07-05-2010, 11:57 PM
M-am ridicat brusc şi am văzut-o pe Mistique alături de mine. Toţi se holbau la mine ca la felul 14 şi nu mp miram de ce. Făcusem un show aproape perfect, dar chiar li se părea aşa de ''fanii'' ? Nu am mai stat pe acolo ci doar le-am dat tuturor un semn de mulţumesc şi am plecat de acolo cu Alexandris. Acesta era uimit de reacţia mea bruscă şi sincer să fiu nu îl compătimesc deloc. Chiar e o reacţie ciudată din partea mea, dar simţeam nevoia să plâng, să mă descarc. Aveam aşa o ieşire ciudată şi imbecilă încât simţeam că dacă nu plâng nu fac nimic bun pentru sănătatea mea mintală.
Nu plânsesem niciodată şi asta era un lucru ci8udat, dar pentru mine totuşi simţeam nevoia să mă descarc, simşeam că dacă nu o fac voi exploda de-a binelea. Trebuia să plec, să plec undeva unde nu era nimeni. Alexandris era cu ochii în patru şi asta chiar nu îmi păsa. Dacă dorea cineva să mă atace era liber să o facă, şi nici nu ştiam de ce gândeam aşa. Nu devenisem chiar aşa negativistă. Am ajuns undeva, un loc unde nimeni nu avea acces şi m-am aşezat chiar lângă un copac. Am vrut să spăl de sângele de pe mine, dar nu am putut căci era un tip acolo foarte bizar care fuma împreună cu animalul lui, cel mai bun prieten. I-am făcut semn lui Alexandris să se uite acolo şi acesta a analizat amănunţit situaţia şi împrejurările.
Mi-a spus că cei doi fac parte din Levitas, deşi ştiam asta, dar nu puteam să mai gândesc la ora aia. Bine, ştiam, dar nu ştiam numele lor. Roland. . . îl mai întâlnisem, era tipul ce fuma ami mereu şi întârzia la cursuri.
M-am apropiat de el, alături de paranoicul meu Alexandris şi am întrebat:
-Eşti din Levitas, nu? Eu sunt. . . preşedinta. . adică. . Viola. . . Vanderflutus. Iartă-mi ţinuta dezastruoasă dar tocmai m-am întors dintr-o luptă unde am fost implicată.
Eram dată peste cap şi o ştiam prea bine, dar m-am aşezat lângă el. Oricum nu putea să îmi facă ceva, fiindcă eram din aceiaşi clasă
occ: Ratsuky sau Denny
Nu plânsesem niciodată şi asta era un lucru ci8udat, dar pentru mine totuşi simţeam nevoia să mă descarc, simşeam că dacă nu o fac voi exploda de-a binelea. Trebuia să plec, să plec undeva unde nu era nimeni. Alexandris era cu ochii în patru şi asta chiar nu îmi păsa. Dacă dorea cineva să mă atace era liber să o facă, şi nici nu ştiam de ce gândeam aşa. Nu devenisem chiar aşa negativistă. Am ajuns undeva, un loc unde nimeni nu avea acces şi m-am aşezat chiar lângă un copac. Am vrut să spăl de sângele de pe mine, dar nu am putut căci era un tip acolo foarte bizar care fuma împreună cu animalul lui, cel mai bun prieten. I-am făcut semn lui Alexandris să se uite acolo şi acesta a analizat amănunţit situaţia şi împrejurările.
Mi-a spus că cei doi fac parte din Levitas, deşi ştiam asta, dar nu puteam să mai gândesc la ora aia. Bine, ştiam, dar nu ştiam numele lor. Roland. . . îl mai întâlnisem, era tipul ce fuma ami mereu şi întârzia la cursuri.
M-am apropiat de el, alături de paranoicul meu Alexandris şi am întrebat:
-Eşti din Levitas, nu? Eu sunt. . . preşedinta. . adică. . Viola. . . Vanderflutus. Iartă-mi ţinuta dezastruoasă dar tocmai m-am întors dintr-o luptă unde am fost implicată.
Eram dată peste cap şi o ştiam prea bine, dar m-am aşezat lângă el. Oricum nu putea să îmi facă ceva, fiindcă eram din aceiaşi clasă
occ: Ratsuky sau Denny
-