22-11-2012, 08:32 PM
Dintr-un motiv sado-masochist imi place foarte mult sa citesc posturile de la sectiunea aceasta. Da, stiu, exista viata si dupa liceu, ne-am intalnit noi doua.
In generala nu prea luam note mici. Singura data in ciclu I - IV cand s-a preconizat o prostie de calificativ parca era atunci, mic am avut o criza de plans de cateva ore. Si nu pentru ca imi stricam media sau luam o chestie mica si-mi afecta orgoliul in fata clasei, nici nu constientizam chestile acestea. Ci pentru ca mama putea sa inceapa cu predicile ei si avea sa iasa bau baul de sub pat si sa raman in clasa a patra inca un an. No, no one told me at that time that one 4 can't ruin everything.
Clasa a cincea am inceput-o cu un sase la biologie, de care a aflat maica-mea intr-o sedinta cu parintii la care fusesera invitati si elevii [ some random guy thought that he should bring justice in his group or something like this ]. Iar pana in clasa a opta nu exista nota mai mica de sapte. Clasa a opta am bifat-o cu doi de cinci la chimie, pe care i-a reparat cumva profesoara pentru ca i se facuse mila si vedea ca in general avem medii dragute. Plus ca in anul acela toti profesorii erau stresati ca vom intra la liceu si nu voiau sa fie ei cei injurati ca nu am intrat la liceul pe care ni-l doream.
Abia in clasa a noua am descoperit ca nu ajunsesem la profilul potrivit. Iar asta se vedea prin faptul ca toate materiile de uman alternau intre 9 si 10, iar cele de real intre 6 si 7. Mereu incepeam cu cate un 3 la fizica, chimie sau biologie si ulterior incepeam sa cresc prin proiecte sau lucrari la care incercam sa invat. Imi amintesc ca la un test la biologie am avut un soc prin faptul ca eu puteam sa citesc cerintele, dar era ca si cum incercam sa descifrez chineza.
Apoi in clasa a 10a a venit Pani cum ii ziceau aia mai mari la mate. Oh, the happiness! Dupa ce schimbasem doua profesoare ( pe prima o dadusem chiar noi afara, desi eram in liceul ala de maxim trei luni. Fusese memorabila in felul ei, fiind suparata ca o sa fie data afara - preda ca naiba -, ne-a lasat sa copiem la teza asa incat toata clasa avea ori 9 ori 10 ) a venit aceasta ... entitate care se credea superioara din multe puncte de vedere. Eram intr-o puternica relatie de love-hate, intelegea cumva ca nu era locul meu acolo, dar asta nu o impiedica sa ma ia peste picior sau sa-mi dea note mici. Asa in semestrul intai am avut 2, 3, 4 si 5. Crescator! Oh, I'm so proud of myself. A reusit ea cumva sa ma treaca prin nu stiu ce mojo-jojo stuff.
Intr-a 11a cea mai mica nota a fost 6 la economie si intr-a 12a cea mai mica pare sa fie un 8 la... mai multe materii. In afara de clasa a patra - o s-o pun pe seama varstei - nu am plans niciodata la notele obtinute. Relatiile cu mama au ajuns intre timp foarte bune asa ca de cativa ani pot sa vin cu orice nota acasa si o sa fie "okay, dar e treaba ta cum iti scoti media". Am inteles ulterior ca ea avea intentii bune, am inteles asta abia cand s-a pus problema sa-mi trimit foaia matricola in Anglia pentru bachelor degree.
Bine, intre timp ea mi-a scos peri albi de nervi cu chestii precum "in facultate, era un profesor care dadea un singur 10 pe an la chimie si stii cine l-a luat? Da, eu!!". Fascinating, mom, tell me more. 
Problema principala ar fi ca eu sunt lenesa, cand ajung acasa parca tot ce tine de scoala se auto-sterge din memorie, dar reusesc sa prind mult din clasa sau sa ma folosesc de ce descopar ulterior acasa. Imi amintesc ca la latina am luat un 10 pe prezentarea pe care am facut-o referitor la Pompeii. Nu ma pregatisem deloc, dar cu maxim doi ani in urma vazusem un documentar pe NatGeographic.
