You are just my boy[shonen-ai;yaoi]

[Teh]

Well vă multumesc mult pentru comentarii. Nolazy mă bucur că îţi place şi sper să continue să îţi placă. Well, Raluca c'est la vie :)) Yuzi a preferat roşcata de data aceasta. Să vedem continuarea. ( am decis să scriu acest capitol cu diacritice, sper că nu este nicio problemă în asta. )

-- Pe strazile cufundate în minciuni şi picaturile aspre ale ploii purificatoare, credinta în lucrurile care deja au fost pierdute şi ce, cu siguranţă, nu mai au cale de întoarcere. Este pura placere de a trada, a fi tradat şi a gusta lupta crâncenă a umanităţii dure, ce nu acceptă greşeli. Iubirea în acest moment parcă se sfarmă în mici parti, asemenea unui puzzle, ce nu va mai fi niciodată reasamblat pentru că odată piesele cazute din întregul creat, cu multă trudă şi voinţă, nu vor mai putea fi lipite la loc... Lucrul pierdut nu mai poate fi câştigat.
Baiatul cu parul albastru fugea printre farâmele de apă ce cadeau din cerul negru, ploia încp nu se oprise şi nu datea semne că o va face. Se întetise aşa cum şi inima tânarului batea mai tare. Încearcă să se calmeze în timp ce paşii sai încetinesc. Dar nu putea, inima îi batea chiar mai tare acum, şi nu se putea gândi decât la acea şcenă pe care o vazuse cu câteva minute în urmă. Deşi odată renuntase la acel baiat, la frumuseta şi dragostea lui, nu putea să nu îl doară acea tradare. O facuse şi el, tradase cea mai dragă fiinţă pe care se presupunea că o avea, dar nu mai conta asta pentru că şi aceea îl tradase.
Se opreşte pentru un moment întinzând mâinile în gol şi lasânduşi palmele la iveală, în timp ce picaturile de ploaie se aşterneau pe ele încercând să le spargă, să dispară, sa le crute de suferinţă. Baiatul îşi ridică privirea la cer, parcă privind spre singura lumină din viata sa, în timp ce lacrimile înduioşate i se aşterneau în ochi. Nu avea chiar niciun drept să reproşeze ceva cuiva, era el acela care distrusese totul cu ceva timp în urmă, şi tot acesta încerca să facă pe victima. De ce? Ca toti cei din jur să îl compatimească? Pe el şi nu pe altii? Se ura doar când aceste gânduri îi treceau prin minte, mereu urâse ca ceilalti să privească cu milă asupra lui. Era o fiinţă plină de mister şi sentimente întunecate ce se ascundeau după mantia falsă a inocentei. Mintea sa parcă exploda în mii de expresii jignitoare la propria-i adresă în timp ce o migrenă îngrozitoare parea să pună stapânire pe capul sau. Probabil din cauza ploii grave ce se aşterna pe tot trupul sau, ce îl racea şi îl facea să se gândească la propriul sau sfârşit.. Cum toată lumea îl va uita.
Asta era, descoperise. Nu era atât de deranjat că fusese înşelat de acel şaten, cu una din prietene sale. Era faptul că nu dorea să fie uitat, de nimeni, niciodată. Voia ca el să fie în mintile şi inimile tuturor, pentru totdeauna. El şi nimeni altcineva, iar ca persoana sa să salăşluiască în amintirea fiecarei fiinte cu care îi este dat să se întâlnească. Ce gânduri infantile putea să aibă, ce minte copilaroasă şi fară o logică socială. Era egoismul pur din inima sa, şi insensibilitatea care puneau stapânire pe existenta sa.
Îşi întoarce privirea, încercând să zarească printre picaturile de ploaie macat o siluetă, dar nu zarea nimic. În inima sa încă spera ca şatenul să fi alergat după el, să îi spună că regreta şi că îl voia înapoi. Dar nu era nimeni, deja se saturase de el şi nu îi mai dorea prezenta alaturi de acela. Era distrus pe plan sufletesc iar inima sa dorea să se poată taia singură în două, lasând să curgă tot sângele din vene prin nefasta crapatură, un lucru imposibil.
