07-03-2009, 02:25 AM
Deci am venit cu urmatorul capitol.
<< Prin picaturile ce se revarsau din Cerul involburat de nori pe solul inecat de lacuri fugea un baiat cu parul albastru. Avea o privire atat de inocenta si de atragatoare, chipul sau parea a fi acela a unui inger pierdut printre gandurile reci ale simtiri Iadului. Fugea cu niste pasi repezi si foarte hotarati, fara a privi inapoi. In mintea sa se amestecau multe ganduri si intrebari, si totodata atatea cuvinte sigure si o decizie de neclintit. Mintea sa era ca un labirint intunecat, ascuns printre vorbele incerte ale insusi umbrei nascute din gandurile nefaste ale colturilor de minte pierdute in abis.
Am decis, am gandit acest lucru. El nu merita sa ii fac asta, merita un viitor mult mai bun decat acela pe care l-ar putea avea alaturi de mine. Dar ce pot face eu? Sa il parasesc? Nu intra in discutie, acest lucru nu il pot face nici daca mi se impune. M-as gandi doar la mine, poate chiar eliberat m-as simti, plutind liber printre frumusetile lumii, fara a fi legat de o relatie. Asta nu sunt eu, si nu ii voi face asta. Voi merge acolo..il voi saruta, iar restul va decurge de la sine. La sfarsitul acestei povesti vom fi plecat deja din acest loc, si nimeni nu va mai stii cine am fost. Impreuna pentru totdeauna
Aceste vorbe se miscau prin mintea naiva a baiatului. Toate acele ganduri ce constau in parasirea satenului disparura din cutia sa craniana si fusesera sterse din sufletul sau.
Grabea pasi cu fiecare secunda iar picaturile de ploaie parca incepusera sa se inmulteasca si ele, unele tunete il faceau pe baiat sa tresare si ii faceau inima sa cutremure si sa se agite, acceleratiile acesteia fiind mult mai rapide.
In timp ce acesta se lupta cu picaturile de ploaie, si lumea nefasta de afara in apartamentul celor doi se intamplau lucruri mai mult decat neprevazute.
Roscata se afla de aceasta data pe canapeaua aflata in living, privind televizorul. Desi parea ca a ei privire era de mult pierduta in vid, iar gandurile sale parca erau aruncate intr-o prapastie fara fund. Tacerea isi spunea cuvantul in acest apartament iar nici unul dintre cei ce se aflau in el nu fagaduiau sa rosteasca vreo vorba. Intr-un final, parca de mult asteptat, satenul decide sa deschida o discutie :
- Si Mitsue, l-ai vazut pe Ren azi? Adica, nu inteleg de ce poate sa intarzie atat de mult..
In mintea fetei au trecut parca intr-un interval de 3 secunde, un milion de ganduri. Mintea sa diabolica incepuse sa lucreze, lasandu-i cale libera imaginatiei, de a se dezlantui. Stia ce urma sa faca, cum sa o faca..si cum totul, se va fi sfarsit probabil. Urma sa aiba acea victorie de care avea atat de multa nevoie.
- Stii Yuzi - spunand asta se ridica de pe canapea, lasand telecomanda pe aceasta fara a mai rosti altceva, prin niste miscari lente si pline de naivitate inchipuita se misca spre barbatul ce se afla mai departe, de aceasta data in fata ei, ajungand aproape de acesta isi ridica mana peste obrazul acestuia si incepe sa il mangaie. Spre marea sa surprindere acesta se lasa mangaiat de mana sa dulce si totodata atat de calda, ce ii inspira incredere. Se apropie de acesta fara alte cuvinte si isi duce buzele catre buzele celuilalt. Fara sa isi poata da seama trupul sau a fost invaluit de doua brate puternice ce parca doreau doar sa o protejeze. A urmat un sarut pasional si fierbinte, ce nu parea deloc a fi acel fals pe care tanara si-l pusese in minte sa il infaptuie. Parea mai degraba actul inconstient a doi indragostiti, ce nu voiau sa se opreasca doar la un sarut inocent.
