01-05-2009, 03:31 PM
Well vă multumesc tuturor pentru comentarii şi că îmi cititi ficul. Scuzati-mă că am întârziat atât de mult, şi nu am mai pus un capitol de atât de multe secole. Însă acum am venit cu o continuare. Sper să vă placă!
Lectură placută!
______________________________________________________________________________
Oriunde ai merge şi orice ai face, inima este doar un labirint în care fiecare venă îşi ascunde sentimentele, şi pare că nimeni nu le va gasi vreodată. Universul pare a se cumula într-un trup uman şi în gândurile unei persoane. Poate că totul ar fi fost altfel dacă nu era apelată calea artificială pentru reuşită. Dar aşa, nu ducea totul la agonie?
[center]*[/center]
Blondul se ridică cu greu din pat, şi se uită la ceas, după care merse la dulapul aflat în cameră, îl deschise şi îşi luă un prosop şi o pereche de boxeri. Adolescentul îl privea, aproape sorbindu-l din priviri. Barbatul îi observă atitudinea, şi zâmbi diabolic, după care îşi întoarse privirea, încercând să îl ignore. Voia să îi necajească putin sentimentele, şi reuşea destul de bine. Baiatul se uita contrariat la iubitul sau, nu îi placea să fie ignorat. Timiditatea din lunile trecute disparuse atât de repede, acum parea de parcă ar fi fost atât de direct toată existenta lui, deşi nu era aşa. Se transformase, se schimbase, şi cauza nu putea fi ştiută nici macar de el. Era încă un copil, ce de abia ajungea la maturitate. Oare de ce era nevoie de atât de multă concentrare asupra lui? Acest lucru îl facea să se simtă atât de important, şi era. Nu se întreba niciodată de ce, şi pentru ce, dar cândva... urma să o facă.
Merse catre blond şi îi scoase din mâini prosopul, îl trânti uşor de perete, mai mult acesta se lasă împins, pentru că diferenta de putere era uşor vizibilă. Tânarul continuă şi începu să îi pipaie abdomenul gol, de această dată. Privirile lor se uniră, şi mâinile obraznice ale lui Ren se aflau în zona intimă a lui Larry. Începu să maseze uşor, după care agresiv. Îl sarută, fară a respira, după care îi muşcă agresiv gâtul. Larry era pierdut în senzatia extrem de placută oferită de baiat. Îşi lasase capul pe spate, putin aplecat în partea stângă şi avea mâinile trecute pe lângă perete, lipindu-le. Reactia lui fu vizibilă şi pentru micul ştrengar, care se opri brusc din muşcatură şi îşi trecu limba peste gâtul aceluia. Râse satisfacator, după care îi aruncă prosopul, şi spuse, destul de fericit.
- Nu mergi să faci duş?
Blondul îi întelese aluzia. Îl privea şi acum pierdut. Acela purta o pereche de blugi negri, şi un tricou alb. În picioare avea de asemenea o pereche de şosete albe, iar pe tricou avea inscriptionat ceva. Arata apetisant. Totuşi, Larry se opri şi merse catre baie, facându-i cu ochiul prietenului sau. Între timp soneria se auzi, iar Ren tresari. Era pierdut în gândurile sale perverse, dar se opri. Ştia că nu era ziua potrivită.
- Hei, cred că a ajuns Isuki. Merg eu să deschid, vezi să te grabeşti putin.
Merse catre uşă, şi respira normal. Avea obrajii putin roşiatici, pentru că mintea sa era încă într-o şcenă fierbinte, a încercat să o alunge, dar pielea sa încă suporta consecintele. Roşeata de pe chipul sau aducea la multă inocenţă şi vinovăţie. Când deschise uşa, în fata lui se aşeză un barbat mult mai înalt decât el, şi putin mai înalt decât iubitul sau. Avea acelaşi par gri vopsit, aceaşi privire extraordinară şi ochii sai pareau albaştrii verzui. Purta o camaşă albă şi o pereche de pantaloni de un albastru ce ducea spre gri, ce nu pareau fi blugi, însă aveau o tendă mai sport. În picioare avea o pereche de teneşi. Ţinuta sa era minunată. Tatuajul putea fi zarit pe gât, printre camaşa deschisă la piept şi la gât. În mână avea o pereche de ochelari de soare, pe care tocmai şi-i daduse jos.
