06-07-2010, 04:56 PM
Me†al ma bucur ca ai o parere asa de buna legata de ficul meu, si mai ales ca ai observat evolutia mea @-). Problema este ca nu prea ai inteles ultima faza. :)). Ryuuzaki a spus ca iubeste acel sampon, nu pe Ran!. El iubeste acel sampon, nici pe departe nu se referea la o persoana in carne si oase.
Sper ca te-am lamurit ^:)^.
Acum, next. :D
Ziua de ieri a fost una intradevar ciudata. Mai intai ma duc la birou cu ganduri bune, dar il gasesc pe Ryuuzaki in mijlocul unei dispute cu Light. Dupa aceea, il iau pe brunet la mine acasa, unde ajung sa-l spal pe cap. Am incercat sa-i usuc parul, insa mult iubitul meu sef a alunecat, eu am incercat sa-l prind si nimic bun nu a iesit din asta; am cazut amandoi. La scurt timp dupa asta si-a expus dragostea nemargita pentru… acel sampon. Pentr un moment chiar am crezut ca se refera la mine; dar na, ce sa-i faci? El iubeste samponul! De parca nu ar fi fost destul, a ramas si peste seara la mine. Pe de o parte ma bucuram deoarece acum stiam sigur ca Ryuuzaki va dormi, insa eram si nemultumit… stiam ce-i poate creierul. Partea proasta a fost aceea ca a terbui sa impartim acelasi pat. Noaptea nu am avut nici o problema, insa dimineata m-am trezit sufocat. Nu vreau sa-mi aduc aminte ce fel ma strangea in brate. Parca ar fi fost gata sa ma felieze.
Pe langa toate acestea, mai era o problema… imi era teama sa nu gaseasca jurnalul… Am avut noroc, arata de parca nici nu stia de el. In final, totul a decurs bine. A pelcat de dimineata sub pretextul ca are de muncit la un nou caz.
Acum stau in bucatarie si savurez cafeaua de dimineata. Daca tot n-am ce face pana la trei, cand trebuie sa plec la servici, cred ca o sa mai studiez jurnalul. Cred ca voi gasi relatata intamplarea de ieri. Sunt curios de ce s-au certat cei doi, plus ca Light mi se parea genul de persoana calma; unde trebuie sa fii super norocos ca sa-l vezi nervos.
Imediat ce am terminat m-am indreptat spre locul in care ascunsesem jurnalul. Nu era cine stie ce, nu aveam imaginatie cand venea vorba despre lucruri de genul. Sertarul biroului era locul potrivit, dupa parerea mea.
L-am laut si l-am deschis la ultima pagina citita. Daca imi aduc bine aminte era vorba de 14 februarie.
28 februarie
<< Se pare ca a trecut ceva timp de cand nu am mai pus mana pe jurnal. 28 februarie… asta a fost ieri. Inseamna ca azi e 1 martie. Poate o sa merg undeva cu Mogami dupa servici. >>
Stateam si citeam niste detalii legate de un caz din Philadelphia. Cred ca ar trebui sa-i trimit pe Ran si Misa pana acolo. Pare un caz… exact genul lor. Duminica seara, toata familia era acasa. Ora 23.00, cei doi copii dormeau, iar sotia se indrepta spre biroul sotului pentru a-l intreba daca se culca sau mai ramane sa studieze actele firmei. Intra in incapere si isi vede sotul la birou, cu capul plecat pe niste acte, patate de sange. Speriata si infiorata de ceea ce vede cheama repede politia, insa fara sa-l atinga pe barbat. Este suspectata de crima; desi sustine ca nu ea l-a omorat si ca ar fi o absurditate ca cineva sa creada asta… mai ales dupa cei 15 ani de casnicie.
Am auzit usa de la birou deschizandu-se. Mi-am indreptat privirea intracolo. Era doar Light. Am oftat.
-Ce e cu fata asta? Asa ma intampini? Pari dezamagit, te asteptai sa fie altcineva?
Nu chiar, insa ceva mai bun de atat.
-Nu a mai venit de patru zile, ii zic.
-Oh… Despre Ran era vorba. Nu ai fost tu acela care i-a dat zile libere?
-Si voiam sa-l trimit dupa un caz in Philadelphia.
A oftat. A inchis ochii pentru cateva momente, apoi ma privi fix.
