31-05-2010, 08:34 PM
Hei , știu că am întârziat dar obișnuiesc să mă țin de cuvânt așa că am apărut și eu aici să îți las un comentariu. Sincer și fără menajamente.
Mă plictisește. Nu vreau să fiu nesimțită sau altcev, dar în mare parte nu mă face să citesc așa în continuare. Ideea îmi place, e bună doar că mi se pare că pui accent prea mult pe toată treaba asta, cu spitalizarea și sinuciderea ei. Mi se pare cam stupid, fără supărare, nu vreau să fiu prea crudă sau ceva, dar nu mă atrage. Deci, la început a fost OK. Mi-a plăcut începutul. Dar , pe bune, ai înaintat destul cu ficul și tot la spital , moartă nemoartă, printre amintiri nedeslușite... Îmi place cum scrii, să nu înțelegi greșit. Asta îmi place, ai o descriere interesantă, captivantă și un stil foarte frumos *( un stil ce îmi amintește de un anumit autor român, sau o combinație de stiluri a mai multora doar că... nu știu sigur ce autor, ce autori, în fine să lăsăm asta ) .... Dar pe lângă stil, revin la ficul în sine - ai insistat prea mult pe asta. Ok, am înțeles, ia niște pastile și încearcă să se sinucidă, se putea întinde până la un anumit punct toată treaba asta. Dar totuși, prea multe amintiri, prea mult te-ai agățat de sinucidere, de EL. ai repetat aceleași sentimente, aceleași chestii de atâtea ori... doar că prin alte cuvinte și alte circumstanțe. Mi se pare că lungești prea mult acțiunea într-un punct și devine apăsător, obositor, plictisitor. Începutul, prima parte, capitol sau cum o fi, chiar mi-a plăcut dar apoi ai început să o lungești atât de tare pe tema asta că a început să mă obosească și cu greu am putut să citesc fiecare cuvânt în parte.
Sfatul meu? Nu știu dacă sunt în măsură să dau unul, nu zis să grăbești neapărat acțiunea dar ar fi bine să treci peste toată etapa asta a victimei, că își amintește, că leșină, că moare, nici ea nici noi nu mai știm. Mi se par chestii prea exagerate. Am înțeles de primele două dăți când a explicat ea acolo că EL era totul pt. ea și că amintirile ei sunt cum sunt. Mi se pare că bagi prea multe scene cu amintiri din care cu greu, uneori, se poate înțelege ceva.
În rest îmi place cum scrii, adică ai descriere ok dar prea multă pusă într-un anumit punct,nu înțeleg nimic concret și aș vrea niște acțiune și niște descriere a realității, eu una m-am săturat de amintirile ei din câte nu înțeleg mare lucru. Deși am cam priceput eu cum era ea când era mică, cum are mai multe personalități, cu ea din trecut vb. cu ea din prezent, etc. Deci, toate astea le-am înțeles. În concluzie, am înțeles-o pe EA, acum e timpul să treci la următoarea etapă, să vedem ce o să se întâmple după ce a încercat să se sinucidă, poate să descoperim mai multe despre ea prezentă, despre EL, despre ... nu știu... cred că ai prins ideea a ceea ce voiam să spun.
Sper că nu a sunat prea dur, dar asta e părerea mea.
Am găsit niște greșeli de tastare pe parcurs dar nu le-am scris și nici nu are rost să le menționez. Dialogul întâlnit a fost bun, destul de ok, nu extraordinar dar plăcut. Greșeli de exprimare nu am greșit și îmi place cum scrii povestea la persoana I.
Doar că ai început să filozofezi prea mult, asta mă deranjează . Toată filozofia asta amestecată cu acțiunea, înghite toată acțiunea, această filozofie, și eu una mă pierd uneori cu gândul în alte părți... Enfin.
baftă și aștept următorul capitol, sper că nu te-am supărat, dar -repet, am fost sinceră.