In generala nu prea luam note mici. Singura data in ciclu I - IV cand s-a preconizat o prostie de calificativ parca era atunci, mic am avut o criza de plans de cateva ore. Si nu pentru ca imi stricam media sau luam o chestie mica si-mi afecta orgoliul in fata clasei, nici nu constientizam chestile acestea. Ci pentru ca mama putea sa inceapa cu predicile ei si avea sa iasa bau baul de sub pat si sa raman in clasa a patra inca un an. No, no one told me at that time that one 4 can't ruin everything.
Clasa a cincea am inceput-o cu un sase la biologie, de care a aflat maica-mea intr-o sedinta cu parintii la care fusesera invitati si elevii [ some random guy thought that he should bring justice in his group or something like this ]. Iar pana in clasa a opta nu exista nota mai mica de sapte. Clasa a opta am bifat-o cu doi de cinci la chimie, pe care i-a reparat cumva profesoara pentru ca i se facuse mila si vedea ca in general avem medii dragute. Plus ca in anul acela toti profesorii erau stresati ca vom intra la liceu si nu voiau sa fie ei cei injurati ca nu am intrat la liceul pe care ni-l doream.
Abia in clasa a noua am descoperit ca nu ajunsesem la profilul potrivit. Iar asta se vedea prin faptul ca toate materiile de uman alternau intre 9 si 10, iar cele de real intre 6 si 7. Mereu incepeam cu cate un 3 la fizica, chimie sau biologie si ulterior incepeam sa cresc prin proiecte sau lucrari la care incercam sa invat. Imi amintesc ca la un test la biologie am avut un soc prin faptul ca eu puteam sa citesc cerintele, dar era ca si cum incercam sa descifrez chineza.
Apoi in clasa a 10a a venit Pani cum ii ziceau aia mai mari la mate. Oh, the happiness! Dupa ce schimbasem doua profesoare ( pe prima o dadusem chiar noi afara, desi eram in liceul ala de maxim trei luni. Fusese memorabila in felul ei, fiind suparata ca o sa fie data afara - preda ca naiba -, ne-a lasat sa copiem la teza asa incat toata clasa avea ori 9 ori 10 ) a venit aceasta ... entitate care se credea superioara din multe puncte de vedere. Eram intr-o puternica relatie de love-hate, intelegea cumva ca nu era locul meu acolo, dar asta nu o impiedica sa ma ia peste picior sau sa-mi dea note mici. Asa in semestrul intai am avut 2, 3, 4 si 5. Crescator! Oh, I'm so proud of myself. A reusit ea cumva sa ma treaca prin nu stiu ce mojo-jojo stuff.
Intr-a 11a cea mai mica nota a fost 6 la economie si intr-a 12a cea mai mica pare sa fie un 8 la... mai multe materii. In afara de clasa a patra - o s-o pun pe seama varstei - nu am plans niciodata la notele obtinute. Relatiile cu mama au ajuns intre timp foarte bune asa ca de cativa ani pot sa vin cu orice nota acasa si o sa fie "okay, dar e treaba ta cum iti scoti media". Am inteles ulterior ca ea avea intentii bune, am inteles asta abia cand s-a pus problema sa-mi trimit foaia matricola in Anglia pentru bachelor degree.
Bine, intre timp ea mi-a scos peri albi de nervi cu chestii precum "in facultate, era un profesor care dadea un singur 10 pe an la chimie si stii cine l-a luat? Da, eu!!". Fascinating, mom, tell me more. Problema principala ar fi ca eu sunt lenesa, cand ajung acasa parca tot ce tine de scoala se auto-sterge din memorie, dar reusesc sa prind mult din clasa sau sa ma folosesc de ce descopar ulterior acasa. Imi amintesc ca la latina am luat un 10 pe prezentarea pe care am facut-o referitor la Pompeii. Nu ma pregatisem deloc, dar cu maxim doi ani in urma vazusem un documentar pe NatGeographic.
River! Make her blue again!