Desprinzandu-se din sarut roscata il priveste in ochi, dar acesta nu incetase sa o imbratiseze. Bratele sale erau inca imprejurul soldului sau, iar privirea lui ii atingeau adanc ochii, parca puteau citi prin ei. Intr-un moment de inconstienta barbatul ii da drumul tinerei si da un pas inapoi fara a spune vreun cuvant. In mintea sa se miscau diferite ganduri si posibile intrebari fara raspuns. Cea mai frecventa intrebare din mintea lui parea sa fie : De ce am facut asta? .
Fata il privi inocenta, in ochii sai nu se vedea nicio urma de indecenta sau ganduri ascunse, si nici in mintea sa nu pareau sa fie. Cu cateva secunde in urma planuise un atac incredibil prin care sa stearga totul, sa distruga existenta acestuia.. Dar ce se intamplase apoi? Cazuse in bratele cui nu trebuia, nu trebuia decat sa mai astepte cateva minute in acel loc si acea scena fierbinte ar fi reinceput, fara a se opri. Nu stia de ce, dar in mintea sa totul se schimbase. Vroia sa fuga, sa se ascunda si sa nu priveasca inapoi caci ale ei ganduri nu mai puteau trai in pace, ceea ce facuse era demn de dispret iar prapastia in care cazuse, parea sa nu aiba cale de iesire. Era pierduta pentru totdeauna, nu avea niciun gand sa ramana in continuare aici.
- Imi pare rau Yuzi.. Nu a fost intentia mea sa fac acest lucru, sincer... eu - dar fata nu reusi sa duca vorbele sale la capat caci tanarul se apropia de ea, fara a spune nici macar un cuvant. O privea seducator iar ochii sai ii patrunsesera pe ai ei, erau prinsi de o dorinta ce nu se putea stinge nici de cele mai responsabile ganduri din mintile lor, doreau parca sa para, macar un moment iresponsabili.
Mitsue se agata de gatul fierbinte al satenului, printr-o miscare lenta si plina de pasiune lasandu-si buzele sa se strecoare deasupra gatului sau. Acesta o imprejmuie cu bratele sale, apucand-o de trup si luand-o in brate, fara alte cuvinte. O saruta pasional si o duce pe canapeaua ce se afla cu doar cativa pasi in fata lor. Asezand-o acolo trupul sau parea un glob de cristal fragil ce putea fi spart la cea mai mica greseala, o inocenta si naivitate nemaintalnita, amestecata cu o putere magnifica de seductie. Atata puritate si salbaticie intr-o singura creatura, nimeni nu ar fi putut crede aceste combinatii posibile, insa in timp ce o privea isi putea da seama ca acela era adevarul.
Buzele lor se atingeau iar, lasand gandurile de o parte, smulgandu-le din ei si lasandu-se condusi de puterea dorintei ce era mai mare ca orice altceva in acel moment.
Satenul isi misca bratul ducandu-l spre incheietura blugilor tinerei, deschizandu-i usor. O privea pe roscata, parca adresandu-i - Am voie? , dar aceasta incuviinta printr-un geamat cand cealalta mana ii atinse un san, masandu-l cu pasiune.
Acestia fiind prinsi intr-o scena fierbinte fara cale de iesire, nu au putut auzi usa apartamentului deschizandu-se. In cealalta parte a locuintei se afla tanarul cu parul albastru, care de abia sosise si care dorea mai mult ca oricand sa il vada pe iubitul sau. Avea sa fie cu el, odata pentru totdeauna. Ajuns in living priveste pe cei doi tineri ce stateau lungiti pe canapea, in acel moment in care Yuzi ii deschidea blugii adolescentei iar una din mainile sale se afla pe sanul aceleia. Gemetele de placere ale fetei erau mult prea evidente iar zambetul malefic al barbatului, ce ii era parca intiparit pe chip, nu puteau fi sterse din mintea tanarului. Nu a stat sa priveasca mai mult, intelegea - locul sau nu mai era aici.