Baiatul era demoralizat complet, astfel încât cade în genunchi, strângându-şi palmele şi schimbându-le forma în pumni, apoi aruncandu-i peste solul plin de lacuri. Pantalonii sai erau udati încât dacă ai fi vrut ai fi putut scoate apă din ei, iar acum cazuti în lacurile murdare şi reci, pareau uzati şi vechi de ani de zile. Acesta loveşte de câteva ori solul, destul de agresiv apoi ţipă :
- De ce sunt oare atât de egoist? De ce nu mă vrea nimeni? De ce greşesc mereu şi nimeni nu mă caută după greşelile mele enerervante? Mă urasc... Mă urasc!!!
Ţipetele sale au fost oprite de o voce blândă ce se aude printre sunetul înecacios al picaturilor, tot mai dese, de ploaie. O siluetă bine lucrată, înaltă şi foarte atragatoare îşi face aparitia între apa ce se revarsa pe Pamânt. Ceea ce purta el nu se putea destinge, dar umbrela pe care o ţinea în mână ieşea în evidenţă, era o umbrelă neagră şi destul de mare. Acesta spune:
- Cum poti spune asta? Eu mereu voi fi alaturi de tine. Continuă printr-o mişcare lentă, trupul sau înaintă catre baiatul ce statea amortit sub veşmântul transparent al aerului. Se apropie de el, se aplecă lasând umbrela să îl acopere pe tânar, şi cu o mână îl apucă de braţ ridicându-l cu o mişcare blândă. Ren nu protestează, chiar îi facea placere să fie salvat de acest barbat al carui chip a putut să îl destingă în momentul în care s-a aplecat catre acesta, să îl ridice. Ba chiar dinainte ştia că era el, pentru că vocea sa nu putea confundată niciodată. Era atât de dulce şi protectoare, vocea pe care dorea să o audă de atîta timp, bratele după care visase să îl îmbrăţişeze şi buzele după care tânjea să le sarute, toate urmau să fie ale lui. În inima sa a început să crească o nouă pasiune, noi gânduri şi sentimente ce nu i le putea smulge nimeni. Credea că este doar un joc copilaresc şi nu sunt mai presus aceste sentimente decât acelea pe care le avusese pentru tânarul şaten. Cât de mult avea să se înşele.
Se lasă purtat de acel om ce venise în salvarea lui, acel blond cu privirea seducatoare şi curpinzatoare, obrajii adolescentului parcă luaseră foc iar lacrimile sale ce începuseră cu multă vreme în urmă să curgă, erau acum istorie, ochii lui pareau un lac secat, un deşert ce ardea de o dorinţă necunoscută până acum.
În câteva momente cei doi se aflau într-o maşină neagră ce în scurt timp acceleră. Ren se afla lângă Larry, ce conducea maşina. Nu îl privea în acest moment, fiind atent la drum. Era o ocazie minunată de a patrunde în ochii lui şi a vedea ce se ascunde dincolo de coperta transparentă ce învaluia ochii, în imaginatia tânarului.
Blondul constată în scurt timp că trupul sau, chipul şi întreaga sa fiinţă era urmarită de o privire ce murea de o dorinţă arzatoare, mai mult decât atât, o nouă iubire începea să crească. Larry nu mai stă pe gânduri, oprind maşina şi învaluindu-l pe cel ce statea alaturi de el cu un sarut patrunzator. Buzele lor erau de această dată unite, se intersectau. Limbile celor doi explorau locuri noi, după ce un geamat se aude din partea adolescentului când barbatul îndrazneşte să muşte din acele buze carnoase şi roşii, din care curgea acum un mic firicel de sânge, roşu aprins.
- Nu aici.. te rog.
Auzind aceste vorbe, barbatul se întoarce la volan şi accelerează. Mergea cu o viteză destul de mare, însă unul din bratele sale se aflau pe capul tânarului. Îl mângâia, dorea să fie sigur că era acolo şi că nu va disparea, cumva prin magie. Simtea nevoia să îl protejeze, cum niciodată nu simtise până acum. Să fie al lui, să îl simtă înauntrul lui.