-Ryuuzaki, ne cunoastem de atata timp… Sa fim seriosi. Tie dor de el? Deja…
Nu am zis nimic. Eram atent asupra noi parajituri pe care mi-a adus-o Misa. Nu imi era dor de el. Trebuie sa rezolve un caz.
-Light, mereu imi vezi asociatii ca pe niste amanti.
<< Doamne cum am ajuns. Amant! >>
Nu a argumentat nimic. S-a asezat pe una dintre canapelele din birou. M-am ridicat de pe scaun, asezandu-am langa el. Voaim sa aflu mai multe depsre parerea lui legata de Ran. Nu trebuie ca istoria sa se repete… din nou.
-Pe Ran nu l-as numi amant. Ceva mai mult.
-Light, indiferent ce ai in minte sa stii ca de data asta nu mai gresesc.
-Il placi chiar asa de mult? intreba in timp ce isi fixa privirea spre leptopul meu.
-E o persoana importanta.
<< Ryuuzaki tocmai a spus…? >>
-O persoana mai importanta decat mine? si in timp ce vorbi s-a asezat peste mine, lungindu-ma pe canapea si prinzandu-ma de maini.
Parea calm si gata de a-mi face orice.
-Da.
Se enervase, insa incerca sa pretinda ca este calm. Ce ar fi daca am merge mai departe de atat?
-Persoana care i-a omorat pe Watari si Kaimei nu va fi niciodata pretioasa pentru mine.
-Ce vrei sa insinuiezi?
Se simte amenintat. Ma strange din ce in ce mai tare… Furia ii crestea deasemnea. Oamenii sunt niste fiinte atat de slabe si usor de manipulat. Nu credeam ca voi putea dovedi atat de usor ca Light este cel vinovat.
-Adevarul este dureros, mereu va fi, raspund calm privirilor lui.
-Ce adevar?!
Puteam sa-i vad furia in ochi, crestea nebuneste cu fiecare lucru care il spuneam.
-M-am gandit sa trec azi pe la tine. Esti un adevarat dezastru daca stai singur si pentru cateva zile.
Era vocea lui Ran. Mereu ma ia prin surprindere. Cine s-ar fi gandit ca o sa apari intr-un asa moment. Mereu imprevizibil.
<< Deci mi-ai observant prezenta. Trisor ce esti. >>
Se pare ca Light nu te-a auzit vorbind. Esti norocos. Acum pot sa fiu sigur… mai sigur ca niciodata ca Light e Kira. Ma priveste cu asa o ura, ar fi gata sa ma omoare in orice clipa. Esti gelos, te simti vinovat. Cele mai mari piedici din viata unui om. Gelozia si vinovatia. Raman calm, dar atent la msicarile lui. Si-a ridicat pumnul drept, vrea sa ma loveasca, dar n-o face. Astept… Ran este incremenit. Te credeam mai barbat.
<< Si vorbi omul care se indoapa zilnic cu prajituri. >>
L-am prins de ambele maini, impingandu-l. Acum eram amandoi jos, pe podea. Stateam peste el. Nu am mai asteptat… l-am lovit de mai multe ori, astfel incat sa-i intorc capul in directia in care se afla Ran, sa-l observe. Era uimit. S-a ridicat brusc, impingandu-ma… A trecut pe langa Ran, iesind pe usa.
Pana la urma au fost trezi zile.
-Nu m-am gandit ca esti un asa bun luptator.
Am inchis jurnalul. Nu voiam sa continui. Deja citisem prea mult. Light si Ryuuzaki s-au certat din cauza mea… iar satenul este Kira. Nu mai inteleg nimic! Am citit multe carti politiste la viata mea, insa niciodata nu am intalnit o poveste asemanatoare cu ceea ce mi se intampla mie. Daca Ryuuzaki stia ca Light e Kira, atunci de ce mai sta pe langa el? De ce il priveste cu atata caldura? De ce il accepta? Pe langa asta, brunetul ma vede ca pe o persoana importanta… De ce? Mereu intarzii si creez numai probleme.
Tot acest caz Kira e o mare tampenie, nici nu vreau sa mai aud de el! Jurnalul… nici nu stiu ce sa cred. Imi doresc sa nu fi pus niciodata mana pe asa ceva! Din cauza acestor doua, viata mea a devenit un adevarat calvar.
