Bucatarie, mancare.... pompieri?

[A'Svear]

Bucataria imi e prietena si nu prea Prima data cand am intrat in bucatarie, era sa dau foc la casa. Aveam vreo 10 ani si voiam sa fac omleta si am pus uleiul pe foc si m-am dus la televizor. Cand m-am intors [in vreo 20 de minute] , tigaia era in flacari si eu am inceput sa plang . Pe urma vreo 2 ani am stata departea de bucatarie, pana m-a rugat mama sa o ajut si am prins din nou gustul...Si a luat tata un aparat de taiat paine si cascaval si chestii d'astea si ma apuc eu sa tai paine [cu ochii in televizor, of course] si era sa imi tai degetul. Alte cateva luni in care nu m-am apropiat de un cutit .
In prezent sa zicem ca ma descurc...De vreo juma' de an am invatat sa gatesc si sa fac prajituri...Problema e ca mama a prins gustul si stie ca ma descurc si mai nou fac si curat in urma mea [O.o] si ma trezesc cateodata cu telefonul sunand si mama : "Scumpo, nu-i asa ca faci tu o supa si o tocanita, astazi?" sau " Hai draga, ca avem musafiri in week-end, faci tu o prajitura d'aia, ca eu n-am timp"
Si am ajuns la concluzia ca era mai bine cand eram habarnista...Da' am facut o pasiune pentru bucatarie desi in ultima luna mi-am belit degetele cu cutitul si razatoarea de nspre' mii de ori >.>