28-02-2009, 02:07 AM
Merci raluca <3. Hmm am venit cu urmatorul capitol ( fara critici? :)) As mai vrea si din acelea,pentru ca nu am cum sa nu fi avut greseli )
Oricum sper sa evoluez oricum ar fi. Asa ca urmatoarea parte :D
<< Picaturile inca erau aruncate violent din propria lor casa. Pentru a purifica sufletele celor ce insa se aflau pe Pamant. Oare intr-un final nu ne transformam cu totii in mici picaturi de ploaie..si cand ne vine timpul ne revarsam peste cei ce candva ne-au ajutat ..sau ne-au facut atata rau. Viata este ca un spin.. Isi aduce singur bine dar ii raneste pe ceilalti. Poate fi ranit,poate fi rupt si distrus. Nu vrea sa raneasca..nu vrea sa distruga dar este nascut asa cum este,de natura. Nu poate face nimic in legatura cu asta, insa cei din jur nu inteleg asta. Viata este egala cu spinul unei flori.. Frums dar ucigator.
Baiatul se afla in ploaie si de aceasta data,mergea cu pasi lenti catre cladirea in care se afla apartamentul iubitului sau,si care era inca, si casa lui. Lacrimile ii curgeau inconstient si se prelingeau pe obrajii rosii. Parca l-ar fi batutu cineva,parca l-ar fi insultat.. Nu stia cum putea fii atat de fierbinte cand apa ce cadea din cer era atat de rece. Era un mister, dar probabil din cauza acelor sentimente adanci pe care le simtea.Inca nu le putea deslusi dar .. oare vroia sa faca asta? Se gandea cum Yuzi va suferi.. Si alaturi de acesta si chiar daca il va parasi..In jurul sau si chiar fara el nu poate fi acelasi. Si-ar fi dorit de aceasta data,fiind chiar prima oara cand acest gand ii trecea prin minte, sa nu se fi intalnit , sa nu se fi cunoscut, ca acum..acel biet baiat, acea splendoare , dragostea lui,sa nu sufere. Dar timpul dupa cum toti cei existenti pe Terra stiu,nu poate fi dat inapoi,...nici inainte. Odata ce un moment l-ai petrecut, acesta a fost pierdut pentru totdeauna,de parca ar fi fost aruncat intr-o groapa fara fund. Sau asa parea viata din perspectiva acelui adolescent cu parul alabastru.
Mersese..si chiar fara a-si da seama ajunsese in fata cladirii in care locuia. Voi intra...si ii voi explica..Dar ce ii voi explica?
Da , nu stia ce urma sa ii spuna. Poate ca aceasta nu era oricum seara potrivita pentru a-i spune ceva. Dar il iubea,inca o facea. Era prea egoist din partea sa. O stia si totusi nu putea opri acest lucru,acest sentiment,acea dorinta. Il vroia doar pentru el si a renunta la el parca nu il lasa inima. Si daca...Larry era cel pe care il iubea cu adevarat iar Yuzi nu era decat iluzia iubirii pe care candva i-o purtase?Nu,cum putea gandi asta? Inca il iubea pe saten.Si cu toate astea..in gandul sau pe primul loc se afla blondul apoi..fiind zarit pe pajistea verde din coltul mintii sale si satenul. Iar inima sa? Putea oare sa bata pentru doua persoane care desi unite de acelasi tata si acelasi sange,erau atat de diferite. Si chiar identice de'ar fi fost,ii era imposibil. Poate ca trebuia sa aleaga,poate ca trebuia sa lase totul in spate. Sa fuga unde vedea cu ochii,ceva trebuia sa fii descopeit..Nu?
Inca nu avea puterea de a merge mai departe si de a infrunta tot ceea ce se intampla.Asa ca baiatul nu merge direct in cladirea aceea,isi continua drumul pe unde il duceau ochii.Nu stia incotro se indreapta,dar nici nu vroia sa o stie. Avea nevoie doar de o lunga plimbare prin acea ploaie..Apoi si-ar fi dat seama ce urma sa faca. Oricare ar fi fost decizia sa.
