19-06-2010, 02:19 PM
Imi place mult subiectul asta, prietenia. In primul rand, pot spune ca o consider foarte importanta, iar prietenia adevarata este o adevarata comoara.
Sigur, nu multi ne sunt prieteni adevarati... Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu dezamagita de cei pe care ii consideram prieteni. I-am ajutat pe multi colegi la tot felul de teme, incercand sa nu bag in seama ca unii dintre ei imi erau apropiati doar pt acest lucru. Am continuat sa ma comport la fel cu ei, nu m-am indepartat, pt ca am incercat sa pastrez un sentiment de colegialitate fata de ei pana la sfarsitul clasei a 8-a. Apoi, a inceput liceul, un loc in care nu mai eram singura care ii putea ajuta pe toti. De fapt, n-am mai facut asta aproape deloc, pt ca suntem toti la acelasi nivel si majoritatea au aceeasi experienta cu fostii colegi ca si mine.
Exista si asa-zisele "cunostinte", persoane pe care le cunosc, amici mai mult decat prieteni, cu care imi place sa imi pierd vremea si sa discut uneori, sau sa stau pe afara cu ei atunci cand nu am cu cine.
Am si prieteni adevarati. Cea mai buna prietena a mea e, de fapt, o fosta colega de clasa din scoala generala, singura care chiar nu profita de ajutorul meu si incerca si ea sa ma ajute cu tot ce putea, uneori doar ascultandu-ma. Simt ca ii pot spune orice si ea stie ca imi poate spune orice. Suntem oricand alaturi una de cealalta, pregatite sa ne ajutam in orice moment. Si printre noii mei colegi pot spune ca am trei prietene adevarate, care ma cunosc mai bine decat ceilalti, stiu ce simt si ce gandesc in anumite situatii. Mai am o prietenie foarte veche, un prieten pe care il am de cand aveam trei ani. Desi il vad destul de rar, atunci cand ii vorbesc stiu ca ma intelege si ca ma cunoaste cu adevarat.
Sigur, nu multi ne sunt prieteni adevarati... Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu dezamagita de cei pe care ii consideram prieteni. I-am ajutat pe multi colegi la tot felul de teme, incercand sa nu bag in seama ca unii dintre ei imi erau apropiati doar pt acest lucru. Am continuat sa ma comport la fel cu ei, nu m-am indepartat, pt ca am incercat sa pastrez un sentiment de colegialitate fata de ei pana la sfarsitul clasei a 8-a. Apoi, a inceput liceul, un loc in care nu mai eram singura care ii putea ajuta pe toti. De fapt, n-am mai facut asta aproape deloc, pt ca suntem toti la acelasi nivel si majoritatea au aceeasi experienta cu fostii colegi ca si mine.
Exista si asa-zisele "cunostinte", persoane pe care le cunosc, amici mai mult decat prieteni, cu care imi place sa imi pierd vremea si sa discut uneori, sau sa stau pe afara cu ei atunci cand nu am cu cine.
Am si prieteni adevarati. Cea mai buna prietena a mea e, de fapt, o fosta colega de clasa din scoala generala, singura care chiar nu profita de ajutorul meu si incerca si ea sa ma ajute cu tot ce putea, uneori doar ascultandu-ma. Simt ca ii pot spune orice si ea stie ca imi poate spune orice. Suntem oricand alaturi una de cealalta, pregatite sa ne ajutam in orice moment. Si printre noii mei colegi pot spune ca am trei prietene adevarate, care ma cunosc mai bine decat ceilalti, stiu ce simt si ce gandesc in anumite situatii. Mai am o prietenie foarte veche, un prieten pe care il am de cand aveam trei ani. Desi il vad destul de rar, atunci cand ii vorbesc stiu ca ma intelege si ca ma cunoaste cu adevarat.
![[Imagine: sig_reinoir.png]](http://i813.photobucket.com/albums/zz59/Tenshi_cs/sig_reinoir.png)