Baiatul fuge pe usa apartamentului iar doua lacrimi se puteau zari izvorand din ochii lui. Fugea, nestiind unde, fiind purtat de inconstienta. Satenul privea fuga iar roscata statea uimita, lacrimile incepand sa ii curga, parca din suflet. Probabil amandoi ar fi vrut sa fuga dupa el, inca il iubeau. Simteau cum, parca, amandoi il folosisera si ii tradasera increderea, pentru totdeauna.
Barbatul fara a mai spune alte cuvinte o imbratiseaza pe fata ce se afla in aceasi incapere ca si el. O saruta iar bratele sale o impresmuisera cu totul. O consola? De ce pe ea? Pentru ca deja il pierduse pe acel tanar...
Dupa cateva momente in care imbratisarea nu a putut fi desprinsa, satenul pune mana pe telefon apeland un numar. O voce indiferenta se aude dincolo de micutul aparat.
- Ren a fugit, nu stiu unde. Cauta-l !
Spunand asta, cel ce raspunsese apelului dat de Yuzi, inchide telefonul lasandu-l pe celalalt sa vorbeasca singur.
Unde se afla tanarul si ce urma sa se intample cu acesta? Era singura intrebare ce parca ii framanta pe toti.
* Gropile sadite de oameni si cele create de maltratatiile naturii erau cu totul diferite. Naturaletea si distrugerea acesteia din cauza propriilor mijloace era lucrul obijnuit ce inca nu reusise sa sfarme Universul in milioane de bucati, dar naturaletea distrusa de cei ce nu se pot numi apti, ce nu pot avea titlul de fiinte capabile de a trai in pace, nu este un lucru normal, iar Universul insusi tremura la faptele involuntare, inconstiente si poate chiar cu rele intentii ale oamenilor. Viata atarna intotdeauna de un mic fir de ata, ce la o mica greseala poate fi rupt, si niciodata putand fi legat la loc, de nimeni si de nimic... <<
<< Prin picaturile ce se revarsau din Cerul involburat de nori pe solul inecat de lacuri fugea un baiat cu parul albastru. Avea o privire atat de inocenta si de atragatoare, chipul sau parea a fi acela a unui inger pierdut printre gandurile reci ale simtiri Iadului. Fugea cu niste pasi repezi si foarte hotarati, fara a privi inapoi. In mintea sa se amestecau multe ganduri si intrebari, si totodata atatea cuvinte sigure si o decizie de neclintit. Mintea sa era ca un labirint intunecat, ascuns printre vorbele incerte ale insusi umbrei nascute din gandurile nefaste ale colturilor de minte pierdute in abis.
Am decis, am gandit acest lucru. El nu merita sa ii fac asta, merita un viitor mult mai bun decat acela pe care l-ar putea avea alaturi de mine. Dar ce pot face eu? Sa il parasesc? Nu intra in discutie, acest lucru nu il pot face nici daca mi se impune. M-as gandi doar la mine, poate chiar eliberat m-as simti, plutind liber printre frumusetile lumii, fara a fi legat de o relatie. Asta nu sunt eu, si nu ii voi face asta. Voi merge acolo..il voi saruta, iar restul va decurge de la sine. La sfarsitul acestei povesti vom fi plecat deja din acest loc, si nimeni nu va mai stii cine am fost. Impreuna pentru totdeauna
Aceste vorbe se miscau prin mintea naiva a baiatului. Toate acele ganduri ce constau in parasirea satenului disparura din cutia sa craniana si fusesera sterse din sufletul sau.
Grabea pasi cu fiecare secunda iar picaturile de ploaie parca incepusera sa se inmulteasca si ele, unele tunete il faceau pe baiat sa tresare si ii faceau inima sa cutremure si sa se agite, acceleratiile acesteia fiind mult mai rapide.
In timp ce acesta se lupta cu picaturile de ploaie, si lumea nefasta de afara in apartamentul celor doi se intamplau lucruri mai mult decat neprevazute.