In timp ce acesta isi urma mica plimbare prin ploaie in apartamentul acela se afla satentul care inca isi astepta iubitul..sa vina. Ce se intamplase cu el?Nu ii statea in fire sa intarzie atat de mult. Era totusi destul de tarziu. Acesta fiind ingrijorat se gandeste ca ar trebui sa sune,pe oricine..sa afle ce s-a intamplat ( pentru ca Ren nu raspundea la telefon,de fapt..suna oare telefonul?Avea impresia ca nici macar asta nu se intampla...). Prima persoana care i-a venit in minte a fost Mitsue. Ea trebuia sa stie,iar de nu..Si Miko ar fi stiut. Cand acesta pune mana pe telefon incepand sa formeze un numar de telefon sonerioa de la usa apartamentului se aude. Acesta arunca grabit telefonul fara a se uita unde, si fuge catre usa pentru a o deschide . Precis este el..
Dar cand deschise usa,expresia fetei, care fusese zambitoare si destul de energica, se schimba.Dincolo de usa statea o roscata plouata din cap pana in picioare. era frumoasa si foarte atragatoare,dar nu era baiatul cu parul albastru pe care satenul il astepta.
-Imi pare rau ca dau buzna in asemenea circumstante. Dar pot pleca daca deranjez. Doar ca mi-am pierdut cheia de la apartament,si nu am unde petrece noaptea.Bani pentru hotel nu am.. Si..Imi pare rau. Inteleg daca nu ma veti putea primi aici. Spunand asta adolescenta isi pierde echilibrul si lesina in bratele barbatului din spatele usii.Acesta o prinde fara macar sa clipeasca. Nu era el,cel pe care il astepta. Dar fata avea nevoie de ajutor. Acesta o ia in brate inchizand usa si o pune pe canapeaua din mijlocul livingului. Cand incepe sa caute ceva alcool pentru a o ajuta pe adolescenta sa se trezeasca din lesin, fata isi revenea in simturi.
- Imi pare rau.. voi pleca. Spunand asta incearca sa se ridice insa era sleita de puteri.
-Stai Mitsue,linisteste-te.Poti ramane aici in aceasta seara. Oricum.. Renji inca nu s-a intors. Ma intreb..Oare unde poate fi. La Miko?
-Nu cred,de acolo vin si eu. Am incercat sa o caut insa parintii sai se pare ca au asaltat-o. Avea destule de multe rude in vizita. M-am vazut nevoita sa plec fara a mai pune alte intrebari.
-Inteleg..cu toate astea nu pot ramane calm.. Oare unde este?
Fata incerca sa se ridice iara insa cand in sfarsit se afla pe picioare aceasta isi pierde echilibrul. Dar nu cade,fiind prinsa de barbatul ce se afla langa ea.
-Stai,nu te mai forta. Aseaza-te aici.
Aceasta era inca uda loarca si udase si canapeaua cu aceasta ocazie.
-Uite Mitsue,poti face o baie fierbinte iar eu iti voi imprumuta niste haine de la mine - nu cred ca iti vor veni dar putem improviza - pentru ca la cat de uda esti poti raci foarte tare. Te voi duce eu in baie. De acolo cred ca te vei putea descurca si singura. E mai bine asa. In plus tu esti prietena lui Ren, si eu stiu ca el te-ar fi ajutat orice s-ar fi intamplat.
-Multumesc..
Fara a mai spune si alte cuvinte satenul o ajuta pe roscata sa se deplaseze in baie lasandu-i acolo o pereche de blugi mai mici - probabil erau a lui Ren - si o camasa destul de mare de culoare alba - aceasta era probabil a lui.
Dupa aproximativ o jumatate de ora usa de la baie se deschide. Acolo isi face aparitia o tanara domnisoara purtand o pereche de blugi albastrii care ii veneau ca o manusa si o camasa destul de lunga si larga,dar care de asemenea ii venea bine. Parul sau ud , sters doar cu prosopul , i se revarsa pe trup. Pe fata ei salasluia o privire inocenta.
