10 Întrebări Despre Dragoste

[A'Svear]

@Biu - Multumesc mult de replay >:D< Ma bucur ca iti place si sper sa mai treci pe aici.

@Neith - Ma bucur ca primul lucru' care il citesti si e scris de mine iti place. Thanks de comentariu si sper sa mai treci pe aici >:D<

@Onytsa - Ah, radicalul meu acid:X Iti multumesc de parere si sunt fericita ca iti place.

"Lolaaaaa [sper ca am pus suficienti a] - Multumesc de comentariu si te mai astept pe aici >:D<

@FallenAngel - Multumesc de comment, ma bucur ca am reusit sa fac descrierea buna ;)). Sper sa mai treci pe aici >:D<

Scuzati capitolul scurt ;)). Cam asta e dimensiunea care am ales-o pentru aceste capitole care "descopera" sentimente.

2

- Ăăăă, cine-i July? am întrebat abia reuşind să îmi ţin zâmbetul viu.
- Prietena mea. Ies cu ea mai târziu.
Am dat din cap mecanic. Eu de ce dracu' nu ştiam? Se presupune că Matt e cel mai bun prieten al meu - după Alex, fireşte - şi îmi spune tot. Sau ce, chestia asta nu-i importantă? Am pornit spre teren, unde se va desfăşura jocul. Ah, fără rezultat. Chiar şi gândul ca voi juca baschet nu reuşea să mi-o scoată din cap pe acea...July. Stai puţin! Care e problema mea la urma urmei? Tipii au voie să facă ce vor...Combinaţa Matt şi July e ok... Mi-am scuturat capul. Gata, fato!
Am ajuns în curtea liceului. Locul perfect, mai ales că terenul de baschet e în spatele clădirii. Mda' poţi să înjuri la greu, că nu te ia nimeni la rost. Da, teritoriul meu! Am păşit în interiorul terenului.
- Hei, copii!
Blondă, fixată de pică, pe tocuri, cu fustă prea scurtă şi cu poşetă; ce caută asta pe un teren de sport? Am dat să ironizez puţin situaţia ei, fiindcă era clar că nu a nimerit locul, dar am rămas mască. Sărutul dintr cei doi era atât de puternic, dar nu, nu exprimau nici un strop de plăcere, doar o dorinţă de mai mult. Toată scena părea atât de regizată, fărănici un strop de sentiment. Fără să îmi dau seama totul în jurul meu a început să se întunece, până ce tot ce mă înconjura era negru. Doar ei doi existau, de fapt nu mai erau doi. Toată fiinţa mea era concentrată pe Matt. Corpul lui era conturat de o strălucire argintie. Chiar şi şuviţele de păr brunet, ce îi încadrau chipul complet la întâmplare într-o dezordine spectaculos de frumoasă aveau o tentă argintie, lucioasă. Dar a dispărut şi el.
O durere cumplită mi-a străbătut întreg corpul în viteză, dar a trecut la fel de repede cum a venit. Totul a rămas negru, doar o lumina îndepărtată avea putere în acest mare nimic.

Pentru toţi înafară de tine el este un mare nimeni...

Taci! Am constatat cu uimire că întrebarea mea a rămas nerostită. Sunetele nu aveau nici o putere în acest, ce o mai fi şi spaţiul ăsta. Am încercat să mai strig, dar nu s-a auzit nimic. L-am strigat pe el. Şi acel el nu a fost Alex de data asta. A fost Matt. Nu! Astfel de lucruri nu se întâmplă, el îmi este un simplu amic. Eu nu trăiesc poveşti cu iubire, alea-s basme. Eu trăiesc aici, acum!
-Adelle.
Şoapta aceea s-a auzit încet, foarte slab. Am auzit-o din nou, venea dinspre acea luminiţa. Încă o dată, de această dată se auzea clar şi răspicat. Am început să îmi revin în simţiri. Lucrurile începeau să prindă contur, deşi ma durea când deschideam ochii. Am început sa clipesc rapid, să îmi recât complet vederea. Matt îmi strângea palma într-a lui şi a privea fix în ochi. Era alb ca varul şi transpirat tot.
- Unde-i July? m-am trezit eu întrebând.
- A plecat când ai căzut. Ce s-a întâm...
- Eşti idiot? Dispari după ea!
- Dar tu...?
- Eu sunt cu A. Du-te!
M-a îmbrăţişat şi a plecat. Oare de ce l-am trimis după blondină? Chiar voiam să rămână cu mine. Sau ce, mai nou fac pe sacrificata? În fine, faptul e deja consumat. M-am ridicat de jos şi i-am făcut semn fratelui meu să plecăm. Înainte să ieşim din curtea liceului am primit o remarcă stupidă din partea lui.
- Te-ai îndragostit!
- Ba nu!
Un zâmbet ii s-a întins pe toată faţa. Ce? Nu e asta. Eu şi Matt...Adică, toată chestia e că eu şi tipul suntem prieteni foarte buni de la gradiniţă. Numai eu ştiu din cate belele m-a scos, el pe mine şi eu pe el. Deci toată acea chestie cu lumina şi vocea din capul meu şi gelozia uriaşa care încă o simt este doar prietenie. Aşa e! Îmi e ciudă fiindcă July e mai apropiată de el şi de corpul lui decât am fost eu vreodată. Stai puţin! Asta nu înseamnă că îmi place de el mai mult decât trebuie?

Ba da...IÅ£i place...Garantez asta...

Ah, dispari orice ai fi tu! Fă paşi din mintea mea. Sunt doar obosită, nu există nici o voce, nu? Nu? Da, nici un răspuns! A fost doar imaginaţia mea...

Ba n-a fost...Aşa sunt toţi îndragăstiţii...

Ah, mă calcă pe bătături! Şi în plus eu nu sunt indrăgostită! Astfel de lucruri puerile nu există. Am spus-o şi o să o mai spun: nu trăiesc pentru dragostea din basme care sunt conştientă că nu va mai apărea. Trăiesc acum, în această lume lipsită de sentiment care mă stresează şi ma disperă într-un asemenea hal încât ajung să aud voci. Clar, am nevoie de somn!
-Hei, A., ce ţi s-a întâmplat acolo? M-ai speriat rău de tot...
- Îmi pare rău. Aş vrea să ştiu şi eu ce a fost cu mine.
-Ah, vino aici!
M-a luat în braţe protector. Fără să îmi dau seama am simţit ceva umed pe faţă. Mda, sunt foarte obosită, se vede, foarte bine. Dar lacrimile nu s-au oprit la prima, au continuat să curgă pâna ce tricoul fratelui meu era îmbibat. M-am desprins de el şi ne uitam amândoi ciudat unul la altul.