- Salut puştiule!
Vocea îi era ametitoare şi totodată agresivă. Parea salbatică şi cu toate acestea fascinantă. Cel salutat zâmbi, şi îl pofti înauntru. Cei doi merseră spre sufragerie, şi stară. Au aşteptat în tacere, fară macar să scoată un sunet. Barbatul cu parul gri statea pe canapea, piciorele fiindu-i departate, avea o pozitie cât mai comodă, şi mâinile le avea întinse pe toată canapeaua. Celalalt statea pe un fotoliu, destul de incomod. Se vedea asta pe chipul sau, statea drept, şi picioarele îi erau încordate. Niciunul nu a mentionat nimic despre acest aspect, însă Niriss îi spuse ceva înainte ca amicul lui să îşi facă aparitia.
- Îmi pare rau că nu vrei să mă aflu aici, dar nu am de gând să plec prea curând, mai ales pentru că am fost invitat de catre tine, şi cum Larry nu are nimic împotrivă... Te-ai procopsit cu mine, copile!
Scoase uşor limba la el, după care îşi mentinu o expresie amuzată pe faţă. Ochii îi straluceau şi zâmbetul lui era briliant. Privirea baiatului era pierdută, auzise ce spusese acela şi se gândea, nu întelegea cum de putea accepta această situatie. Partea cea mai rea, credea el, era aceea că se simtea bine la spusele lui Isuki, şi nu îl deranja atât de tare prezenta lui. Parea o persoană vândută unui demon, şi cu toate acestea de nadejde. Pentru el semana un fel de prietenie, nici macar el nu întelegea. Îl ura şi totodată îl voia aproape de el şi de Larry.
Reuşi să spună şi el ceva.
- Sinceritatea ta e zdrobitoare.
Râse ironic după ce spuse asta, şi îşi pastră un zâmbet jucauş pe faţă, ce totodată îi ascundea seriozitatea gândurilor şi diferitelor pareri.
- Îmi pare rau că v-am facut să aşteptati atât.
În încapere aparu un nou personaj, îmbracat într-o pereche de blugi albaştrii şi o bluză gri, destul de simplă. Firele sale blonde erau destul de rebele, fiecare ducându-se într-o parte diferită.
- Unde mergem?
Zâmbi, şi merse catre baiatul cu parul albastru, îşi trecu o mână peste gâtul sau, şi o alta o puse în capul acestuia, după care se jucă putin cu firele parului acestuia. Expresia fetei lui Niriss parea la fel, neschimbată. Însă sufletul sau nu spunea aceleaşi lucruri şi impulsurile sale erau atât de greu de pastrat în frâum dar reuşea să facă acest lucru. Pentru el tot ceea ce era important era să reuşească, indiferent de mijloace, şi acum că ajunsese în acest punct, deşi frumoasa prietenie ce îi legase atât de multă vreme încă exista, sub diferite forme, acestuia parea să nu îi mai pese. Dintr-odată idealurile sale pareau mai importante.
- Heh, puştiul a facut invitatiile, el să decidă. Mie aşa mi se pare corect, plus că e cel mai mic. Copii au prioritate în chestii d-astea.
- Doar trei cuvinte, parc de distractii. Râse asemenea unui copilaş ce primea ceea ce dorea. Privire îi era inocentă şi vorbele nevinovate.
