măcar nu avea forma unui embrion. Nici măcar neformat nu era şi dorea să - i curme viaţa. Păstrându - mi furia în mine o întreb.
-De ce vrei să - l omori ? Ştii că sunt miliarde de femei care îşi doresc o asemenea întâmplare şi doar 30 la sută din ele nu pot avea parte de un înger lângă ele ?
-Tatăl lui... nu ştie. Ne-am certat şi...
-Dacă tatăl copilului e un dobitoc, atunci dumneavoastră trebuie să fiţi puternică.
-Vreau ceva ! Păstraţi secretul. El lucrează în acest spital. E ginecolog.
Ridic din sprânceană şi simt că ceva e chiar putred la mijloc. Soţia lui Raul din câte îmi amintesc a născut parcă, deci categoric nu era nebuna lui, doar dacă nu... Ce prost am putut fi. Este iubita lui Emi. Şi acum totul se leagă. De ce el era aşa de tăcut, dezamăgit şi adâncit în gânduri. Din cauza asta...
-

#28
Interesant nume are fic-ul vostru. De fapt, acesta chiar este motivul pentru care m-am apucat sa il citesc. La inceput am crezut ca e cu ceva cercetari si experimente - ideea asta mi-a dat-o titlu- dar am gasit ceva mult mai frumos.
Imi place subiectul pe care l-ati ales. Este complex, este greu, are tot ce trebuie si voi stiti si cum sa il exploatati. Tinand cont ca lucrati cu asa ceva (habar nu am daca vreo una din voi este sau nu studenta la medicina, sau are de gand sa incerce) trebuie sa spun ca mi-ar place, cel putin la partea in care se produc nasteri sau alte lucruri de genu, sa descrieti ceva mai bine tot ce se intampla (bine, nu ma astept acum sa descrieti tot, ar fi scarbos, dar ceva mai mult ar fi foarte okay). E mai interesant. Va axati mult pe ceea ce gandesc/simt personajele in acel moment, insa treceti cam repede peste actul in sine.
Recunosc ca m-am indragostit de personajele voastre. Cel putin David este, nu stiu cum sa zic, genul de doctor ginecolog la care eu m-as duce de placere. Are un caracter complex si e foarte bine ca stie cum sa se impuna. Eu chiar il inteleg pe saracul barbat de ce nu vrea sa se casatoreasca... Imi pare un doctor, in general, bun. Genul care nu alearga dupa bani si trateaza pacientii cu superficialitate (eu chiar nu inteleg de ce unii doctori si-au mai ales meseria asta daca vor doar bani). Ah, era sa uit: este adorabil faptul ca ii plac biscuitii cu ciocolata.
Giulia. Hm, inca nu mi-am format o parere despre ea pentru ca simt ca ar mai lipsi ceva. Tinand cont ca si ea este unul din personale principale mi se pare ca e pusa, cumva, in umbra de caractetul lui David. Incercati sa mai umblati la personalitatea ei pentru ca ramane in urma destul de mult.
Nu o sa incep sa insir greseli de tastare sau prostii de genul acesta pentru ca nu are rost. In schimb vreau sa zic ca: mi-ar place sa vad ceva mai multa actiune, pentru ca mi se pare ca lucrurile au cam inceput sa stea. Capitole ceva mai lungi (asta e pentru propria placere).
Eu va urez bafta in continuare.
Astept urmatorul capitol cu nerabdare.
Si daca se poate va rog sa ma anuntati si pe mine cand postati.
We mortals have many weaknesses; we feel too much, hurt too much or too soon we die, but we do have the chance of love.

#29
Citesc fic`ul de la inceputul - inceputului , asa ca , nu ma omorati , abia acum comentez.
Khonsu - sincer , mi s`a parut bine. Doar ca ai cateva probleme , cam grabesti actiunea si nu prea descrii sentimentele. Oricum , m`ai tinut in suspans si sincer , nu m`am plictisit. Cred ca esti una din singurele persoane care poate sa ma tina in suspans fara a ma plictisii :]].
Lynn - ' Mama întrecuse orice măsură şi cum eu nu pot să mă gândesc la mama fără să-i aud vocea în următoarele secunde, aud în spatele meu paşi şi cineva cum mă îmbrăţişază.
-Iubitul lu ' mama ! Ce faci îngeraş ? mama ca de obicei îmi făcuse o vizita la spital. '
' Eram chemat în birou, iar la recepţie tanti aia asistentă îmi arunca priviri dubioase. Ştiu că aveam admiratoare, dar nici chiar aşa. Sunt ginecolog ce naiba. Mira m - a oprit la colţi şi mi-a povestit că o tanti dubioasă şi îngrijorată vroia să mă vadă. '
Ai grija la repetitii . Am mai vazut vreo doua greselute minore de tastare.
Felul in care scrii ma amuza rau de tot. David e foaarte haios.
' Stai cucoană că nu sunt Satana. Mai cu relax că nu muşc. ' - geniala parte. Am ras atat de mult :]].
Au fost insa , cateva momente in care m`ai ametit. Era perplexa , ma invarteam. Scriai ca o tornada , daca ma intelegi.