>:d<
edit :
uitasem.
titlu mi se pare foarte interesant și sunt curioasă ce se ascunde în spatele lui, e destul de inspirat și bine ales, să văd dacă se potrivește cu conținutul D:
Mă plictisește. Nu vreau să fiu nesimțită sau altcev, dar în mare parte nu mă face să citesc așa în continuare. Ideea îmi place, e bună doar că mi se pare că pui accent prea mult pe toată treaba asta, cu spitalizarea și sinuciderea ei. Mi se pare cam stupid, fără supărare, nu vreau să fiu prea crudă sau ceva, dar nu mă atrage. Deci, la început a fost OK. Mi-a plăcut începutul. Dar , pe bune, ai înaintat destul cu ficul și tot la spital , moartă nemoartă, printre amintiri nedeslușite... Îmi place cum scrii, să nu înțelegi greșit. Asta îmi place, ai o descriere interesantă, captivantă și un stil foarte frumos *( un stil ce îmi amintește de un anumit autor român, sau o combinație de stiluri a mai multora doar că... nu știu sigur ce autor, ce autori, în fine să lăsăm asta ) .... Dar pe lângă stil, revin la ficul în sine - ai insistat prea mult pe asta. Ok, am înțeles, ia niște pastile și încearcă să se sinucidă, se putea întinde până la un anumit punct toată treaba asta. Dar totuși, prea multe amintiri, prea mult te-ai agățat de sinucidere, de EL. ai repetat aceleași sentimente, aceleași chestii de atâtea ori... doar că prin alte cuvinte și alte circumstanțe. Mi se pare că lungești prea mult acțiunea într-un punct și devine apăsător, obositor, plictisitor. Începutul, prima parte, capitol sau cum o fi, chiar mi-a plăcut dar apoi ai început să o lungești atât de tare pe tema asta că a început să mă obosească și cu greu am putut să citesc fiecare cuvânt în parte.
Sfatul meu? Nu știu dacă sunt în măsură să dau unul, nu zis să grăbești neapărat acțiunea dar ar fi bine să treci peste toată etapa asta a victimei, că își amintește, că leșină, că moare, nici ea nici noi nu mai știm. Mi se par chestii prea exagerate. Am înțeles de primele două dăți când a explicat ea acolo că EL era totul pt. ea și că amintirile ei sunt cum sunt. Mi se pare că bagi prea multe scene cu amintiri din care cu greu, uneori, se poate înțelege ceva.
În rest îmi place cum scrii, adică ai descriere ok dar prea multă pusă într-un anumit punct,nu înțeleg nimic concret și aș vrea niște acțiune și niște descriere a realității, eu una m-am săturat de amintirile ei din câte nu înțeleg mare lucru. Deși am cam priceput eu cum era ea când era mică, cum are mai multe personalități, cu ea din trecut vb. cu ea din prezent, etc. Deci, toate astea le-am înțeles. În concluzie, am înțeles-o pe EA, acum e timpul să treci la următoarea etapă, să vedem ce o să se întâmple după ce a încercat să se sinucidă, poate să descoperim mai multe despre ea prezentă, despre EL, despre ... nu știu... cred că ai prins ideea a ceea ce voiam să spun.
Sper că nu a sunat prea dur, dar asta e părerea mea.
Am găsit niște greșeli de tastare pe parcurs dar nu le-am scris și nici nu are rost să le menționez. Dialogul întâlnit a fost bun, destul de ok, nu extraordinar dar plăcut. Greșeli de exprimare nu am greșit și îmi place cum scrii povestea la persoana I.
Doar că ai început să filozofezi prea mult, asta mă deranjează . Toată filozofia asta amestecată cu acțiunea, înghite toată acțiunea, această filozofie, și eu una mă pierd uneori cu gândul în alte părți... Enfin.
baftă și aștept următorul capitol, sper că nu te-am supărat, dar -repet, am fost sinceră.
>:d<
edit :
uitasem.
titlu mi se pare foarte interesant și sunt curioasă ce se ascunde în spatele lui, e destul de inspirat și bine ales, să văd dacă se potrivește cu conținutul D: