07-05-2010, 05:38 PM
Viola ' s
Zendrick îmi tot povestea despre plante şi despre preşedinta Teronei. Era aşa de absorbit de discuţie încât nu mă observase că începusem să râd de el, de faptul că era aşa de drăguţ atunci când se pornea la discuţii. Lângă mine, Alexandris mârâia uşor. Simţise o prezenţă şi eu la fel, dar nu am băgat-o în seamă ca să nu-l sperii pe băiat aşa că mi-am luat la revedere şi am plecat de acolo cât de rapid am putut. Mergeam orbeşte cu Alexandris de parcă aveam să întâmpin ceva periculos în calea mea, dar am mărit pasul tot şi tot mai mult până ce am ajuns lângă un cimitir. Esenţa persoanei ce stătea acolo mă irita mai mult deoarece simţeam că e acolo, că se ascunde.
- Ieşi afară ! am ţipat şi apoi personajul a ieşit din umbră. Era o siluetă urâtă. . era un individ nu chiar periculos pentru că ştiam că nu avea să-mi facă faţă. Ce m-a determinat să cred asta ? Faptul că nu avea un animal. Asta desemna faptul că nu era membru al academiei şi intrase în aceasta prin efracţie. Am căscat absorbită în eveniment şi deodată Alexandris s-a dat toi paşi în spate şi s-a preschimbat într-o pasăre de aer, în întregime de aer. Doar forma i se definea, în rest era făcut doar din aer. A alergat pre ţintă în timp ce acesta îl săgeta cu nişte săgeţi ascuţite, însă nu avea cum. Nu poţi trece prin aer, nu ? Exact ! Am apărut în spatele lui şi l-am ridicat în aer. . . cu aer. A făcut o incantaţie rapidă şi a aruncat cu apă spre mine, însă am preschimbat apa în gheaţă, formând preaiubitul meu element gheaţa. În cele din urmă, Alexandris în forma de taur l-a luat în coarne şi l-am ucis într.un final. Aveam hainele pline de sânge şi nu ştiam cum să le explic celorlalţi, însă nu aveam de gâdn să o fac. Am eliminat ameninţarea şi am plecat direct spre curtea academiei, unde aveam să vorbesc cu Zendriick şi cu direcţiunea. Hm . . mă întrebam ce vor spune ceilalţi. .
Next : Denny
Zendrick îmi tot povestea despre plante şi despre preşedinta Teronei. Era aşa de absorbit de discuţie încât nu mă observase că începusem să râd de el, de faptul că era aşa de drăguţ atunci când se pornea la discuţii. Lângă mine, Alexandris mârâia uşor. Simţise o prezenţă şi eu la fel, dar nu am băgat-o în seamă ca să nu-l sperii pe băiat aşa că mi-am luat la revedere şi am plecat de acolo cât de rapid am putut. Mergeam orbeşte cu Alexandris de parcă aveam să întâmpin ceva periculos în calea mea, dar am mărit pasul tot şi tot mai mult până ce am ajuns lângă un cimitir. Esenţa persoanei ce stătea acolo mă irita mai mult deoarece simţeam că e acolo, că se ascunde.
- Ieşi afară ! am ţipat şi apoi personajul a ieşit din umbră. Era o siluetă urâtă. . era un individ nu chiar periculos pentru că ştiam că nu avea să-mi facă faţă. Ce m-a determinat să cred asta ? Faptul că nu avea un animal. Asta desemna faptul că nu era membru al academiei şi intrase în aceasta prin efracţie. Am căscat absorbită în eveniment şi deodată Alexandris s-a dat toi paşi în spate şi s-a preschimbat într-o pasăre de aer, în întregime de aer. Doar forma i se definea, în rest era făcut doar din aer. A alergat pre ţintă în timp ce acesta îl săgeta cu nişte săgeţi ascuţite, însă nu avea cum. Nu poţi trece prin aer, nu ? Exact ! Am apărut în spatele lui şi l-am ridicat în aer. . . cu aer. A făcut o incantaţie rapidă şi a aruncat cu apă spre mine, însă am preschimbat apa în gheaţă, formând preaiubitul meu element gheaţa. În cele din urmă, Alexandris în forma de taur l-a luat în coarne şi l-am ucis într.un final. Aveam hainele pline de sânge şi nu ştiam cum să le explic celorlalţi, însă nu aveam de gâdn să o fac. Am eliminat ameninţarea şi am plecat direct spre curtea academiei, unde aveam să vorbesc cu Zendriick şi cu direcţiunea. Hm . . mă întrebam ce vor spune ceilalţi. .
Next : Denny
-