In sfarsit pot pune urmatorul capitol!! Fetelor multumesc mult de comm-uri, ma simt incurajata> Sper ca faptul ca am intarzat nu v-a facut sa va pierdeti interesul. De vina e PC-ul care s-a stricat nu eu care n-am mai scris. Daca inca mai vrei id-ul meu e mary_maryna96. Sa mentionezi ca esti de pe zup, te rog:d
Capitolul 2
Italia nu e nicaieri mai frumoasa decat la Roma. Iar Roma nu poate fi mai superba ca in lumina diminetii. Dar viata noaptea pe aleile laturalnice e mult mai interesanta decat un rasarit banal, fie el si din Cetatea Iubirii. Si ea dezlantuie pacatele lumii, manate de bani, placere si putere. Si ea suspina inecata in fum de tigara si rade cu amaraciune pe fundalul impuscaturii care se aude. Si trage draperii pe la ferestre, pe dupa care comploturi se raspandesc in intuneric. Caci numai ea e vinovata pentru tot….
***
-A venit Rosetti? Vocea rasunatoare avea un timbru ce iti ingheta sangele in vene. Totul trebuie discutat cu atentie. Nu putem esua acum din cauza neglijentei unui pusti.
-Tanarul domn a trimis vorba ca este plecat cu afaceri in Austria. Nu se va intoarce decat peste doua saptamani. Raspunsul sovaitor nu facu decat sa creasca si mai mult furia celuilalt.
-Afaceri pe dracu! Alta amanta! Tanarul domn…Lichea fara rusine! Blestemata fie ziua in care batranul Mateo a murit si neispravitul asta a ajuns capul unei familii atat de vechi. Blestemat fie ceasul in care l-am acceptat ca succesor. Problemele se tin lant una de alta si asta a gasit vreo alta dansatoare ca sa se distreze.
-Situatia e chiar atat de grava? Credeam ca…
Barbatul cu ton autoritar se incrunta. Parea ca se gandeste profound cata incredere merita celalalt. Hotari sa ii impartaseasca totusi macar o mica parte din gandurile sale.
-Acea problema a fost inlaturata. Dragomirof a iesit din joc. Totusi, a avut grija sa ne creeze necazuri inainte. Undeva, mai exista cineva care are planurile. Din pacate, ea e moarta. Nu ne mai poate spune nimic.
-Asa repede? Credeam ca a plecat abia acum doua zile spre New York. E imposibil!
-Pustoaica a lucrat repede. Si bine. Mult mai bine decat ne-am asteptat. Si totusi, ceva e in neregula cu ea. Ma intreb oare unde am mai vazut-o. Dar nu asta conteaza acum. Giorgio, incearca sa-mi faci legatura cu Pane. E timpul sa iau problema in propriile mele maini.
-Cum ordonati, signor Dracone.
***
Privea fotografia, schimbandu-i din cand in cand pozitia in lumina soarelui. Suradea unor amintiri din trecut, care o incercau sa o cuprinda iarasi in plasa lor de lacrimi. Dar nu avea timp acum sa cada in ea. Cateva zile isi facuse treaba ca o adevarata experta si se lasase in voia lor fara sa incerce sa le respinga. Acum, intoarcerea la o viata cat de cat normala insemna ingroparea lor intr-un trecut ce nu prindea viata decat noaptea, in cele mai frumoase cosmaruri. Lasa sa ii cada din mana poza printre asternuturile albe. Se ridica din pat si merse spre baie clatinandu-se usor. Era inca obosita dar trebuia sa mearga la facultate. Daca mai lipsea mult, profesoara aceea enervanta o sa aiba grija sa o pice. Cine ar fi crezut ca si la Arte trebuie sa fii punctual?