Cei trei plecară, cu o singură maşină, aceea a lui Isuki. Acesta venise cu un Lamboorgini Diablo, de culoare neagră, stralucitoare. În faţă se aşeză blondul, iar Ren în spate, acesta se propti cu mâinile de scaunele celor doi şi privea în faţă. A reuşit să adulmece mirosul celui ce se afla la volan. Avea un parfum atât de dulce, şi tododată agresiv, la fel ca personalitatea sa. Se gândea cât de mult i se potriveşte.
[center]*[/center]
Se facuse deja seară când cel ce planuise ziua ceru un ultim lucru.
- Vreau să mă dau în Roată. Hai Larry, chestia aia mare, te învârteşti în diferite parti, şi este destul de extrem. Vrei? Vrei? Vrei?
Parea atât de copilaros, fusese o zi minunată în care umblaseră prin parcuri de distractii, restaurante, strazi şi alte locuri obişnuite. Privirea baiatului era patrunzatoare şi naivă.
- Hei, nu vreau. Altadată, serios, de abia am mâncat şi...
Dar nu mai continuă propzitia pentru că amicul sau interveni în discutie. Privirea îi era rece, şi totodată îşi pastra zâmbetul pe faţă.
- Îi este foarte frică de chestiile alea, de gând ne-am dat ultima oară, şi l-am împins. Aproape că a cazut, să nu mai zic ce rau s-a simtit trei zile după întâmplare. A jurat să nu se mai urce în aşa ceva. Scuză-l, dar îi este extrem de frică.
Blondul îi dadu un ghiont amicului sau, cu umnul în bratul stâng şi începură amândoi să râdă, în timp ce amintirea trecutului se rasfira peste momentele prezentului.
De acest lucru îşi dadu seama şi cel de-al treilea personaj, şi nu dorea să fie în plus, deja se simtea. Nu îl mai durea că îl avea atât de aproape pe fostul cel mai bun prieten al iubitului sau, ci mai degrabă era gelos să nu aibă parte de o asemenea prietenie, să nu fi facut parte din trecutul lor şi să fie dintr-o altă generatie. Simtea cum totul se scurgea atât de repede şi totodată atât de greu, cât de multe pierduse pentru că fusese în altă parte şi cu altcineva. Începuse să se întrebe cum ar fi fost viata sa dacă nu l-ar fi cunoscut pe Yuzi, şi apoi pe Larry. Dacă ar fi fost un tip normal, cu o iubită, şi nu un homosexual. Se întreba atât de multe lucruri, şi întrebarile de abia începeau.
- Eh, atunci merg singur.
Acesta se întoarse, şi dacă atentia ar fi fost rasfirată asupra sa i s-ar fi putut zari lacrima aparută în ochiul stâng, se scurse repede în vid, şi după ea nu mai veniră altele. În spatele sau se auzi o vocea, şi nişte paşi repezi.
- Da, lui îi este frică, dar mie nu. Îşi întoarse capul pentru câteva secunde pentru a-i spune ceva şi celui ce ramânea în urmă; luminile dadeau destul de multă luminozitate locului, şi fară ele totul ar fi fost obscur. Atât de multe culori erau rasfirate asupra întunericului încât aveai impresia că eşti în Paradis. Odată ce îşi întoarse capul, acesta spuse.
- Hei, aşteaptă în maşină. Îl fac eu să nu mai vrea să urce vreodată în aşa ceva. Râse cu poftă, dar replica sosi destul de repede.
- Niriss! Dacă îi faci ceva, te ucid.
Râseră amândoi, deşi acuzatia era serioasă. Isuki de întoarse catre tipul din fata sa şi îl apucă de mâneca bluzei, după care amândoi au fugit catre acea Roată.
Se urcară în leagane, pentru că acele " scaune " erau de fapt leagane, prinse cu lanturi. Se puseră unul lângă altul, iar barbatul îi puse centurile baiatului. Erau asemenea celor din maşină, numai că erau confectionate dintr-un alt tip de material, mult mai puternic.
