One shouturile lui katy**~_~**

[Acadea']

Hey!Ce faceti?Am scris un oneshout(si o sa mai scriu)si ma gandeam sa vad ce credeti.Sa stiti ca sunt incepatoare,adica sa tineti cont si de asta cand comentati:D(stiu ca titlul nu e insipirat,dar nu m-am putut gandi la alt ceva pt oneshout)
Sper sa va placa
Iepurele prins in capcana


-Te pot ajuta!Vocea ii tremura,dar incerca sa para credibil si sigur pe sine.De ce nu vorbesti?De nu-mi povestesti ce s-a intamplat?Eu te pot ajuta!
Ce prefacut.Am inchis,trantind receptorul cu putere.Daca ar fi fost acelasi,acelasi el pe care il stiam de acum 2 ani,i-as fi marturisit totul,tot amarul acela,care ma chinuia,de asa multa vreme.As fi vrut sa il sun,sa-i tip in telefon totul,sa plang si sa ma calmez.
FlashBack
-Nu..nu stiu ce sa spun!Chiar a facut asta?L-ai vazut tu?intreba ingrijorata Yumiki.
In semn de raspuns o lacrima cristalina ii atinse obrazul alb,palid.
End flashback
Mergeam pe aleile parcului pustiu.Frunzele cadeau din copaci tristi.Ma gandeam ca am sa-l intalnesc si ca o sa ma inveselesc,o sa vorbim,o sa ma stranga in brate...
Era pe banca.Nu credea ca o sa ma vada,deveni distant.Imi zise ca trebuie sa plece,nu poate sta de vorba si ca era ocupat.
-Ne mai vedem,iepuras!
Am zambit ironic,fugind spre casa.Iepuras....Asta scrie in mesajul pe care l-am descoperit in buzunarul hainei lui,uitate la mine.Pe hartia care mirosea a parfum ieftin scria:"Cand scapi de tipa aia,iepuras?Te sarut,Lisa"A doua zi mi-a telefonat, ca are sa-mi zica ceva important.Credeam ca-mi va marturisi ca-i pare rau si ca are pe alta.
Am mers pe aceasi alee a aceluiasi parc.M-am asezat langa el.Ochi lui verzi imi aminteau de un joc din copilarie,un cantec.Tineam minte doar versul"Ochi verzi,ochi verzi,niciodata sa nu-i crezi"Privea in gol,dupa care ma privi si zise,fara nicio emotie:Trebuie sa ne despartim,iepuras.Tu esti prea rigida pentru mine .Scuze,dar asta e.
Simteam cum sangele mi se urca la cap,furia imi controla fiecare celula din corp.S-a ridicat in picioare,iar eu l-am impins si am strigat:
-Nu sunt papusa ta,sa ma manuiesti cum vrei tu!Cu cine crezi ca vorbesti?Sunt prea rigida?Si cealalta cum e?Nu sunt iepurasul prostut care crezi ca sunt.Tu m-ai considerat o papusa,o papusa manuita de tine.
-Nu e adevarat!Nu am pe nimeni..doar ca..
-Ticalosule,mai si minti?Asta ce e?Am scos biletul si i l-am bagat in fata.Se albi tot si tremurand zise:
-Eu am tinut la tine ..
-Daca tineai la mine nu minteai,acum pleaca pana nu vei primi un pumn in fata ,ai inteles?
-Crezi ca mi-e frica de o pustoaica?
L-am pocnit ,facandu-l sa cada pe asfalt.
-Acum cine e pustoaica?
Am fugit furioasa si aparent sigura pe mine pana acasa.Insa ce am ajuns in camera mea,am lasat geanta jos si am inceput sa plang,timp de jumatate de ora,fara incetare.Erau ca niste spini ce imi raneau inima,Cu cat ma zbateam si plangeam mai tare,cu atat spini strangeau sufletul meu mai tare.
Mi-am dat seama ca eu plangeam degeaba,el probabil find cu o alta,incercand sa o cucereasca.Trebuia sa ma calmez,asa ca am repetat de mi de ori"Nu sunt iepurasul tau,nu sunt iepurasul tau"Am zambit trist,privind nori de culoarea alba.Cat timp fusesem cu el,ma comportam ca un iepure in cusca.Mereu timida,neindemanatica,mereu gata sa-l ajut,sa dau totul si mai mult.
M-am hotarat sa trec peste asta.
Era dimineata,tocmai veneam de la cumparaturi,vesela,increzatoare.Treceam intamplator pe alea aceluiasi parc.Pe banca era el,singur,intr-o stare deplorabila.
El se uita spre mine si ofta.
Eu doar l-am privit,de data aceasta fara furie,ci doar cu mila amestecat cu un dezgust fata de ce a ajuns,,pasind inainte,lasand trecutul in
in urma,hotarata sa nu mai fiu niciodata iepurasul cuiva,prinsa in capcana.