Atunci cand se inscrisese, hotarase ca avea suficient talent pentru a picta si suficiente aptitudini pentru a duce o viata dubla. Alesese un tango periculos, dansat pe doua ringuri, si niciodata cu acelasi partener. Masca dupa masca, fiecare cadea la randul ei pe o podea prafuita si sfarsea prin a fi inlocuita de o alta. Pas dupa pas, juca din ce in ce mai bine, avand ca miza propria existenta. Niciun vis care se intrezarise vreodata la orizont nu mai conta cu adearat acum. Praf si cenusa ramase in urma. Acum viata ei era o tablou cu trei centre de interes, cum ar fi zis vechea ei profesoara din liceu.Ea, pictura si razbunarea.
“Toate trei sub o umbrela†gandi amuzata oprind apa de la dus. Iesi din cabina aburita si se infasura in prosopul alb si pufos, inca somnoroasa. Privi cu jind patul din dormitor, dorindu-si din tot sufletul sa se intoarca in asternuturile calde. Clatina din cap, lua cateva haine din sifonier si se apropie de masuta de toaleta, constienta ca va dura ceva timp. O jumatate de ora mai tarziu trantea in urma ei usa de la intrare, pasind alene pe poteca prafuita din fata casei. Parasi cartierul banal si linistit, avantadu-se pe una din strazile principale. O silueta intr-o rochie galben pal se pierde in marea de trecatori, coborand in statia de metro, cu parul lung fluturand in urma ei, prins cu o esarfa portocalie.
***
-Joanna! Jo! Pentru numele lui Dumnezeu, stiu ca ma auzi, opreste-te!
Se intoarse alene, privind-o fara chef pe fata care fugea spre ea. Se certasera cu cateva zile inainte, un lucru nu prea neobisnuit pentru ele. Si desi de data aceasta avusese de gand sa fie fara mila, orice intentie se dusese pe apa sambetei cand daduse cu ochii de ea. Pastra totusi aparenta, adresandu-i-se fara chef:
-Ce vrei, Bunny? Acum vorbesti cu mine, nu?
Inaltuta, blonda si supla, Samantha Green primise porecla de “Bunny†din prima clipa. Chipul delicat, ochii mari si graitori, genele lungi si obiceiul ei de a clipi mult si des erau suficient pentru asta. O timiditate naturala o invaluia, considerata rasfat si afectare de catre fete si seducatoare de catre majoritatea baietilor. Vocea ei era melodioasa si linistitoare, obisnuind sa vorbeasca mereu incet, petru a evita sa atraga atentia. In general, impresia de fragilitate si teama care o inconjura o facea sa semene cu un iepuras la anaghie. Departe de acestea insa, isi ura porecla din tot sufleul. Pe fata ei enervarea crescuse. Deja trebuise sa strige in mijlocul strazi, fara a se putea strecura neobservata in continuare. Si pentru a completa totul, orgoliul ii fusese ranit serios, siguranta unei victorii usoare putandu-se citi in ochii ei cu doar cateva secunde inainte.
-Imediat ce ma ierti n-am sa te iert niciodata pentru chestia asta! rabufni, aratandu-si acuzator prietena cu degetul.
-Imediat ce te iert am sa-mi aduc complet accidental aminte ca urasti sa iesi in evidenta. Sincer, Bunny, oare de ce nu s-a gandit mama ta la asta inainte sa ne procopsim, eu si restul lumii cu tine?
-Te-am suparat chiar atat de rau? Haide, Jo! Doar stii deviza mea; “Ce a fost a fost si numai fac pana data viitoareâ€.
Era imposibil intalnind privirea aceea atat de inocenta si naiva sa nu te indupleci. Si totusi, furia ei nu trecuse inca.
-Unde trebuia sa fii tu joi, Sammy? Era ultima zi inainte sa plec si tu ma lasi balta pentru Olivia Haine? Si ai si tupeul sa imi ceri sa te inteleg.
-In primul rand nu e tupeu, e curaj. Fiind vorba de tine, inca ma astept sa ma trezesc in Venetia in urmatorul moment, fugind de tine si calmul tau “imperturbabilâ€. Apoi, nu te-am parasit pentru Olivia Haine, ci pentru fratele ei.
