02-08-2008, 04:17 PM
Ei bine... eu va multumesc tuturor ca ati citit acest fic, si sper ca veti mai citi si altele. Uratorul yaoi coming up soon... Asa ca, postez finalul:
Capitolul 15
-O declaratie la lumina lumanarilor-
Roscatul a intrat in casa, urmat de argintiul obosit. Si-au pierdut intreaga seara privind la televizor si mancand popcorn. Deodata, Yoichi s-a rigicat de pe canapea, indreptandu-se catre iesire.
-Ma duc sa… cumpar niste suc!
Astfel a iesit grabit, lasandu-l pe argintiu cu intrebarea: “ce sa caute dupa suc in vreme de are vreo trei sticle in frigider?”.
Dupa aproximativ douazeci de minute roscatul s-a intors, insa nu de afara, de la etaj. Nedumerit, Takezo a intrebat:
-Daca imi spui si mie de ce te-ai dus dupa suc si de ce ai coborat de acolo iti dau un premiu de popularitate!
Totusi, Yoichi nu i-a dat niciun raspuns, doar s-a napustit asupra lui, sarutandu-l prelung. L-a luat in brate, purtandu-l pana in camera, apoi intinzandu-l pe pat si alungindu-si corpul peste al lui. Uimirea argintiului a fost mare cand a observat ca statea peste petale de cires rozalii, iar in jurul sau cateva lumanari mov imprastiau un miros placut de lavanda.
Cu grija, roscatul si-a strecurat mana pe sub tricoul partenerului sau, indepartandu-l cu o miscare agila, pentru a-si putea concentra atentia asupra pantalonilor.
Argintiul a gemut, simtind mana roscatului plimbandu-se in voie. I-a indepartat si el tricoul.
Nu mult a durat pana ce hainele au fost lepadate neglijent pe podeaua rece, iar cei doi se incalzeau unul pe celalalt, daruindu-si sarutari fierbinti.
Roscatul si-a pozitionat soldurile peste argintiu, patrunzandu-l cu putere, totusi avand grija sa nu-i provoace durere.
In acea liniste apasatoare, gemetele amandurora se distingeau cu usurinta, iar Yoichi incepuse sa se miste din ce in ce mai rapid. Sudoarea le-a acoperit trupurile obosite, totusi implinite.
Momentul final a sosit repede, pravalindu-i peste cearsaful alb, imbratisati. Niciunul nu spunea nimic. Bratele roscatului il ocroteau pe argintiu, iar buzele lui le atingeau din cand in cand pe ale lui Takezo.
Desi se simtea bine, baiatul era confuz, ii era teama ca aceasta relatie sa afecteze cariera avocatului, dar ii era jena intr-un fel sa spuna ceva, la urma urmei si el avea o vina considerabila.
-Ce te framanta?l-a intrebat roscatul, ridicandu-i barbia pentru a-l putea privi in ochi. Se putea citi pe fata lui tristetea, astfel, fiind constient ca nu avea niciun rost sa minta, argintiul i-a raspuns:
-Imi este frica…ce se va alege de cariera ta, de viata ta? Pana acum munca era foarte importanta pentru tine, va fi doar vina mea!a izbucnit acesta in plans.
-Stii, Takezo, eu am un mod de a gandi mai ciudat,insa teoria mea este ca banii sunt precum carbunele, faima precum chibriturile, insa iubirea este scanteia care determina focul fericirii sa arda! In consecinta iti pot spune cu incredere ca eu nu am nevoie in primul rand nici de bani, nici de faima, eu am nevoie de tine!
END!
Cam asta a fost... asa ca, as avea o mica intrebare, acum sa ati citit tot, v-a placut?
Ja Na Mina! Multumesc celor care au citit!
Capitolul 15
-O declaratie la lumina lumanarilor-
Roscatul a intrat in casa, urmat de argintiul obosit. Si-au pierdut intreaga seara privind la televizor si mancand popcorn. Deodata, Yoichi s-a rigicat de pe canapea, indreptandu-se catre iesire.
-Ma duc sa… cumpar niste suc!
Astfel a iesit grabit, lasandu-l pe argintiu cu intrebarea: “ce sa caute dupa suc in vreme de are vreo trei sticle in frigider?”.
Dupa aproximativ douazeci de minute roscatul s-a intors, insa nu de afara, de la etaj. Nedumerit, Takezo a intrebat:
-Daca imi spui si mie de ce te-ai dus dupa suc si de ce ai coborat de acolo iti dau un premiu de popularitate!
Totusi, Yoichi nu i-a dat niciun raspuns, doar s-a napustit asupra lui, sarutandu-l prelung. L-a luat in brate, purtandu-l pana in camera, apoi intinzandu-l pe pat si alungindu-si corpul peste al lui. Uimirea argintiului a fost mare cand a observat ca statea peste petale de cires rozalii, iar in jurul sau cateva lumanari mov imprastiau un miros placut de lavanda.
Cu grija, roscatul si-a strecurat mana pe sub tricoul partenerului sau, indepartandu-l cu o miscare agila, pentru a-si putea concentra atentia asupra pantalonilor.
Argintiul a gemut, simtind mana roscatului plimbandu-se in voie. I-a indepartat si el tricoul.
Nu mult a durat pana ce hainele au fost lepadate neglijent pe podeaua rece, iar cei doi se incalzeau unul pe celalalt, daruindu-si sarutari fierbinti.
Roscatul si-a pozitionat soldurile peste argintiu, patrunzandu-l cu putere, totusi avand grija sa nu-i provoace durere.
In acea liniste apasatoare, gemetele amandurora se distingeau cu usurinta, iar Yoichi incepuse sa se miste din ce in ce mai rapid. Sudoarea le-a acoperit trupurile obosite, totusi implinite.
Momentul final a sosit repede, pravalindu-i peste cearsaful alb, imbratisati. Niciunul nu spunea nimic. Bratele roscatului il ocroteau pe argintiu, iar buzele lui le atingeau din cand in cand pe ale lui Takezo.
Desi se simtea bine, baiatul era confuz, ii era teama ca aceasta relatie sa afecteze cariera avocatului, dar ii era jena intr-un fel sa spuna ceva, la urma urmei si el avea o vina considerabila.
-Ce te framanta?l-a intrebat roscatul, ridicandu-i barbia pentru a-l putea privi in ochi. Se putea citi pe fata lui tristetea, astfel, fiind constient ca nu avea niciun rost sa minta, argintiul i-a raspuns:
-Imi este frica…ce se va alege de cariera ta, de viata ta? Pana acum munca era foarte importanta pentru tine, va fi doar vina mea!a izbucnit acesta in plans.
-Stii, Takezo, eu am un mod de a gandi mai ciudat,insa teoria mea este ca banii sunt precum carbunele, faima precum chibriturile, insa iubirea este scanteia care determina focul fericirii sa arda! In consecinta iti pot spune cu incredere ca eu nu am nevoie in primul rand nici de bani, nici de faima, eu am nevoie de tine!
END!
Cam asta a fost... asa ca, as avea o mica intrebare, acum sa ati citit tot, v-a placut?
Ja Na Mina! Multumesc celor care au citit!
![[Imagine: sigdn.jpg]](http://i252.photobucket.com/albums/hh24/ana_serbanescu/sigdn.jpg)
The old bastard left his ties and his suit
A brown box, mothballs and bowling shoes