Renunt!
Sper ca te-am lamurit ^:)^.
Acum, next. :D
Capitolul 14: Motivul, o surpriza!
Ziua de ieri a fost una intradevar ciudata. Mai intai ma duc la birou cu ganduri bune, dar il gasesc pe Ryuuzaki in mijlocul unei dispute cu Light. Dupa aceea, il iau pe brunet la mine acasa, unde ajung sa-l spal pe cap. Am incercat sa-i usuc parul, insa mult iubitul meu sef a alunecat, eu am incercat sa-l prind si nimic bun nu a iesit din asta; am cazut amandoi. La scurt timp dupa asta si-a expus dragostea nemargita pentru… acel sampon. Pentr un moment chiar am crezut ca se refera la mine; dar na, ce sa-i faci? El iubeste samponul! De parca nu ar fi fost destul, a ramas si peste seara la mine. Pe de o parte ma bucuram deoarece acum stiam sigur ca Ryuuzaki va dormi, insa eram si nemultumit… stiam ce-i poate creierul. Partea proasta a fost aceea ca a terbui sa impartim acelasi pat. Noaptea nu am avut nici o problema, insa dimineata m-am trezit sufocat. Nu vreau sa-mi aduc aminte ce fel ma strangea in brate. Parca ar fi fost gata sa ma felieze.
Pe langa toate acestea, mai era o problema… imi era teama sa nu gaseasca jurnalul… Am avut noroc, arata de parca nici nu stia de el. In final, totul a decurs bine. A pelcat de dimineata sub pretextul ca are de muncit la un nou caz.
Acum stau in bucatarie si savurez cafeaua de dimineata. Daca tot n-am ce face pana la trei, cand trebuie sa plec la servici, cred ca o sa mai studiez jurnalul. Cred ca voi gasi relatata intamplarea de ieri. Sunt curios de ce s-au certat cei doi, plus ca Light mi se parea genul de persoana calma; unde trebuie sa fii super norocos ca sa-l vezi nervos.
Imediat ce am terminat m-am indreptat spre locul in care ascunsesem jurnalul. Nu era cine stie ce, nu aveam imaginatie cand venea vorba despre lucruri de genul. Sertarul biroului era locul potrivit, dupa parerea mea.
L-am laut si l-am deschis la ultima pagina citita. Daca imi aduc bine aminte era vorba de 14 februarie.
28 februarie
<< Se pare ca a trecut ceva timp de cand nu am mai pus mana pe jurnal. 28 februarie… asta a fost ieri. Inseamna ca azi e 1 martie. Poate o sa merg undeva cu Mogami dupa servici. >>
Stateam si citeam niste detalii legate de un caz din Philadelphia. Cred ca ar trebui sa-i trimit pe Ran si Misa pana acolo. Pare un caz… exact genul lor. Duminica seara, toata familia era acasa. Ora 23.00, cei doi copii dormeau, iar sotia se indrepta spre biroul sotului pentru a-l intreba daca se culca sau mai ramane sa studieze actele firmei. Intra in incapere si isi vede sotul la birou, cu capul plecat pe niste acte, patate de sange. Speriata si infiorata de ceea ce vede cheama repede politia, insa fara sa-l atinga pe barbat. Este suspectata de crima; desi sustine ca nu ea l-a omorat si ca ar fi o absurditate ca cineva sa creada asta… mai ales dupa cei 15 ani de casnicie.
Am auzit usa de la birou deschizandu-se. Mi-am indreptat privirea intracolo. Era doar Light. Am oftat.
-Ce e cu fata asta? Asa ma intampini? Pari dezamagit, te asteptai sa fie altcineva?
Nu chiar, insa ceva mai bun de atat.
-Nu a mai venit de patru zile, ii zic.
-Oh… Despre Ran era vorba. Nu ai fost tu acela care i-a dat zile libere?
-Si voiam sa-l trimit dupa un caz in Philadelphia.
A oftat. A inchis ochii pentru cateva momente, apoi ma privi fix.
-Ryuuzaki, ne cunoastem de atata timp… Sa fim seriosi. Tie dor de el? Deja…
Nu am zis nimic. Eram atent asupra noi parajituri pe care mi-a adus-o Misa. Nu imi era dor de el. Trebuie sa rezolve un caz.