Privrea care arunca scantei se prefacu brusc in una plina de mila. Ii petrecu un brat pe dupa umeri, tragand-o spre o cafenea din apropiere. Daca urmau sa vorbeasca despre Erick Haine, era mai bine sa se aafle intr-un loc de unde procurarea unui ceai de musetel sa nu fie prea complicata. Sammy fusese indragostita de el de cand erau mici. Il admirase mereu, ii ascultase necazurile, ii impartasise parerile, se batusera bine de cateva ori cand acestea nu coincideau. Mai departe de atat, ii daduse sfaturi despre fete, il invatase cum sa le cucereasca, crease un Cassanova de zile mari din baiatul pe care il idolatriza. Si zi dupa zi, isi indepartase singura sansele de ea. Acum el se intorsese in oras dupa o absenta de doi ani si Joanna nu se mira si nici nu ii reprosa prietenei sale ca uitase complet de ea. Cel putin nu ii mai reprosa.
-Ar trebui sa-l vezi, Jo! E chiar mai frumos decat mi-l aminteam! Chiar mai perfect! Dar asta nu ma ajuta prea mult. Si nici nu pot sa stau prea mult pe langa el. Olivia e o bestie cu ghearele scoase. Ma va face bucati daca ii rapesc din timpul cu fratele ei.
-Atunci eu m-as pregati macar de cateva zgarieturi serioase. Tu si Rick mereu ati foat prieteni.
Vazandu-i amaraciunea starnita de acesta replica se grabi sa adauge:
-Poate intr-o zi o sa…
-Fara vise inutile, Joanna Crawford. Iti interzic sa ma molipsesti si cu altele! Am eu deja destule. Si acum, hai! Profesoara de Istoria Artelor e probabil foarte nerabdatoare sa-si revada eleva “preferataâ€. La fel cum de abia astept eu sa-l revad pe Erick pana nu sunt sigura ca nu ma ia plansul.
-Si in eventualitatea unor intamplari atat de fericite ai hotarat sa porti azi tinuta de inmormantare?spuse, analizand hainele negre pe care cealalta le purta.
-Ai dreptate,a m nevoie de putina culoare! rase. Trase relaxata de esarfa portocalie cu care isi prinsese prietena ei parul, legandu-si-o in jurul taliei. Astepta pana primi un suras aprobator, apoi iesi din cafeneaua unde ramaneau in urma lor doua cesti goale de ceai de musetel.
Italia nu e nicaieri mai frumoasa decat la Roma. Iar Roma nu poate fi mai superba ca in lumina diminetii. Dar viata noaptea pe aleile laturalnice e mult mai interesanta decat un rasarit banal, fie el si din Cetatea Iubirii. Si ea dezlantuie pacatele lumii, manate de bani, placere si putere. Si ea suspina inecata in fum de tigara si rade cu amaraciune pe fundalul impuscaturii care se aude. Si trage draperii pe la ferestre, pe dupa care comploturi se raspandesc in intuneric. Caci numai ea e vinovata pentru tot….
***
-A venit Rosetti? Vocea rasunatoare avea un timbru ce iti ingheta sangele in vene. Totul trebuie discutat cu atentie. Nu putem esua acum din cauza neglijentei unui pusti.
-Tanarul domn a trimis vorba ca este plecat cu afaceri in Austria. Nu se va intoarce decat peste doua saptamani. Raspunsul sovaitor nu facu decat sa creasca si mai mult furia celuilalt.
-Afaceri pe dracu! Alta amanta! Tanarul domn…Lichea fara rusine! Blestemata fie ziua in care batranul Mateo a murit si neispravitul asta a ajuns capul unei familii atat de vechi. Blestemat fie ceasul in care l-am acceptat ca succesor. Problemele se tin lant una de alta si asta a gasit vreo alta dansatoare ca sa se distreze.
-Situatia e chiar atat de grava? Credeam ca…
Barbatul cu ton autoritar se incrunta. Parea ca se gandeste profound cata incredere merita celalalt. Hotari sa ii impartaseasca totusi macar o mica parte din gandurile sale.
-Acea problema a fost inlaturata. Dragomirof a iesit din joc. Totusi, a avut grija sa ne creeze necazuri inainte. Undeva, mai exista cineva care are planurile. Din pacate, ea e moarta. Nu ne mai poate spune nimic.