Roscata se afla de aceasta data pe canapeaua aflata in living, privind televizorul. Desi parea ca a ei privire era de mult pierduta in vid, iar gandurile sale parca erau aruncate intr-o prapastie fara fund. Tacerea isi spunea cuvantul in acest apartament iar nici unul dintre cei ce se aflau in el nu fagaduiau sa rosteasca vreo vorba. Intr-un final, parca de mult asteptat, satenul decide sa deschida o discutie :
- Si Mitsue, l-ai vazut pe Ren azi? Adica, nu inteleg de ce poate sa intarzie atat de mult..
In mintea fetei au trecut parca intr-un interval de 3 secunde, un milion de ganduri. Mintea sa diabolica incepuse sa lucreze, lasandu-i cale libera imaginatiei, de a se dezlantui. Stia ce urma sa faca, cum sa o faca..si cum totul, se va fi sfarsit probabil. Urma sa aiba acea victorie de care avea atat de multa nevoie.
- Stii Yuzi - spunand asta se ridica de pe canapea, lasand telecomanda pe aceasta fara a mai rosti altceva, prin niste miscari lente si pline de naivitate inchipuita se misca spre barbatul ce se afla mai departe, de aceasta data in fata ei, ajungand aproape de acesta isi ridica mana peste obrazul acestuia si incepe sa il mangaie. Spre marea sa surprindere acesta se lasa mangaiat de mana sa dulce si totodata atat de calda, ce ii inspira incredere. Se apropie de acesta fara alte cuvinte si isi duce buzele catre buzele celuilalt. Fara sa isi poata da seama trupul sau a fost invaluit de doua brate puternice ce parca doreau doar sa o protejeze. A urmat un sarut pasional si fierbinte, ce nu parea deloc a fi acel fals pe care tanara si-l pusese in minte sa il infaptuie. Parea mai degraba actul inconstient a doi indragostiti, ce nu voiau sa se opreasca doar la un sarut inocent.
Desprinzandu-se din sarut roscata il priveste in ochi, dar acesta nu incetase sa o imbratiseze. Bratele sale erau inca imprejurul soldului sau, iar privirea lui ii atingeau adanc ochii, parca puteau citi prin ei. Intr-un moment de inconstienta barbatul ii da drumul tinerei si da un pas inapoi fara a spune vreun cuvant. In mintea sa se miscau diferite ganduri si posibile intrebari fara raspuns. Cea mai frecventa intrebare din mintea lui parea sa fie : De ce am facut asta? .
Fata il privi inocenta, in ochii sai nu se vedea nicio urma de indecenta sau ganduri ascunse, si nici in mintea sa nu pareau sa fie. Cu cateva secunde in urma planuise un atac incredibil prin care sa stearga totul, sa distruga existenta acestuia.. Dar ce se intamplase apoi? Cazuse in bratele cui nu trebuia, nu trebuia decat sa mai astepte cateva minute in acel loc si acea scena fierbinte ar fi reinceput, fara a se opri. Nu stia de ce, dar in mintea sa totul se schimbase. Vroia sa fuga, sa se ascunda si sa nu priveasca inapoi caci ale ei ganduri nu mai puteau trai in pace, ceea ce facuse era demn de dispret iar prapastia in care cazuse, parea sa nu aiba cale de iesire. Era pierduta pentru totdeauna, nu avea niciun gand sa ramana in continuare aici.
- Imi pare rau Yuzi.. Nu a fost intentia mea sa fac acest lucru, sincer... eu - dar fata nu reusi sa duca vorbele sale la capat caci tanarul se apropia de ea, fara a spune nici macar un cuvant. O privea seducator iar ochii sai ii patrunsesera pe ai ei, erau prinsi de o dorinta ce nu se putea stinge nici de cele mai responsabile ganduri din mintile lor, doreau parca sa para, macar un moment iresponsabili.
