[Terminat] I don't need money but I need you! [ shounen-ai / yaoi ]

[bastard_in_love]

Capitolul 5
-Un gand.-


Speriat, argintiul l-a impins cu putere, vrand sa coboare din masina, totusi ceva il impiedica sa miste, si-a cuprins picioarele cu mainile, refugiandu-si chipul intre genunchi.
Parandu-i rau de impulsul de mai devreme, roscatul a incercat sa-I desfaca stransoarea, pentru a-l privi, dar Takezo nu dorea sa fie vazut. Tremurul devenea din ce in ce mai evident, iar lacrimile curegau in nestire. Yoichi simtea ca ceva era in neregula, dar nu stia cum sa reactioneze. I-a cuprins corpul cu bratele, rezemandu-si chipul pe capul sau. Baiatul a cedat, strangandu-l in brate si plangand din ce in ce mai tare.
-U…uite, imi pare rau, chiar nu am vrut!i-a spus roscatul sperand ca-l va linisti, insa acesta a dat din cap, spunand:
-Nu e vina ta! Eu…mi-am amintit…acea noapte.
-Noapte? Imi poti povesti…daca vrei.
-Era tarziu, si niste tipi m-au incoltit la intrare, pasind odata cu mine in casa. I-au zis mamei mele ca suntem prieteni, iar ea nici nu s-a uitat in directia mea, asa ca…m-au dus sus…si. Insa nu a mai continuat, lacrimile au izbucnit mai puternic, iar agitatia crestea odata cu groaza care-l stapanea.
-Ce ti-au facut nemernicii? Cine erau?
-Niste tipi cam de varsta ta, vreo douazeci de ani… m-au aruncat pe pat si…
-Inteleg…si inteleg de ce ti-ai amintit de ei, dar eu nu mai am douazeci de ani de vreo opt ani! Spuse acesta zambind, sperand ca baiatul va mai uita de griji. Ideea a functionat partial, argintiul a rigicat capul, cuprinzandu-I chipul cu palmele. L-a analizat pe avocat din toate unghiurile, insa nu realiza cum putea avea 28 de ani.
“Hmm…e simpatic pustiul, chiar mi-a muscat momeala. Din pacate si eu am cazut in propria capcana…speram sa-mi dovedesc mie insumi ca este doar admiratie pentru taria lui de character, insa buzele lui mi-au dovedit ca vreau din ce in ce mai mult. Oare chiar m-am indragostit de un pusti? E clar ca e diferit sentimental…niciodata nu m-am simtit atat de atras de Akemi cum ma simt de el…sip e ea o cunosc de doi ani. Poate ar trebui sa uit de el, dar cu Akemi chiar nu mai merge…chiar as fi in stare s-o las balta pentru el. Poate…nu as vrea sa-I maid au drumul.”
-Ce s-a intamplat… te simti bine? L-a trezit argintiul din visare.
-Da, ma simt perfect!i-a raspuns Yoichi, dezmeticindu-se.
“La naiba, in stilul asta o sa par un tampit total. Om la douazeci de ani cu o cariera inainte sa se propteasca de un copil, sunt atat de penibil!”suparat pe propria persoana, a privit catre cer. “Cred ca incep sa inteleg, legile alea au o samanta de adevar, chiar, daca totul merge bine cu siguranta am omis ceva, fericirea este un sentiment trait de om, a carei seminte zac in interiorul finite umane, iar omul, prin definitie, este ceva imperfect, epre deosebire de acel cer nesfarsit sau de zei… ca si omul fericirea nu poate fi totala, iar daca te astepti la mai mult decat trebuie poti fi dezamagit. Nu stiu daca sunt dezamagit sau fericit in acest moment, sau daca pur si simplu ma pierd in ganduri nesfarsite in loc sa ma bucur de aceasta fiinta pe care am realizat ca o iubesc. Ma intreb, ar trebui intradevar sa divortez? Nu ar fi cam brusc… desi, in doi ani am avut tot ce am vrut, bani, o femeie frumoasa, servitori, lux, insa mi-a lipsit un lucru cu desavarsire…iubirea, dorinta. Acestea nu au mai ars de atata vreme…de fapt, nici nu stiu daca m-am mai simtit vreodata atat de bine in compania cuiva…pana si mirosul lui pare unul special, de ce aceasta dorinta, si mai ales pentru un copil care nu stiu daca simte acelasi lucru?”