-Asa repede? Credeam ca a plecat abia acum doua zile spre New York. E imposibil!
-Pustoaica a lucrat repede. Si bine. Mult mai bine decat ne-am asteptat. Si totusi, ceva e in neregula cu ea. Ma intreb oare unde am mai vazut-o. Dar nu asta conteaza acum. Giorgio, incearca sa-mi faci legatura cu Pane. E timpul sa iau problema in propriile mele maini.
-Cum ordonati, signor Dracone.
***
Privea fotografia, schimbandu-i din cand in cand pozitia in lumina soarelui. Suradea unor amintiri din trecut, care o incercau sa o cuprinda iarasi in plasa lor de lacrimi. Dar nu avea timp acum sa cada in ea. Cateva zile isi facuse treaba ca o adevarata experta si se lasase in voia lor fara sa incerce sa le respinga. Acum, intoarcerea la o viata cat de cat normala insemna ingroparea lor intr-un trecut ce nu prindea viata decat noaptea, in cele mai frumoase cosmaruri. Lasa sa ii cada din mana poza printre asternuturile albe. Se ridica din pat si merse spre baie clatinandu-se usor. Era inca obosita dar trebuia sa mearga la facultate. Daca mai lipsea mult, profesoara aceea enervanta o sa aiba grija sa o pice. Cine ar fi crezut ca si la Arte trebuie sa fii punctual?
Atunci cand se inscrisese, hotarase ca avea suficient talent pentru a picta si suficiente aptitudini pentru a duce o viata dubla. Alesese un tango periculos, dansat pe doua ringuri, si niciodata cu acelasi partener. Masca dupa masca, fiecare cadea la randul ei pe o podea prafuita si sfarsea prin a fi inlocuita de o alta. Pas dupa pas, juca din ce in ce mai bine, avand ca miza propria existenta. Niciun vis care se intrezarise vreodata la orizont nu mai conta cu adearat acum. Praf si cenusa ramase in urma. Acum viata ei era o tablou cu trei centre de interes, cum ar fi zis vechea ei profesoara din liceu.Ea, pictura si razbunarea.
“Toate trei sub o umbrela†gandi amuzata oprind apa de la dus. Iesi din cabina aburita si se infasura in prosopul alb si pufos, inca somnoroasa. Privi cu jind patul din dormitor, dorindu-si din tot sufletul sa se intoarca in asternuturile calde. Clatina din cap, lua cateva haine din sifonier si se apropie de masuta de toaleta, constienta ca va dura ceva timp. O jumatate de ora mai tarziu trantea in urma ei usa de la intrare, pasind alene pe poteca prafuita din fata casei. Parasi cartierul banal si linistit, avantadu-se pe una din strazile principale. O silueta intr-o rochie galben pal se pierde in marea de trecatori, coborand in statia de metro, cu parul lung fluturand in urma ei, prins cu o esarfa portocalie.
***
-Joanna! Jo! Pentru numele lui Dumnezeu, stiu ca ma auzi, opreste-te!
Se intoarse alene, privind-o fara chef pe fata care fugea spre ea. Se certasera cu cateva zile inainte, un lucru nu prea neobisnuit pentru ele. Si desi de data aceasta avusese de gand sa fie fara mila, orice intentie se dusese pe apa sambetei cand daduse cu ochii de ea. Pastra totusi aparenta, adresandu-i-se fara chef:
-Ce vrei, Bunny? Acum vorbesti cu mine, nu?
Inaltuta, blonda si supla, Samantha Green primise porecla de “Bunny†din prima clipa. Chipul delicat, ochii mari si graitori, genele lungi si obiceiul ei de a clipi mult si des erau suficient pentru asta. O timiditate naturala o invaluia, considerata rasfat si afectare de catre fete si seducatoare de catre majoritatea baietilor. Vocea ei era melodioasa si linistitoare, obisnuind sa vorbeasca mereu incet, petru a evita sa atraga atentia. In general, impresia de fragilitate si teama care o inconjura o facea sa semene cu un iepuras la anaghie. Departe de acestea insa, isi ura porecla din tot sufleul. Pe fata ei enervarea crescuse. Deja trebuise sa strige in mijlocul strazi, fara a se putea strecura neobservata in continuare. Si pentru a completa totul, orgoliul ii fusese ranit serios, siguranta unei victorii usoare putandu-se citi in ochii ei cu doar cateva secunde inainte.