Maşinaria începu să se învârtă în diferite parti, iar scaunul adolescentului era prin de mâinile tipului de lângă el, care începu să îl învârtă. Acesta ţipă la el.
- Hei, cum îţi place chestia asta?
Baiatul râse.
- Nu mă faci tu pe mine să nu îmi mai placă. E chiar distractiv, învârte-mă mai tare.
Râseră amândoi, după care tot ce se auzi fu zgomotul facut de maşinarie, care era destul de enervant.
Când coborâră Ren simtea cum totul se învârtea în jurul sau, şi asta îi conferea placere.
- Cât de tare, se mişcă Pamântul. Observi?
Ochii sai se mişcau rotativ iar corpul sau începea să îşi piardă echilibrul, însă cel aflat lângă el îl prinse.
- Ai grijă, nu am de gând să fac pe dadaca.
Merseră amândoi la maşină, iar de această dată blondul conduse, în timp ce baiatul aflat în spatele maşinii adormi, într-un somn adânc.
[center]*[/center]
Copacii dispareau în jurul sau şi lumina deja era pierdută. Tot ceea ce domnea în jur era obscuritatea, şi mai departe de aceasta apasarea singuratăţii aşa cum şi acea pustietate conferea nelinişte. Privirea îi era pierdută, şi nimic înafară de lună nu se mai putea zari. Frumoasa şi draga lună ce dadea un pic de lumină, dar ce o facea distructiv, aparând urme peste tot. Respiratia îi era greoaie, şi simtea cum totul se prabuşea în jurul sau. Tot ceea ce a putut zari înainte să se stingă a fost chipul acela angelic.
Brusc, zgomotul facut de televizor îl trezi. Era transpirat şi gâfâia, adolescentul îşi privi mâinile care tremurau. Se afla în patul sau, dormea, dar acum se trezise. Fusese doar un vis, dar încă se întreba, ce fusese cu el?
______________________________________________________________________________
Multumesc celor ce au citit!
Cred că am cam multe greşeli, nu am corectat :]] sper să se înteleagă ceva deşi cred că nu e cel mai bun capitol ever.
Lectură placută!
______________________________________________________________________________
Oriunde ai merge şi orice ai face, inima este doar un labirint în care fiecare venă îşi ascunde sentimentele, şi pare că nimeni nu le va gasi vreodată. Universul pare a se cumula într-un trup uman şi în gândurile unei persoane. Poate că totul ar fi fost altfel dacă nu era apelată calea artificială pentru reuşită. Dar aşa, nu ducea totul la agonie?
[center]*[/center]
Blondul se ridică cu greu din pat, şi se uită la ceas, după care merse la dulapul aflat în cameră, îl deschise şi îşi luă un prosop şi o pereche de boxeri. Adolescentul îl privea, aproape sorbindu-l din priviri. Barbatul îi observă atitudinea, şi zâmbi diabolic, după care îşi întoarse privirea, încercând să îl ignore. Voia să îi necajească putin sentimentele, şi reuşea destul de bine. Baiatul se uita contrariat la iubitul sau, nu îi placea să fie ignorat. Timiditatea din lunile trecute disparuse atât de repede, acum parea de parcă ar fi fost atât de direct toată existenta lui, deşi nu era aşa. Se transformase, se schimbase, şi cauza nu putea fi ştiută nici macar de el. Era încă un copil, ce de abia ajungea la maturitate. Oare de ce era nevoie de atât de multă concentrare asupra lui? Acest lucru îl facea să se simtă atât de important, şi era. Nu se întreba niciodată de ce, şi pentru ce, dar cândva... urma să o facă.