Mitsue se agata de gatul fierbinte al satenului, printr-o miscare lenta si plina de pasiune lasandu-si buzele sa se strecoare deasupra gatului sau. Acesta o imprejmuie cu bratele sale, apucand-o de trup si luand-o in brate, fara alte cuvinte. O saruta pasional si o duce pe canapeaua ce se afla cu doar cativa pasi in fata lor. Asezand-o acolo trupul sau parea un glob de cristal fragil ce putea fi spart la cea mai mica greseala, o inocenta si naivitate nemaintalnita, amestecata cu o putere magnifica de seductie. Atata puritate si salbaticie intr-o singura creatura, nimeni nu ar fi putut crede aceste combinatii posibile, insa in timp ce o privea isi putea da seama ca acela era adevarul.
Buzele lor se atingeau iar, lasand gandurile de o parte, smulgandu-le din ei si lasandu-se condusi de puterea dorintei ce era mai mare ca orice altceva in acel moment.
Satenul isi misca bratul ducandu-l spre incheietura blugilor tinerei, deschizandu-i usor. O privea pe roscata, parca adresandu-i - Am voie? , dar aceasta incuviinta printr-un geamat cand cealalta mana ii atinse un san, masandu-l cu pasiune.
Acestia fiind prinsi intr-o scena fierbinte fara cale de iesire, nu au putut auzi usa apartamentului deschizandu-se. In cealalta parte a locuintei se afla tanarul cu parul albastru, care de abia sosise si care dorea mai mult ca oricand sa il vada pe iubitul sau. Avea sa fie cu el, odata pentru totdeauna. Ajuns in living priveste pe cei doi tineri ce stateau lungiti pe canapea, in acel moment in care Yuzi ii deschidea blugii adolescentei iar una din mainile sale se afla pe sanul aceleia. Gemetele de placere ale fetei erau mult prea evidente iar zambetul malefic al barbatului, ce ii era parca intiparit pe chip, nu puteau fi sterse din mintea tanarului. Nu a stat sa priveasca mai mult, intelegea - locul sau nu mai era aici.
Baiatul fuge pe usa apartamentului iar doua lacrimi se puteau zari izvorand din ochii lui. Fugea, nestiind unde, fiind purtat de inconstienta. Satenul privea fuga iar roscata statea uimita, lacrimile incepand sa ii curga, parca din suflet. Probabil amandoi ar fi vrut sa fuga dupa el, inca il iubeau. Simteau cum, parca, amandoi il folosisera si ii tradasera increderea, pentru totdeauna.
Barbatul fara a mai spune alte cuvinte o imbratiseaza pe fata ce se afla in aceasi incapere ca si el. O saruta iar bratele sale o impresmuisera cu totul. O consola? De ce pe ea? Pentru ca deja il pierduse pe acel tanar...
Dupa cateva momente in care imbratisarea nu a putut fi desprinsa, satenul pune mana pe telefon apeland un numar. O voce indiferenta se aude dincolo de micutul aparat.
- Ren a fugit, nu stiu unde. Cauta-l !
Spunand asta, cel ce raspunsese apelului dat de Yuzi, inchide telefonul lasandu-l pe celalalt sa vorbeasca singur.
Unde se afla tanarul si ce urma sa se intample cu acesta? Era singura intrebare ce parca ii framanta pe toti.
* Gropile sadite de oameni si cele create de maltratatiile naturii erau cu totul diferite. Naturaletea si distrugerea acesteia din cauza propriilor mijloace era lucrul obijnuit ce inca nu reusise sa sfarme Universul in milioane de bucati, dar naturaletea distrusa de cei ce nu se pot numi apti, ce nu pot avea titlul de fiinte capabile de a trai in pace, nu este un lucru normal, iar Universul insusi tremura la faptele involuntare, inconstiente si poate chiar cu rele intentii ale oamenilor. Viata atarna intotdeauna de un mic fir de ata, ce la o mica greseala poate fi rupt, si niciodata putand fi legat la loc, de nimeni si de nimic... <<