-Light, mereu imi vezi asociatii ca pe niste amanti.
<< Doamne cum am ajuns. Amant! >>
Nu a argumentat nimic. S-a asezat pe una dintre canapelele din birou. M-am ridicat de pe scaun, asezandu-am langa el. Voaim sa aflu mai multe depsre parerea lui legata de Ran. Nu trebuie ca istoria sa se repete… din nou.
-Pe Ran nu l-as numi amant. Ceva mai mult.
-Light, indiferent ce ai in minte sa stii ca de data asta nu mai gresesc.
-Il placi chiar asa de mult? intreba in timp ce isi fixa privirea spre leptopul meu.
-E o persoana importanta.
<< Ryuuzaki tocmai a spus…? >>
-O persoana mai importanta decat mine? si in timp ce vorbi s-a asezat peste mine, lungindu-ma pe canapea si prinzandu-ma de maini.
Parea calm si gata de a-mi face orice.
-Da.
Se enervase, insa incerca sa pretinda ca este calm. Ce ar fi daca am merge mai departe de atat?
-Persoana care i-a omorat pe Watari si Kaimei nu va fi niciodata pretioasa pentru mine.
-Ce vrei sa insinuiezi?
Se simte amenintat. Ma strange din ce in ce mai tare… Furia ii crestea deasemnea. Oamenii sunt niste fiinte atat de slabe si usor de manipulat. Nu credeam ca voi putea dovedi atat de usor ca Light este cel vinovat.
-Adevarul este dureros, mereu va fi, raspund calm privirilor lui.
-Ce adevar?!
Puteam sa-i vad furia in ochi, crestea nebuneste cu fiecare lucru care il spuneam.
-M-am gandit sa trec azi pe la tine. Esti un adevarat dezastru daca stai singur si pentru cateva zile.
Era vocea lui Ran. Mereu ma ia prin surprindere. Cine s-ar fi gandit ca o sa apari intr-un asa moment. Mereu imprevizibil.
<< Deci mi-ai observant prezenta. Trisor ce esti. >>
Se pare ca Light nu te-a auzit vorbind. Esti norocos. Acum pot sa fiu sigur… mai sigur ca niciodata ca Light e Kira. Ma priveste cu asa o ura, ar fi gata sa ma omoare in orice clipa. Esti gelos, te simti vinovat. Cele mai mari piedici din viata unui om. Gelozia si vinovatia. Raman calm, dar atent la msicarile lui. Si-a ridicat pumnul drept, vrea sa ma loveasca, dar n-o face. Astept… Ran este incremenit. Te credeam mai barbat.
<< Si vorbi omul care se indoapa zilnic cu prajituri. >>
L-am prins de ambele maini, impingandu-l. Acum eram amandoi jos, pe podea. Stateam peste el. Nu am mai asteptat… l-am lovit de mai multe ori, astfel incat sa-i intorc capul in directia in care se afla Ran, sa-l observe. Era uimit. S-a ridicat brusc, impingandu-ma… A trecut pe langa Ran, iesind pe usa.
Pana la urma au fost trezi zile.
-Nu m-am gandit ca esti un asa bun luptator.
Am inchis jurnalul. Nu voiam sa continui. Deja citisem prea mult. Light si Ryuuzaki s-au certat din cauza mea… iar satenul este Kira. Nu mai inteleg nimic! Am citit multe carti politiste la viata mea, insa niciodata nu am intalnit o poveste asemanatoare cu ceea ce mi se intampla mie. Daca Ryuuzaki stia ca Light e Kira, atunci de ce mai sta pe langa el? De ce il priveste cu atata caldura? De ce il accepta? Pe langa asta, brunetul ma vede ca pe o persoana importanta… De ce? Mereu intarzii si creez numai probleme.
Tot acest caz Kira e o mare tampenie, nici nu vreau sa mai aud de el! Jurnalul… nici nu stiu ce sa cred. Imi doresc sa nu fi pus niciodata mana pe asa ceva! Din cauza acestor doua, viata mea a devenit un adevarat calvar.
Renunt!
![[Imagine: asdsadfu.jpg]](http://img855.imageshack.us/i/asdsadfu.jpg/)
Sank you, Valkyrja *hug*