Merse catre blond şi îi scoase din mâini prosopul, îl trânti uşor de perete, mai mult acesta se lasă împins, pentru că diferenta de putere era uşor vizibilă. Tânarul continuă şi începu să îi pipaie abdomenul gol, de această dată. Privirile lor se uniră, şi mâinile obraznice ale lui Ren se aflau în zona intimă a lui Larry. Începu să maseze uşor, după care agresiv. Îl sarută, fară a respira, după care îi muşcă agresiv gâtul. Larry era pierdut în senzatia extrem de placută oferită de baiat. Îşi lasase capul pe spate, putin aplecat în partea stângă şi avea mâinile trecute pe lângă perete, lipindu-le. Reactia lui fu vizibilă şi pentru micul ştrengar, care se opri brusc din muşcatură şi îşi trecu limba peste gâtul aceluia. Râse satisfacator, după care îi aruncă prosopul, şi spuse, destul de fericit.
- Nu mergi să faci duş?
Blondul îi întelese aluzia. Îl privea şi acum pierdut. Acela purta o pereche de blugi negri, şi un tricou alb. În picioare avea de asemenea o pereche de şosete albe, iar pe tricou avea inscriptionat ceva. Arata apetisant. Totuşi, Larry se opri şi merse catre baie, facându-i cu ochiul prietenului sau. Între timp soneria se auzi, iar Ren tresari. Era pierdut în gândurile sale perverse, dar se opri. Ştia că nu era ziua potrivită.
- Hei, cred că a ajuns Isuki. Merg eu să deschid, vezi să te grabeşti putin.
Merse catre uşă, şi respira normal. Avea obrajii putin roşiatici, pentru că mintea sa era încă într-o şcenă fierbinte, a încercat să o alunge, dar pielea sa încă suporta consecintele. Roşeata de pe chipul sau aducea la multă inocenţă şi vinovăţie. Când deschise uşa, în fata lui se aşeză un barbat mult mai înalt decât el, şi putin mai înalt decât iubitul sau. Avea acelaşi par gri vopsit, aceaşi privire extraordinară şi ochii sai pareau albaştrii verzui. Purta o camaşă albă şi o pereche de pantaloni de un albastru ce ducea spre gri, ce nu pareau fi blugi, însă aveau o tendă mai sport. În picioare avea o pereche de teneşi. Ţinuta sa era minunată. Tatuajul putea fi zarit pe gât, printre camaşa deschisă la piept şi la gât. În mână avea o pereche de ochelari de soare, pe care tocmai şi-i daduse jos.
- Salut puştiule!
Vocea îi era ametitoare şi totodată agresivă. Parea salbatică şi cu toate acestea fascinantă. Cel salutat zâmbi, şi îl pofti înauntru. Cei doi merseră spre sufragerie, şi stară. Au aşteptat în tacere, fară macar să scoată un sunet. Barbatul cu parul gri statea pe canapea, piciorele fiindu-i departate, avea o pozitie cât mai comodă, şi mâinile le avea întinse pe toată canapeaua. Celalalt statea pe un fotoliu, destul de incomod. Se vedea asta pe chipul sau, statea drept, şi picioarele îi erau încordate. Niciunul nu a mentionat nimic despre acest aspect, însă Niriss îi spuse ceva înainte ca amicul lui să îşi facă aparitia.
- Îmi pare rau că nu vrei să mă aflu aici, dar nu am de gând să plec prea curând, mai ales pentru că am fost invitat de catre tine, şi cum Larry nu are nimic împotrivă... Te-ai procopsit cu mine, copile!
Scoase uşor limba la el, după care îşi mentinu o expresie amuzată pe faţă. Ochii îi straluceau şi zâmbetul lui era briliant. Privirea baiatului era pierdută, auzise ce spusese acela şi se gândea, nu întelegea cum de putea accepta această situatie. Partea cea mai rea, credea el, era aceea că se simtea bine la spusele lui Isuki, şi nu îl deranja atât de tare prezenta lui. Parea o persoană vândută unui demon, şi cu toate acestea de nadejde. Pentru el semana un fel de prietenie, nici macar el nu întelegea. Îl ura şi totodată îl voia aproape de el şi de Larry.