-Imediat ce ma ierti n-am sa te iert niciodata pentru chestia asta! rabufni, aratandu-si acuzator prietena cu degetul.
-Imediat ce te iert am sa-mi aduc complet accidental aminte ca urasti sa iesi in evidenta. Sincer, Bunny, oare de ce nu s-a gandit mama ta la asta inainte sa ne procopsim, eu si restul lumii cu tine?
-Te-am suparat chiar atat de rau? Haide, Jo! Doar stii deviza mea; “Ce a fost a fost si numai fac pana data viitoareâ€.
Era imposibil intalnind privirea aceea atat de inocenta si naiva sa nu te indupleci. Si totusi, furia ei nu trecuse inca.
-Unde trebuia sa fii tu joi, Sammy? Era ultima zi inainte sa plec si tu ma lasi balta pentru Olivia Haine? Si ai si tupeul sa imi ceri sa te inteleg.
-In primul rand nu e tupeu, e curaj. Fiind vorba de tine, inca ma astept sa ma trezesc in Venetia in urmatorul moment, fugind de tine si calmul tau “imperturbabilâ€. Apoi, nu te-am parasit pentru Olivia Haine, ci pentru fratele ei.
Privrea care arunca scantei se prefacu brusc in una plina de mila. Ii petrecu un brat pe dupa umeri, tragand-o spre o cafenea din apropiere. Daca urmau sa vorbeasca despre Erick Haine, era mai bine sa se aafle intr-un loc de unde procurarea unui ceai de musetel sa nu fie prea complicata. Sammy fusese indragostita de el de cand erau mici. Il admirase mereu, ii ascultase necazurile, ii impartasise parerile, se batusera bine de cateva ori cand acestea nu coincideau. Mai departe de atat, ii daduse sfaturi despre fete, il invatase cum sa le cucereasca, crease un Cassanova de zile mari din baiatul pe care il idolatriza. Si zi dupa zi, isi indepartase singura sansele de ea. Acum el se intorsese in oras dupa o absenta de doi ani si Joanna nu se mira si nici nu ii reprosa prietenei sale ca uitase complet de ea. Cel putin nu ii mai reprosa.
-Ar trebui sa-l vezi, Jo! E chiar mai frumos decat mi-l aminteam! Chiar mai perfect! Dar asta nu ma ajuta prea mult. Si nici nu pot sa stau prea mult pe langa el. Olivia e o bestie cu ghearele scoase. Ma va face bucati daca ii rapesc din timpul cu fratele ei.
-Atunci eu m-as pregati macar de cateva zgarieturi serioase. Tu si Rick mereu ati foat prieteni.
Vazandu-i amaraciunea starnita de acesta replica se grabi sa adauge:
-Poate intr-o zi o sa…
-Fara vise inutile, Joanna Crawford. Iti interzic sa ma molipsesti si cu altele! Am eu deja destule. Si acum, hai! Profesoara de Istoria Artelor e probabil foarte nerabdatoare sa-si revada eleva “preferataâ€. La fel cum de abia astept eu sa-l revad pe Erick pana nu sunt sigura ca nu ma ia plansul.
-Si in eventualitatea unor intamplari atat de fericite ai hotarat sa porti azi tinuta de inmormantare?spuse, analizand hainele negre pe care cealalta le purta.
-Ai dreptate,a m nevoie de putina culoare! rase. Trase relaxata de esarfa portocalie cu care isi prinsese prietena ei parul, legandu-si-o in jurul taliei. Astepta pana primi un suras aprobator, apoi iesi din cafeneaua unde ramaneau in urma lor doua cesti goale de ceai de musetel.