Cat de atragatoare parea in acea ipostaza,putea trezi orice simturi la viata.. >>
Oricum sper sa evoluez oricum ar fi. Asa ca urmatoarea parte :D
<< Picaturile inca erau aruncate violent din propria lor casa. Pentru a purifica sufletele celor ce insa se aflau pe Pamant. Oare intr-un final nu ne transformam cu totii in mici picaturi de ploaie..si cand ne vine timpul ne revarsam peste cei ce candva ne-au ajutat ..sau ne-au facut atata rau. Viata este ca un spin.. Isi aduce singur bine dar ii raneste pe ceilalti. Poate fi ranit,poate fi rupt si distrus. Nu vrea sa raneasca..nu vrea sa distruga dar este nascut asa cum este,de natura. Nu poate face nimic in legatura cu asta, insa cei din jur nu inteleg asta. Viata este egala cu spinul unei flori.. Frums dar ucigator.
Baiatul se afla in ploaie si de aceasta data,mergea cu pasi lenti catre cladirea in care se afla apartamentul iubitului sau,si care era inca, si casa lui. Lacrimile ii curgeau inconstient si se prelingeau pe obrajii rosii. Parca l-ar fi batutu cineva,parca l-ar fi insultat.. Nu stia cum putea fii atat de fierbinte cand apa ce cadea din cer era atat de rece. Era un mister, dar probabil din cauza acelor sentimente adanci pe care le simtea.Inca nu le putea deslusi dar .. oare vroia sa faca asta? Se gandea cum Yuzi va suferi.. Si alaturi de acesta si chiar daca il va parasi..In jurul sau si chiar fara el nu poate fi acelasi. Si-ar fi dorit de aceasta data,fiind chiar prima oara cand acest gand ii trecea prin minte, sa nu se fi intalnit , sa nu se fi cunoscut, ca acum..acel biet baiat, acea splendoare , dragostea lui,sa nu sufere. Dar timpul dupa cum toti cei existenti pe Terra stiu,nu poate fi dat inapoi,...nici inainte. Odata ce un moment l-ai petrecut, acesta a fost pierdut pentru totdeauna,de parca ar fi fost aruncat intr-o groapa fara fund. Sau asa parea viata din perspectiva acelui adolescent cu parul alabastru.
Mersese..si chiar fara a-si da seama ajunsese in fata cladirii in care locuia. Voi intra...si ii voi explica..Dar ce ii voi explica?
Da , nu stia ce urma sa ii spuna. Poate ca aceasta nu era oricum seara potrivita pentru a-i spune ceva. Dar il iubea,inca o facea. Era prea egoist din partea sa. O stia si totusi nu putea opri acest lucru,acest sentiment,acea dorinta. Il vroia doar pentru el si a renunta la el parca nu il lasa inima. Si daca...Larry era cel pe care il iubea cu adevarat iar Yuzi nu era decat iluzia iubirii pe care candva i-o purtase?Nu,cum putea gandi asta? Inca il iubea pe saten.Si cu toate astea..in gandul sau pe primul loc se afla blondul apoi..fiind zarit pe pajistea verde din coltul mintii sale si satenul. Iar inima sa? Putea oare sa bata pentru doua persoane care desi unite de acelasi tata si acelasi sange,erau atat de diferite. Si chiar identice de'ar fi fost,ii era imposibil. Poate ca trebuia sa aleaga,poate ca trebuia sa lase totul in spate. Sa fuga unde vedea cu ochii,ceva trebuia sa fii descopeit..Nu?
Inca nu avea puterea de a merge mai departe si de a infrunta tot ceea ce se intampla.Asa ca baiatul nu merge direct in cladirea aceea,isi continua drumul pe unde il duceau ochii.Nu stia incotro se indreapta,dar nici nu vroia sa o stie. Avea nevoie doar de o lunga plimbare prin acea ploaie..Apoi si-ar fi dat seama ce urma sa faca. Oricare ar fi fost decizia sa.