Reuşi să spună şi el ceva.
- Sinceritatea ta e zdrobitoare.
Râse ironic după ce spuse asta, şi îşi pastră un zâmbet jucauş pe faţă, ce totodată îi ascundea seriozitatea gândurilor şi diferitelor pareri.
- Îmi pare rau că v-am facut să aşteptati atât.
În încapere aparu un nou personaj, îmbracat într-o pereche de blugi albaştrii şi o bluză gri, destul de simplă. Firele sale blonde erau destul de rebele, fiecare ducându-se într-o parte diferită.
- Unde mergem?
Zâmbi, şi merse catre baiatul cu parul albastru, îşi trecu o mână peste gâtul sau, şi o alta o puse în capul acestuia, după care se jucă putin cu firele parului acestuia. Expresia fetei lui Niriss parea la fel, neschimbată. Însă sufletul sau nu spunea aceleaşi lucruri şi impulsurile sale erau atât de greu de pastrat în frâum dar reuşea să facă acest lucru. Pentru el tot ceea ce era important era să reuşească, indiferent de mijloace, şi acum că ajunsese în acest punct, deşi frumoasa prietenie ce îi legase atât de multă vreme încă exista, sub diferite forme, acestuia parea să nu îi mai pese. Dintr-odată idealurile sale pareau mai importante.
- Heh, puştiul a facut invitatiile, el să decidă. Mie aşa mi se pare corect, plus că e cel mai mic. Copii au prioritate în chestii d-astea.
- Doar trei cuvinte, parc de distractii. Râse asemenea unui copilaş ce primea ceea ce dorea. Privire îi era inocentă şi vorbele nevinovate.
Cei trei plecară, cu o singură maşină, aceea a lui Isuki. Acesta venise cu un Lamboorgini Diablo, de culoare neagră, stralucitoare. În faţă se aşeză blondul, iar Ren în spate, acesta se propti cu mâinile de scaunele celor doi şi privea în faţă. A reuşit să adulmece mirosul celui ce se afla la volan. Avea un parfum atât de dulce, şi tododată agresiv, la fel ca personalitatea sa. Se gândea cât de mult i se potriveşte.
[center]*[/center]
Se facuse deja seară când cel ce planuise ziua ceru un ultim lucru.
- Vreau să mă dau în Roată. Hai Larry, chestia aia mare, te învârteşti în diferite parti, şi este destul de extrem. Vrei? Vrei? Vrei?
Parea atât de copilaros, fusese o zi minunată în care umblaseră prin parcuri de distractii, restaurante, strazi şi alte locuri obişnuite. Privirea baiatului era patrunzatoare şi naivă.
- Hei, nu vreau. Altadată, serios, de abia am mâncat şi...
Dar nu mai continuă propzitia pentru că amicul sau interveni în discutie. Privirea îi era rece, şi totodată îşi pastra zâmbetul pe faţă.
- Îi este foarte frică de chestiile alea, de gând ne-am dat ultima oară, şi l-am împins. Aproape că a cazut, să nu mai zic ce rau s-a simtit trei zile după întâmplare. A jurat să nu se mai urce în aşa ceva. Scuză-l, dar îi este extrem de frică.
Blondul îi dadu un ghiont amicului sau, cu umnul în bratul stâng şi începură amândoi să râdă, în timp ce amintirea trecutului se rasfira peste momentele prezentului.
De acest lucru îşi dadu seama şi cel de-al treilea personaj, şi nu dorea să fie în plus, deja se simtea. Nu îl mai durea că îl avea atât de aproape pe fostul cel mai bun prieten al iubitului sau, ci mai degrabă era gelos să nu aibă parte de o asemenea prietenie, să nu fi facut parte din trecutul lor şi să fie dintr-o altă generatie. Simtea cum totul se scurgea atât de repede şi totodată atât de greu, cât de multe pierduse pentru că fusese în altă parte şi cu altcineva. Începuse să se întrebe cum ar fi fost viata sa dacă nu l-ar fi cunoscut pe Yuzi, şi apoi pe Larry. Dacă ar fi fost un tip normal, cu o iubită, şi nu un homosexual. Se întreba atât de multe lucruri, şi întrebarile de abia începeau.