* Ajunşi destul de repede în fata unui complex de apartamente, blondul iese din maşină luându-şi umbrela şi scoţându-l cu mişcari lente şi blânde pe adolescent din maşină. Îi acopere capul, încă umed, cu umbrela nevrând ca trupul sau să mai fie lovit de acele picaturi agresive de ploaie.
Baiatul cu parul albastru îi acaparează bratul stâng blondului, îmbrăţişându-l cu cele două mâini ale sale. Se simtea protejat acolo, şi nu vroia ca acel sentiment să dispară, niciodată.
Ajunseseră de această dată înauntrul unui apartament destul de spatios, se puteau zari putine lucruri în cameră din cauza întunericului ce salăşluia acolo, era dormitorul. Al cui? Bineânteles, al blondului. Deodată o lumină puternică acaparează încaperea şi în faţă se poate zari un pat dublu, foarte interesant şi primitor.
- Baia este la stânga, în capatul coridorului, imediat ce ieşi din dormitor. Mă gândeam că poate vrei să faci o baie caldă, sau ceva de genul. Eu sunt în bucatarie, mă poti gasi acolo în caz de orice. Poti folosi orice din dulapul meu, eu voi pregati ceva de mâncare.
Ren fară a mai sta pe gânduri merge în baie, pentru a face o baie rapidă. Chiar avea nevoie să îşi purifice trupul..
* Trecuseră aproximativ 30 de minute şi adolescentul se afla în acelaşi dormito purtând un tricou destul de larg, de culoare albastră la fel ca şi parul lui. De asemenea purta o pereche de pantaloni de trening care nu îi veneau prea bine, erau mult prea largi şi mult prea lungi. Aceştia aveau o culoare neagră, înecacioasă. Cu toate că hainele nu îi veneau prea bine, blondul ramâne uimit când intră în dormitor şi îl zareşte pe adolescent îmbracat aşa, acel aspect neglijent îl facea să pară atât de atragator şi de sexi, aproape că nu se putea controla, dorea să sară peste acesta.. Să îl sarute, să îi muşte gâtul apetisant.. Apoi să continue prin a-i scoate acele haine. Dar nu putea visa, vroia să îl lase în pace. Totul avea să vină cu timpul, nu avea de gând să îl forteze. Nu ştia însă că a lui dorinţă îi era împartăşită.
- Doreşti să manânci ceva? Spuse tânarul blond dregîndu-şi glasul.
- Nu îmi este foame.
- Ok, atunci te voi lasa să te odihneşti.. Presupun. Poti dormi în patul meu, dacă este ceva..orice ar fi te rog să strigi. Voi veni, orice ar fi.
Privea şi parcă nu putea crede, acea voce şi lucrurile care i le spusese. Urma să plece, dar el nu voia asta, nu voia să doarmă. Îi era foame, dar nu acel tip care constă în hranire.. tânjea după trupul lui. Fară a mai sta pe gânduri fuge catre blondul ce urma să plece, îi înconjoară spatele cu bratele proptinu-şi capul pe acesta şi spune :
- Nu pleca.. Te rog, stai cu mine.
Nu a mai trebuit să spună un singur cuvânt că barbatul se întoarse.
Iubirea este asemenea unui labirint fară întelesuri, multe cuvinte greu de explicat şi multe persoane ce semnează contracte fară a le şti continutul. Nu ştii finalul, trecutul deşi continuă să persiste este deja uitat, viitorul este total neimportant, doar prezentul poate fii trait. Lumea este asemenea acelui mic glob de cristal ce la cea mai mică greşeală, dacă este trântit, se sparge... Buctile ramase din acesta nu sunt importante, odată spart nimic nu îl va mai reface.. singura solutie posibilă este aceea de a face rost de un alt globuleţ. Acesta era scopul, o nouă iubire... --


Nu ştiu ce să zic. Nu sunt prea multumită de acest capitol :|, nu mi se pare cine ştie ce. Oricum aştept criticile, sfaturile şi parerile voastre :|