In timp ce acesta isi urma mica plimbare prin ploaie in apartamentul acela se afla satentul care inca isi astepta iubitul..sa vina. Ce se intamplase cu el?Nu ii statea in fire sa intarzie atat de mult. Era totusi destul de tarziu. Acesta fiind ingrijorat se gandeste ca ar trebui sa sune,pe oricine..sa afle ce s-a intamplat ( pentru ca Ren nu raspundea la telefon,de fapt..suna oare telefonul?Avea impresia ca nici macar asta nu se intampla...). Prima persoana care i-a venit in minte a fost Mitsue. Ea trebuia sa stie,iar de nu..Si Miko ar fi stiut. Cand acesta pune mana pe telefon incepand sa formeze un numar de telefon sonerioa de la usa apartamentului se aude. Acesta arunca grabit telefonul fara a se uita unde, si fuge catre usa pentru a o deschide . Precis este el..
Dar cand deschise usa,expresia fetei, care fusese zambitoare si destul de energica, se schimba.Dincolo de usa statea o roscata plouata din cap pana in picioare. era frumoasa si foarte atragatoare,dar nu era baiatul cu parul albastru pe care satenul il astepta.
-Imi pare rau ca dau buzna in asemenea circumstante. Dar pot pleca daca deranjez. Doar ca mi-am pierdut cheia de la apartament,si nu am unde petrece noaptea.Bani pentru hotel nu am.. Si..Imi pare rau. Inteleg daca nu ma veti putea primi aici. Spunand asta adolescenta isi pierde echilibrul si lesina in bratele barbatului din spatele usii.Acesta o prinde fara macar sa clipeasca. Nu era el,cel pe care il astepta. Dar fata avea nevoie de ajutor. Acesta o ia in brate inchizand usa si o pune pe canapeaua din mijlocul livingului. Cand incepe sa caute ceva alcool pentru a o ajuta pe adolescenta sa se trezeasca din lesin, fata isi revenea in simturi.
- Imi pare rau.. voi pleca. Spunand asta incearca sa se ridice insa era sleita de puteri.
-Stai Mitsue,linisteste-te.Poti ramane aici in aceasta seara. Oricum.. Renji inca nu s-a intors. Ma intreb..Oare unde poate fi. La Miko?
-Nu cred,de acolo vin si eu. Am incercat sa o caut insa parintii sai se pare ca au asaltat-o. Avea destule de multe rude in vizita. M-am vazut nevoita sa plec fara a mai pune alte intrebari.
-Inteleg..cu toate astea nu pot ramane calm.. Oare unde este?
Fata incerca sa se ridice iara insa cand in sfarsit se afla pe picioare aceasta isi pierde echilibrul. Dar nu cade,fiind prinsa de barbatul ce se afla langa ea.
-Stai,nu te mai forta. Aseaza-te aici.
Aceasta era inca uda loarca si udase si canapeaua cu aceasta ocazie.
-Uite Mitsue,poti face o baie fierbinte iar eu iti voi imprumuta niste haine de la mine - nu cred ca iti vor veni dar putem improviza - pentru ca la cat de uda esti poti raci foarte tare. Te voi duce eu in baie. De acolo cred ca te vei putea descurca si singura. E mai bine asa. In plus tu esti prietena lui Ren, si eu stiu ca el te-ar fi ajutat orice s-ar fi intamplat.
-Multumesc..
Fara a mai spune si alte cuvinte satenul o ajuta pe roscata sa se deplaseze in baie lasandu-i acolo o pereche de blugi mai mici - probabil erau a lui Ren - si o camasa destul de mare de culoare alba - aceasta era probabil a lui.
Dupa aproximativ o jumatate de ora usa de la baie se deschide. Acolo isi face aparitia o tanara domnisoara purtand o pereche de blugi albastrii care ii veneau ca o manusa si o camasa destul de lunga si larga,dar care de asemenea ii venea bine. Parul sau ud , sters doar cu prosopul , i se revarsa pe trup. Pe fata ei salasluia o privire inocenta.
Cat de atragatoare parea in acea ipostaza,putea trezi orice simturi la viata.. >>