- Eh, atunci merg singur.
Acesta se întoarse, şi dacă atentia ar fi fost rasfirată asupra sa i s-ar fi putut zari lacrima aparută în ochiul stâng, se scurse repede în vid, şi după ea nu mai veniră altele. În spatele sau se auzi o vocea, şi nişte paşi repezi.
- Da, lui îi este frică, dar mie nu. Îşi întoarse capul pentru câteva secunde pentru a-i spune ceva şi celui ce ramânea în urmă; luminile dadeau destul de multă luminozitate locului, şi fară ele totul ar fi fost obscur. Atât de multe culori erau rasfirate asupra întunericului încât aveai impresia că eşti în Paradis. Odată ce îşi întoarse capul, acesta spuse.
- Hei, aşteaptă în maşină. Îl fac eu să nu mai vrea să urce vreodată în aşa ceva. Râse cu poftă, dar replica sosi destul de repede.
- Niriss! Dacă îi faci ceva, te ucid.
Râseră amândoi, deşi acuzatia era serioasă. Isuki de întoarse catre tipul din fata sa şi îl apucă de mâneca bluzei, după care amândoi au fugit catre acea Roată.
Se urcară în leagane, pentru că acele " scaune " erau de fapt leagane, prinse cu lanturi. Se puseră unul lângă altul, iar barbatul îi puse centurile baiatului. Erau asemenea celor din maşină, numai că erau confectionate dintr-un alt tip de material, mult mai puternic.
Maşinaria începu să se învârtă în diferite parti, iar scaunul adolescentului era prin de mâinile tipului de lângă el, care începu să îl învârtă. Acesta ţipă la el.
- Hei, cum îţi place chestia asta?
Baiatul râse.
- Nu mă faci tu pe mine să nu îmi mai placă. E chiar distractiv, învârte-mă mai tare.
Râseră amândoi, după care tot ce se auzi fu zgomotul facut de maşinarie, care era destul de enervant.
Când coborâră Ren simtea cum totul se învârtea în jurul sau, şi asta îi conferea placere.
- Cât de tare, se mişcă Pamântul. Observi?
Ochii sai se mişcau rotativ iar corpul sau începea să îşi piardă echilibrul, însă cel aflat lângă el îl prinse.
- Ai grijă, nu am de gând să fac pe dadaca.
Merseră amândoi la maşină, iar de această dată blondul conduse, în timp ce baiatul aflat în spatele maşinii adormi, într-un somn adânc.
[center]*[/center]
Copacii dispareau în jurul sau şi lumina deja era pierdută. Tot ceea ce domnea în jur era obscuritatea, şi mai departe de aceasta apasarea singuratăţii aşa cum şi acea pustietate conferea nelinişte. Privirea îi era pierdută, şi nimic înafară de lună nu se mai putea zari. Frumoasa şi draga lună ce dadea un pic de lumină, dar ce o facea distructiv, aparând urme peste tot. Respiratia îi era greoaie, şi simtea cum totul se prabuşea în jurul sau. Tot ceea ce a putut zari înainte să se stingă a fost chipul acela angelic.
Brusc, zgomotul facut de televizor îl trezi. Era transpirat şi gâfâia, adolescentul îşi privi mâinile care tremurau. Se afla în patul sau, dormea, dar acum se trezise. Fusese doar un vis, dar încă se întreba, ce fusese cu el?
______________________________________________________________________________
Multumesc celor ce au citit!
Cred că am cam multe greşeli, nu am corectat :]] sper să se înteleagă ceva deşi cred că nu e cel mai bun capitol ever.