Va ador fic`ul , mi se pare ca scrieti infiorator de frumos. Mai aveti cateva problemute , cine n`are , dar le puteti rezolva.
Sar`na! * hugs *


[Imagine: iloveyouanimesign.png]


#30
Mulţumim pentru comentarii ^_^ .


Capitolul 11



Îl privesc stupefiată ,timp de câteva clipe. Cine naiba se crede tipul ăsta de îmi jigneşte fratele? O fi el Emi prost,dar totuşi e fratele meu şi doar eu am dreptul să îl jignesc .
-Cum adica, fratele meu e prost sau ce ? îl întreb revoltată , punându-mi în voce toţi nervii pe care îi aveam acumulaţi din cauza lui ,sperând ca în acest fel urechiuşele lui drăgălaşe să aibă de suferit .
David se uită la mine un pic surprins, după care se îndepărtă grăbit şi ieşi din salon fără să îmi răspundă . Nervoasă , arunc manualul după el, dar se pare că am devenit cam înceată , din moment ce cartea nimeri doar uşa care se închise în urma lui . Închid ochii, oftând zgomotos . Cu toate că nu îmi place, trebuie să recunosc faptul că doctoraşul meu are dreptate . Emilian poate fi foarte prost uneori, deşi a avut mereu note mari şi este un doctor model . Nu ştiu ce este cu el în ultimul timp , dar aş putea profita de momentele lui de slăbiciune pentru a-l convinge să mă scoată mai repede din spitalul ăsta sau măcar să îmi schimbe doctorul . Nu l-aş putea suporta prin preajma mea mai mult timp decât este nevoie ,şi dacă tot trebuie să fac lecţii cu el, măcar să fiu scutită de „încântătoarea” lui prezentă în calitate de medic.
Aud uşa deschizându-se şi deschid ochii zâmbind . Se pare că am puţin noroc, din moment ce Emi s-a gândit să apară chiar acum ,când mi-am „limpezit” gândurile .
-Ce faci ,frăţioare ? îl întreb cu o voce mieroasă , în timp ce acesta se apropia de patul meu . Te simţi mai bine . Ţi-ai făcut analizele sau ai fost la un medic ? Sper că ...
-Gya ,te rog taci ...spuse Emi strângând din pumni .
Îl ascult, uitându-mă uimită la el cum se aşează pe marginea patului . Nu-mi vine să cred că bărbatul de lângă mine este chiar fratele meu, este mult prea schimbat. Pe faţa lui,care odată era atrăgătoare şi îngrijită, se puteau observa ridurile şi cearcănele provocate de lipsa somnului şi grijile care din câte se pare,îl macină neîncetat.
-Ştii...începu Emi să spună cu voce stinsă , m-am certat rău de tot cu Vicky . În ultimul timp am fost ocupat aproape tot timpul şi am neglijat-o . Mi-a zis că s-a săturat să aştepte să-mi amintesc de ea şi să ne întâlnim doar dacă am nevoie de cineva care să-mi încălzească patul când sunt acasă . Nu îmi pot explica ce se întâmplă cu ea, e foarte schimbată, mă respinge mereu şi mă doare ,surioară !
Îmi privesc tăcută fratele şi întind braţele spre el, pentru a-l îmbrăţişa , aşa cum o făcea el pe vremuri,când eu eram cea tristă . Emi se aplecă spre mine ,aşezându-şi capul pe pieptul meu . Lacrimile sale îmi udau cămaşa , în timp ce trupul îi tremura din cauza plânsului . Încep să îl mângâi pe păr, şoptindu-i cuvinte liniştitoare şi încercând să îmi reţin lacrimile ce ameninţau să-mi inunde faţa. Aud uşa deschizându-se uşor şi ridic ochii spre persoana nou-venită , săgetând-o cu privirea .
- Tu ce mai vrei ? Nu ne poţi lăsa în pace măcar o zi ? îl întreb cu vocea plină de ură




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)